Marian Crăciun, director al Departamentului de Consiliere și Orientare pentru Carieră din cadrul Universității din București, a declarat pentru TVR Craiova că „suntem influențați foarte tare de părinții noștri care în familie au aflat că, dacă ești medic, ești bine, dacă ești avocat, ești bine”. Acesta a spus că „în realitate poate că meseria respectivă nu se potrivește de niciun fel pentru copilul tău.”
Directorul Departamentului de Consiliere și Orientare pentru Carieră din cadrul Universității din București a dat exemplul unui elev de liceu ai cărui părinți îți doreau să devină avocat: „Un caz de genul ăsta am avut acum o bucată de vreme când un elev de liceu era împins de la spate de părinți să se facă avocat. A venit la consiliere și, după ce a plecat de la consiliere, părintele a venit foarte supărat să-mi spună că i-am stricat copilul, pentru că se aștepta să-l conving să devină avocat.”
Marian Crăciun, director al Departamentului de Consiliere și Orientare pentru Carieră din cadrul Universității din București: „Copilul ar trebui lăsat să-și aleagă vocația, ar trebui să fie ajutat să descopere ceea ce își dorește în viață, pentru că, de fapt, mama și tata sunt într-o eroare, chiar științifică aș spune, pentru că se orientează după mituri, după povești, după istorii de familie. Suntem influențați foarte tare de părinții noștri care în familie au aflat că, dacă ești medic, ești bine, dacă ești avocat, ești bine. Și în realitate poate că meseria respectivă nu se potrivește de niciun fel pentru copilul tău.
Un caz de genul ăsta am avut acum o bucată de vreme când un elev de liceu era împins de la spate de părinți să se facă avocat. A venit la consiliere și, după ce a plecat de la consiliere, părinte a venit foarte supărat să-mi spună că i-am stricat copilul, pentru că se aștepta să-l conving să devină avocat. Nu despre asta este consilierea. Consilierea este despre a găsi căi, în așa fel încât fiecare dintre noi să fie fericit cu alegerile pe care le facem.”
Întrebare: Cât de important este ca un copil să-și găsească drumul și cât de greu e să ajungă acolo?
Marian Crăciun, director al Departamentului de Consiliere și Orientare pentru Carieră din cadrul Universității din București: „Din păcate, pentru multe generații e pur și simplu o întâmplare fericită dacă ajung să aibă parte de servicii de consiliere la nivelul la care lumea se așteaptă să se întâmple. Există centre de consiliere la nivel universitar. Există centre de consiliere la nivel de școală, la fiecare liceu, la fiecare școală există un consilier, însă numărul acestora este foarte mic față de impactul pe care ar trebui să-l aibă asupra elevilor. E o provocare. Dacă ne uităm în străinătate, există un consilier și un psiholog, și un asistent social, pe la 300-400 de elevi. La noi există un consilier sau un psiholog, sau un asistent social, pe la 1200-1300 de elevi. În lege stăm mai bine. Evident, avem un consilier la 2000 de studenți, dar în realitate avem 1 la 7.000, 8.000, chiar 9.000.
E o provocare să facem, poate cu noile tehnologii, față la aceste provocări, pentru că, de fapt, din ce în ce mai tare se vede nevoia de consiliere. Știți unde se vede cel mai tare? În rata abandonului universitar, în rata abandonului școlar. Pentru că, de foarte multe ori, își aleg facultatea prost. După prima sesiune, a doua sesiune, constată că nu-i ajută la nimic și și renunță.”
Întrebare: Avem nevoie de consiliere cu atât mai mult cu cât astăzi copiii au acces atât de mult la rețelele sociale și au un acces necontrolat la modele greșite?
Marian Crăciun, director al Departamentului de Consiliere și Orientare pentru Carieră din cadrul Universității din București: „Din nefericire, chiar mă gândeam și discutam, de foarte multe ori, despre noua tentație a copiilor de a se lăsa de școală sau de a nu învăța, pentru că, vezi, Doamne, cea mai interesant ocupație e aia de influencer. Și nimeni nu se gândește câte zeci, sute de persoane sunt în situația de totală nefericire, nereușind să atingă standardul așteptat, pentru că a ajunge acolo înseamnă, pe de o parte, abilități personale.
Trebuie să știi să comunici, trebuie să înveți să comunici, dacă nu știi să comunici. Trebuie să ai abilitatea de a vorbi în public, trebuie să ai abilitatea de a-ți construi discursul, de a simți, practic, ceea ce piața așteaptă la un moment dat de la tine. Și uite așa te faci influencer. Dacă n-ai abilitățile tehnice necesare, s-ar putea să fii printre acei copii nefericiți care au 102 de followeri pe canalul de youtube sau pe instagram și care, deși își doresc foarte tare să fie influenceri, n-o să ajungă niciodată acolo și n-o să facă niciodată bani de acolo.
Important este să vezi cum abilitățile tale artistice, să zicem, pot să te ducă într-o zonă de lejeritate financiară. Culmea se fac enorm de mulți bani dacă ești un artist bun, care respectă niște standarde de calitate și care mai știe să și vândă articolele pe care le produce, nu trebuie să fii Picasso neapărat.
Poți să fii un decorator de casă foarte bun. Sunt cazuri în care un zugrav bun, cel puțin la noi în România, câștigă mai mult decât un inginer sau decât profesorii, din păcate. Asta arată că uneori scările de valori sunt diferite și iar ajungem la miturile alea de care povesteam și care uneori ne afectează foarte tare parcursul de carieră.”
Ioana Nicolescu
Mihai Peticilă
Redacția
R.P.
12 comments
Probabil copilul nu stie la ce este talentat si se inscrie la Facultatea de Drept sau la SNSPA si da acolo peste indivizii aia care puneau fetele sa se dezbrace si le abuzau sau daca fetele nu acceptau le faceau viata de student un calvar sau la drept unde preda un individ condamnat penal si care in plus are , in fiecare an, 2000 sau 2500 de studenti restantieri. Si nimeni nu-i face nimic. Indivizi de teapa astora duc la abandon scolar, depresii cu toata pleiada de probleme anexe.
Lesin. Ce artisti buni castiga “enorm de multi bani”? Probabil are o definitie proprie despre ce inseamna arta (mai ales daca vorbeste despre “standarde de calitate” in arta, este clar) si despre ce inseamna “bun” :)))
Povestea este exagerata grosolan, nu cred sa fi zis cineva ca i-a stricat copilul. Hai sa caricaturizam parintii ca sa parem noi mai interesant :)). Este foarte greu sa iti alegi un drum in viata, iar la 18 ani nu ai habar ce inseamna viata. Vine nenisorul consilier in cariera asta sa tina prelegeri unui copil de care nu ii pasa, ca nu il trage nimeni la raspundere daca ajunge elevul pe drumuri sau traieste din salariul minim pe economie. Ar fi util sa se tina evidenta elevilor consiliati, cu ce ganduri au venit la consiliere, cu ce ganduri au plecat, ce au devenit, si sa li se retina consilierilor din salariu diverse sume in functie de rateurile date de fostii elevi :)))))
Adevarul e ca nu te poti intretine din orice, si oricat am fi de visatori, asta e toata ideea, sa te poti intretine. Cu o slujba buna ai acces la oameni mai in regula, te vei casatori cu cineva mai ok, iti vei putea creste copiii oferindu-le mai multe oportunitati. Vei putea sa locuiesti in diverse locuri in functie de nevoi, nu sa ramai in acelasi loc tot restul vietii ca nu ai alternative. Eu personal nu cunosc absolut nicio persoana cu o slujba unde castiga bine dar isi doreste sa nu fi ales asa, ci sa fi ales sa fie artist. Sau zugrav.
Orice om care are o cariera in regula poate sa isi foloseasca timpul liber pentru lucrurile care ii plac. Orice ai alege ajungi la un moment dat la o rutina, ajungi sa crezi ca ai fi putut alege mai bine, nu exista sa fii “fericit” cu alegerile pe care le faci. Poti sa fii multumit un an, 10, 20, dar viata e lunga si orice slujba ai, la un moment dat nu mai esti. Asa ca singurul lucru care conteaza este o stabilitate financiara care sa iti permita sa faci si altceva satisfacator pe langa slujba ta. Asa ca nu as incuraja un elev cu o inteligenta sub medie sa dea la Drept daca e evident ca nu are sanse sa intre, dar de ce sa nu mearga unul care chiar ar putea deveni avocat? Isi poate schimba meseria daca chiar nu e de el. Hai sa nu mai visam cai verzi pe pereti. si mai ales sa nu ii mai facem pe altii sa viseze, noi fiind Director nu stiu la ce institut, si nu zugrav.
Nu înțelegi și oamenii ca tine îmi provoacă milă. Suntem o tara de nefericiți funcționali.De ce?Pentru ca vrem o meserie bănoase.Orice ai face pe lumea asta și faci foarte bine ,se va găsi cineva care sa aibă nevoie de serviciile tale si să te plătească bine sa faci acel lucru la standarde înalte. Asta e secretul dar noi ne tragem din comunism unde fericirea nu există.
Nu am înțeles asta pana nu am văzut.
da, clar. serviciile femeilor de serviciu (de altfel căutate și necesare) sunt plătite astfel încât persoanele respective să fie maxim de fericite. și de funcționale!
edupedu, hai cu un poll să măsurăm fericirea oamenilor cu slujbe umile, să simtă Tania că am ieșit din comunism!
În calitate de cadru didactic pot afirma ca da,multi parinti sunt frustrați si din cauza frustrărilor personale distrug si visele proprilor copii.
la 2. am glumit, normal. voiam să spun că pentru un consilier chiar nu contează unde ajunge acel copil, sau contează teoretic. Așa că e ușor să îi spun: da, fiule, urmează-ti visul, ascultă ce îți spune inima :)))
un părinte e părinte până când nu mai e pe lume, și suferă alături de el pentru fiecare eșec. Și presupun că majoritatea părinților își doresc sincer binele copiilor, nu cred că e așa mare numărul celor care sunt frustrați și distrug visele copiilor din răutate 🙂
Vă dau dreptate parțial. Doar că e simplificată problema, totuși, de ambele părți, cu tot respectul.
1. Da, e adevărat că unele meserii își pierd utilitatea, oricât de frumoase sunt, parțial pentru că piața muncii e dinamică, dar și pentru că multe școli de profil tehnic au ajuns „acele licee unde se intră cu medii de 2-3 la Evaluarea Națională”. Nici BAC nu își pot susține din specializarea lor, sau măcar din desen tehnic, iar faptul că rareori auzim de elevi și absolvenți recenți cu adevărat capabili de acolo nu mai e de mult un mister, odată cu „scoaterea” școlilor de arte și meserii. Stabilitatea financiară e importantă.
2. „sa li se retina consilierilor din salariu diverse sume in functie de rateurile date de fostii elevi :)))))”
Păi, hai să le reținem din salariu și polițiștilor examinatori pentru fiecare candidat care este admis la proba practică, dar în termen de 1-2 ani cauzează (sublinierea mea) un accident care se soldează cu vătămări corporale sau cu decese. Mai mult, eu zic să îi punem și coinculpați pe examinatori – până la urmă, dumnealor le-au dat permisul, nu?
Oare la ce ar conduce o asemenea abordare, pe termen lung?
3. „Cu o slujba buna ai acces la oameni mai in regula, te vei casatori cu cineva mai ok”
Abuzatori și monștri există în orice domeniu. Acum, dacă și cât variază procentul de oameni susceptibili la a crea și întreține un mediu abuziv, cu domeniul profesional, nu știu să vă spun, că nu sunt sociolog. Iar a identifica asemenea oameni, a te feri de ei (cât îți oferă posibilitatea) și a învăța să nu-ți sabotezi relațiile de calitate depind mai degrabă de educația dobândită și de experiența de viață. Poți fi și medic, poți fi și doctor în științe; dacă ai tendințe antisociale și/sau abuzive, titulatura nu te ajută la absolut nimic dacă impactul tău asupra altora și asupra ta e dezastruos. Pe de altă parte, la fel de adevărat e că nu suntem în poveștile cu Aladdin în care cerșetorul se căsătorește cu prințesa și sunt fericiți. Și aceea e o viziune care se romantizează adesea.
4. „nu as incuraja un elev cu o inteligenta sub medie sa dea la Drept daca e evident ca nu are sanse sa intre, dar de ce sa nu mearga unul care chiar ar putea deveni avocat?”
De acord, cu următorul amendament: cel din urmă, după o eroare gravă în domeniu (e valabil în toate domeniile unde toleranța la eroare este minimală), la care poate ajunge chiar înainte să se reprofileze, e luat în vizor ca avocatul care a trecut niște examene în facultate și care a făcut o greșeală de pus în ziar sau de material Recorder. De o asemenea „onoare” scapă extrem de greu, chiar și în noul domeniu în care se va fi reprofilat. Și atunci nimănui nu îi mai pasă de cât de fericit sau nefericit este; ci acest aspect va rămâne doar un substrat în favoarea impactului pe care l-a creat clientului și comunității. Și propriei imagini, până la urmă. Mai e reversibil un asemenea impact?
Acestea fiind spuse, da – stabilitatea financiară e vitală pentru o viață de calitate. În același timp, dacă nu se iau în vedere în detaliu abilitățile elevilor/studenților consiliați, se poate ajunge fie la „intrarea” într-un domeniu căruia s-ar putea să îi facă un rău grav, fie la o viață trăită strict în favoarea altora, niciodată conform cu modul în care se îmbină abilitățile cu domeniile solicitate.
din graba și comoditate nu am căutat alte cuvinte pentru ok și în regulă, regret, pentru că nu s-a înțeles ce voiam să transmit. nu mă refeream la abuzatori. mă refeream la nivelul cultural. Eu inca nu am văzut avocați care își suflă mucii din mers pe stradă, nu am văzut ingineri sau doctori care fluieră femeile pe lângă care trec. Nu am auzit zugrav care vorbește despre artă și muncitor pe șantier care ascultă katchaturian. Poate doar in cărți , dap, in Eleganta ariciului și în Analfabeta care știa să socotească viața e mai complexa și oamenii sunt mai mult decât par. In viața de zi cu zi, un muncitor din Teleorman este doar un muncitor din Teleorman. Și mai bine nu dai mâna cu el, că probabil și-a suflat mucii cu mâna mai devreme. Sigur că e frumos sa îi lași pe tineri să aleargă ce vor sa facă cu viața lor, dar dacă le trece prin cap să nu meargă la facultate ca se câștigă bine ca zugravi și la o adică pot merge in Anglia in construcții sau dacă vor să dea la Conservator că muzica le umple sufletele, mai bine ii îndrumăm să revină puțin cu picioarele pe pământ, mai ales dacă se vede cu ochiul liber că au potențial.
altă chestie care mă preocupă de ceva vreme este ceea ce in engleză se numește social mobility, nu știu dacă să traduc în română cuvânt cu cuvânt. cine e născut în perioada comunistă știe o mulțime de oameni care au devenit ceva mai mult decât erau părinții lor, oameni cu studii superioare din familii unde poate părinții nu aveau nici măcar liceul. azi nu vezi așa ceva. cine se naște în familii bune, din părinți cu studii superioare, are toate sansele să își termine studiile, să își întemeieze o familie bună, cine se naște în familii sărace, cu părinți fără studii, tot așa va ajunge. Acei copii care au depășit condiția propriilor părinți cu siguranță nu au auzit de la părinți sfaturi de genul să își urmeze inima. Acei părinți înțelegeau ce oportunități au avut ei și de ce e important ca odraslele lor să aibă mai multe (și acum probabil unele dintre odrasle se alintă pe net ca Tania, fără să recunoască faptul ca siguranța materială înseamnă libertate, și în afară de Zorba grecul nimeni care nu are ce pune pe masă nu este liber). Sunt studii care arată că oamenii fara studii superioare sunt la risc mai mare de a-și abandona familia, pentru că banii pe care îi câștigă se împuținează când sunt mai multi membri. De altfel, se pare că mamele singure sunt preponderent dintre femeile fără studii superioare, nicidecum din feministele cu cariere! Viața este lungă, este grea. oricine poate fi încurajat să meargă la facultate și să își găsească o meserie bănoasă trebuie încurajat. cine are stofă de artist va ajunge artist și după ce termină facultatea de drept!
evident că nu despre asta este consilierea ..in licee și școli însă e și mai rău …
Are dreptate. Cel mai bine este sa fii slujbaș prin aceste CCOC-uri, si sa influențezi soarta unor copii. De preferat ca background-ul tău sa fie cât mai politic cu putință, de preferat cu un trecut puternic in vreo organizație studențească/liga a studenților.
Poate cei de. la UniBuc or fi ok, dar ce sa zicem despre alții, de prin tara?
Dacă știți situația CCOC-urilor, știți probabil și problemele cu care se confruntă sistemul. Suntem unde suntem, pentru că nimeni, cu câteva exepții notabile, nu vrea cu adevărat un sistem de evaluare corect și niște standarde de calitate „ca afară“. Despre afilierea politică a colegilor din CCOC, am un dubiu: unde e afiliere politică, apar prin minune posturi, se fac angajări etc. În realitatea din care fac parte CCOC-urile, nu e cazul de așa beneficii. Vă amintesc faptul că salariul consilierilor nici nu exista în grilă, până acum câteva luni, iar acum este la nivelul cel mai mic posibil din sistem, în condiții de studii identice. Că sunt hibe în sistem, o tot spun. Că sunt oameni prea puțini, care trebuie să acopere tipologii atât de diverse de probleme, încât le-ar tebui 9 vieți, ca pisicilor, să le rezolve, iar spun de fiecare dată. Sunt situații mai rele decât cea de a fi fost lider de organizație studențească, activ acum în CCOC, cum ar fi cadrele didactice „delegate“ să se ocupe de consilierea studenților, care nu au nici o urmă de pregătire în domeniu. Acestora, cariera personală didactică și de cercetare, excelentă uneori, nu le conferă automat și abilitățile și competențele necesare consilierului sau psihologului vocațional.