„Elevii așteaptă de mult timp o schimbare de la profesori, așteaptă să fie scos acest învățământ prăfuit din tranșeele acelea în care rezistă eroic, chiar și în această situație de criză” spune învățătorul Marian Cîrlig, director al școlii din comuna Radovanu, județul Călărași. Un om care a reușit de ani buni să introducă tehnologia într-o școală ce ar fi putut supraviețui, ca multe altele, cu minimul necesar, scrie Andreea Brașovean pe PaginaDePsihologie.ro.
Andreea Brașovean: Predarea online înseamnă multă pregătire pentru profesori. Este unul dintre motivele pentru care există atât de multă reticență?
„E foarte mare deranj (cu ghilimelele de rigoare), când atingi acest subiect. Învățământul, care ar trebui să fie locul unde să existe cea mai mare deschidere pentru nou, din păcate, este în momentul de față domeniul cel mai conservator din societatea românească.
Știți de unde vin aceste lucruri? Părerea negativă despre învățatul online vine ca un rezultat al formării inițiale, din ’90 încoace. Așa au fost formate cadrele didactice în Romania, din ’90 încoace. Cu părere de rău o spun, dar aceasta este situația. Am văzut mulți oameni în anii 1990–2000 care erau suplinitori la clasă, după marea pensionare din ’90–’91, când s-a ieșit în masă la pensie. Atunci s-a creat un mare vid și autoritățile au acoperit golul cu ce-au avut la îndemână.
Acei oameni sunt acum cadre didactice calificate, cu diplomă de licență, masterat, doctorat și cu funcții de conducere. Au dus mediocritatea la cel mai înalt rang, în învățământ. În acest moment, avem rezultate din ceea ce am sădit acum mulți ani”, spune învățătorul.
Andreea Brașovean: Cum trec elevii pentru această perioadă?
”După o perioadă atât de lungă, elevii simt nevoia de a comunica unii cu alții, de aceea îi las uneori în pauze cu microfoanele deschise.
Au reușit să formeze un colectiv și simt nevoia să se conecteze unul cu celălalt, să-și împărtășească idei, să spună ce-a mai făcut fiecare, să povestească prin ce întâmplări au mai trecut, ce desen au mai făcut, ce-au mai lucrat la matematică sau cum au rezolvat un anumit exercițiu.
Acea legătură care s-a creat în timp și pe care eu vreau să o duc în continuare, în ciuda faptului că ei nu se pot întâlni, deocamdată,” spune învățătorul Marian Cîrlig despre relația dintre elevi mediată de tehnologie.
Citește articolul integral pe PaginaDePsihologie.ro
FOTO: paginadepsihologie.ro
3 comments
Cine crede ca, chiar se invata online, se imbata cu apa rece. Asta nu este invatamant, ne facem doar. A, cred ca merg anumite discipline, cele umaniste dar cele care necesita practica, laboratoare nu se pot incata online. Doar nu crezi ca daca te uiti la un film cu un experiment, gata, ai invatat. Aplici doar observatia in acest caz, celelalte nu. Mai sunt si abilitati practice care trebuie formate. Cand vei pus practic sa faci o masuratoare, sa realizezi un circuit, ce o sa faci, o sa te straduiesti sa iti aduci aminte ? Mai erau unii la scoala profesionala de mecanici care nu aveau atelier si faceau practica uitandu-se cum se scoate etrierul la o roata de masina.
Referitor la articolul directorului Cârlig… Are dreptate pe jumătate, dar există și discipline în care nu se poate preda/învăța de la distanță (pardon, on-line!) Acestea sunt disciplinele tehnice, sportul, artele (vocaționale) ș.a. Cine crede că laboratoarele, atelierele de creație, pregătirea practică (ca să enumăr doar câteva) se pot face online, atunci are degeaba diplomă… de orice fel ! Nu neg că anumite discipline se pot preda și on-line… Dar cine este profesor cu adevărat, realizează că acest gen de predare-evaluare-notare este artificial, atât de artificial încât expresia ,,suntem ca roboții,, capătă sens… Sunt convins că există indivizi care se cred profesori ,,progresiștii,, și vor argumenta…ce bună este tehnologia… Și ce jalnici, ca să nu zic proști, sunt cei care o combat… Sincer nu voi lăsa copilul meu pe mâna unui astfel de individ…profesor! Apropos, cum rămâne cu metodica predării ?! Tot online ? Din partea mea aveți o notă slabă… Roboților.
Da. Exact așa este!!!