Maria Manea, fost secretar de stat în Ministerul Educației, a declarat, în cadrul emisiunii Educația la putere, că „principala nevoie a profesorilor de astăzi din sistem este aceea de a-și menține sănătatea psihică”. Aceasta a mai precizat că „sunt foarte multe probleme cu care se confruntă astăzi sistemul de învățământ și nevoile generațiilor de copii, încât devine o provocare în sine ca profesorul să își mențină sănătatea psihică”.
Maria Manea: Eu cred că principala nevoie a profesorilor de astăzi din sistem este aceea de a-și menține sănătatea psihică, pentru că sunt foarte multe probleme cu care se confruntă astăzi sistemul de învățământ și nevoile generațiilor de copii, încât devine o provocare în sine ca profesorul să își mențină sănătatea psihică, astfel încât să poată să dea randamentul pe care cei doi profesori de față (Cătălin Zaman și Mihaela Zaman – n.red) l-au exprimat mai devreme și pe care mulți alți profesori îl exprimă și îl oferă zilnic în sălile de clasă.
Moderatoare: Avem și foarte multă nemulțumire, de obicei, în zona publicului, da, care se limitează de foarte multe ori în a culege doar informațiile nefavorabile despre școala.
Maria Manea: Sunt nemulțumiri și din partea profesorilor, sunt nemulțumiri și din partea părinților, și din partea elevilor. Și cred că, dacă e să tragem o linie obiectivă, în fiecare dintre ele se găsește un adevăr. Important este unde ne situăm în concurența acestor tipuri diferite de nevoi, deci de adevăruri. (…)
Moderatoare: Doamna Manea, cum se pierde și cum se câștigă, cum se recâștigă încrederea atunci când vine vorba despre școală?
Maria Manea: Ca în orice relație, cred că se recâștigă încrederea greu și foarte greu, așa cum spunea mai devreme și domnul Nistor. Și dacă vorbeam mai devreme despre sănătatea psihică a profesorilor, nu o făceam inutil, pentru că pornește la acest moment nevoia de a fi stabil emoțional profesorul, tocmai din faliile acestea născute de-a lungul timpului cu întreaga societate, cu familiile copiilor, dar cu societatea în general. Și cred că este un aspect asupra căruia ne aplecăm foarte puțin. Pentru a-i fi bine copilului, spunea mai devreme domnul Nistor, eu zic că trebuie să-i fie bine și profesorului, pentru că starea de bine în clasă nu poate să fie decât într-o situație de reciprocitate însuflețită, întreținută acolo. Și atunci, dacă ne lipsește încrederea unii în ceilalți, cred că ar trebui să ne uităm foarte bine la cauzele care produc această ruptură de încredere.
Și inutil să mai spun că părinții nu mai cred, câteodată, uneori, de prea multe ori, în calitatea profesională a profesorilor, după cum profesorii sunt copleșiți de ingerința continuă a părinților în tot ceea ce înseamnă viața școlii, dar cu precădere în actul educației.
Moderatoare: Și pornim de la cazuri punctuale în care nemulțumirile legate de note de obținute escaladează, la un moment dat, în adevărate conflicte între părinți și dascăli. Și, de regulă, profesorul iese cam șifonat în toată povestea aceasta.
Maria Manea: Profesorul nu poate să fie unicul vinovat al parcursului unui copil. Un copil este un dat genetic, o influență socială, culturală, economică și, ulterior, suferă, evident, și marele impact pe care profesorul îl are la școală asupra lui. Deci, nu putem să tratăm profesorul drept unicul vinovat fără să ne uităm împreună la cauzele care au generat un anume parcurs școlar. Este total neproductiv să facem asta și ar trebui să înțelegem cu toții ca acest parteneriat despre care vorbea domnul Nistor trebuie să fie unul cu adevărat valabil, pentru că el nu este valabil la acest moment.