Planeta Ciucă s-a oprit brusc din mișcarea de rotație odată cu greva profesorilor. De luni încoace, jumătate din Românie a plonjat în haos. Părinții nu mai știu ce să facă cu copiii lor, copiii nu mai fac școală aproape deloc după săptămâni de chiul legalizat (săptămâna altfel, săptămâna verde, minivacante de paște și alte sărbători creștine), iar profesorii nu mai vor să se întoarcă la clase pe salarii de mizerie.
Este una dintre cele mai grave crize sociale după pandemie, criza prețurilor la energie și inflație. Greva profesorilor afectează categorii largi de populație. Viitorul copiilor, educația lor, reprezintă pentru orice familie o prioritate și o temă sensibilă. Nivelul de tensiune socială este amplificat de riscul ca greva generală din educație, prima din ultimii 18 ani, să contamineze alte categorii de bugetari nemulțumiți de salarizare (funcționari, sănătate).
Or, Guvernul Ciucă era până mai ieri pe altă planetă, cufundat în negocierile pentru ministere și împărțeala funcțiilor după rotativă. Nu mai departe de vinerea trecută, liderii PNL, PSD și UDMR se arătau mai preocupați de viitorul lor decât de viitorul copiilor și profesorilor din această țară.
Cum au gestionat criza marii bărbați de stat ai României? Rupt de realitate, președintele Klaus Iohannis le-a cerut, miercuri, liderilor coaliției să încheie rapid târguiala pe funcții și a aruncat pisica moartă de la liberali în curtea pesediștilor. În ton cu Cotroceniul, ministrul Educației le-a arătat ușa liderilor sindicali veniți să o întrebe de bani, invitându-i politicos să cânte la masa pesedistului de la Ministerul Muncii. Noua lege a salarizării este treaba domnului Budăi, dar iată că ministrul Muncii joacă și el în cu totul alt film.
Când toată lumea se aștepta să vină cu soluții pentru profesori, Budăi a prezentat victorios rezultatul negocierilor cu Comisia Europeană pe tema pensiilor speciale: pensionare la 65 de ani pentru toată lumea. De pe altă planetă. În mod normal, o astfel de veste proastă trântită pe masă peste noapte, în pragul unei greve generale în învățământ, unde destule cadre didactice sunt femei, ar fi aruncat în aer România, așa cum s-a întâmplat în Franța. Numai că România nu e Franța. Știrea n-a produs nici cea mai vagă reacție în societate.
Pesediștii ar putea răsufla pe moment ușurați. Meteoritul încă nu i-a lovit.
Printr-o mutare abilă, anunțând că suspendă negocierile politice pe tema rotativei pentru a se dedica dialogului cu sindicatele, Marcel Ciolacu a aruncat pisica moartă înapoi în curtea liberalilor. A pozat în liderul politic responsabil pentru care problemele din educație sunt mai importante decât poziția lui de viitor premier.
Mutarea i-a lăsat pe liberali în offside, iar premierul Ciucă a părut el de această dată de pe altă planetă. Vrând-nevrând, șeful PNL a trebuit să se așeze duminică la masa negocierilor cu liderii sindicali. Guvernul le-a oferit profesorilor două bonusuri de câte o mie de lei pe an, adică mai puțin de 200 de lei pe lună în plus la salariu. Foarte puțin în raport cu rata inflației care a mușcat din niște salarii oricum mici. Un profesor debutant ia în mână circa 2400 de lei pe lună.
Citește articolul integral pe G4Media.ro