Planuri de lecții scrise acum aproape 100 de ani au fost descoperite de un tânăr pasionat de vechituri, care a trimis redacției Edupedu.ro fotografii cu manuscrisul cu semnătură încă nedescifrată pe deplin. Cum erau predate acum 100 de ani Volumul prismei, Suprafața trapezului, Articularea substantivelor masculine? Cum se desfășura ora de desen? Planurile de lecții scrise cu o caligrafie excepțională ne arată și ce anume învățau elevii, dar dau și indicii despre tehnicile de predare din anii 1920-1924.
- UPDATE Cititoarea Edupedu.ro Buscă Tatiana scrie, într-un comentariu la finalul acestui articol, că numele pe care îl descifrează în semnătura de pe manuscris este “Margareta Stăneț” și nu este vorba despre o învățătoare sau profesoară, ci de “Propunător – era eleva unei Școli Normale/Liceu Pedagogic“
“Lecție de intuiție” din 1920, Lecție de geografie în care elevii învață despre Plasa Golești (plasa era o formă de organizare administrativă mai mică decât județul, iar plasa Golești făcea parte din județul Muscel, potrivit documentelor vremii), Lecție de științe naturale cu planul pentru predarea despre Înghețarea apei, sunt câteva dintre planurile întocmite începând cu anul 1920, unele care poartă și semnătura unui revizor (inspector școlar).
Manuscris vechi de 100 de ani – Lecție de scris-citit
De predat: litera “i”
“Inițial am trecut pe lângă manuscris fără să îmi capteze atenția. A trecut și altcineva pe lângă el, pe o alee unde erau foarte mulți oameni și multe cărți, și s-a împiedicat de manuscris. Coperta lui nu îți atrage în niciun fel atenția, însă în momentul în care s-a împiedicat de el, manuscrisul s-a deschis și atunci am văzut caligrafia fantastică. În secunda 2 am rămas cu privirea acolo și m-am aplecat și eu spre manuscris, și cel care s-a împiedicat. El ca să îl pună la loc, eu pentru că îmi stârnise curiozitatea”, a povestit pentru Edupedu.ro tânărul Andrei.
Lecție de intuiție – Plan de lecție din 1920
De predat: Pisica
“Caligrafia perfectă m-a făcut să mă opresc în loc și apoi m-am uitat cu atenție pe el și am găsit acolo niște lecții foarte faine. Pe fiecare pagină este o lecție și este prezentată într-o formă foarte elegantă, foarte clară și ușor de înțeles”, ne-a explicat Andrei, care a trimis redacției Edupedu.ro fotografii cu planurile de lecții de acum aproape 100 de ani.
Lecție de științe naturale – Plan de lecție din 19 decembrie 1921
De predat: Cele trei stări ale corpurilor
“Atenția la detalii și lipsa corecturilor mă duce cu gândul la faptul că persoana care l-a scris era cu adevărat pasionată de meseria pe care și-a ales-o”, a spus tânărul, care încearcă să descifreze corect numele învățătoarei.
Manuscris vechi de 100 de ani – Lecție de aritmetică – Plan de lecție din 23 decembrie 1921
De predat: 3 probleme compuse
L-a cumpărat în urmă cu aproape un an, de la un târg între Hunedoara și Deva, pe “o sumă simbolică de 10-20 de lei”. “Mă gândeam la un moment dat să îl scanez la o rezoluție mai bună și eventual să îl public în digital, pentru ca și alte persoane interesate să îl poată vedea”, a declarat Andrei, pentru Edupedu.ro.
22 comments
Numele ei real este Margareta Staudt. Eu detin un manuscris ( un caiet de romana) din anul 1912, care este de asemenea al ei…. Din cercetarile mele tatal ei a fost doctorul scolii de meserii…Ea era eleva in periada aceea.,.
Ea de asemena, impreuna cu familia sa[Mariana Staudt-sora ei si tatal ei Ernest Staudt] a ajutat la renovare Bisericii din Racovita cu hramurile Sf Nicolae si sf apostoli petru si pavel
Numele ei este Margareta staudt.. eu am caietul ei de romana din anul 1912
As spune, cu o probabilitate de cca 98%, ca numele de familie al autoarei este STAUDT, un nume de rezonanta saxona.
Respect.
Aceste proiecte reprezentau o normalitate in pregatirea invatatorilor in orice soala normala. Va spun acest amanunt in calitate de absolventa a unei institutii de acest tip (cu o traditie de 106 ani).Si mai mult, doua dintre ele (ultima nr 107/10 nov 1922 si nr.155/6 dec 1923), par a fi lectiile prezentate in cadrul inspectiei de atestare in invatamant, care se sustineau in prezenta unui membru al inspectoratului (inspector scolar pentru ciclul primar, numit pe atunci revizor scolar) Regula atestarii s-a mentinut si dupa 1989 pana prin 1996 daca nu gresesc cumva (Si eu in 1995 am sustinut un ex.similar, dar in prezenta unui metodist delegat).In ceea ce priveste caligrafia, toti candidatii inscrisi la admiterea in scolile normale dadeau probe de caligrafie …si erau admisi doar cei ce scriau impecabil si fara probleme de ortografie.Mai sustineau probe de admitere la dictie, expresivitate, desen muzica, sport, alaturi de probele de examen date cu acelasi tip de subiect ca si restul lumii. Si cum nr de locuri era foarte mic si doritorii …multi pe un loc , selectia era foarte riguroasa. Se urmareau, la admitere, tot felul de competente ce constituiau bagajul viitorului elev de profil pedagogic precum: creativitatea, capacitatea de adaptare la o cerinta, rapiditatea de a raspunde insotita de sinceritate (in eventualitatea unei lacune era de preferat nu un raspuns”mestesugit” , ci un elegant nu stiu,…dar repet, doar unul,…nu n lacune la puterea n), cumpatarea, putererea de a convinge, deprinderea de a explica, de a exemplifica si descrie cat mai pe intelesul copilului o notiune,….dar cel mai mult se urmarea dragostea pentru copil si dorinta de a fi un model pentru viitorul invatatel. Comisiile de admitere aveau , deci, o mare grija pe mana cui lasau destinul invataceilor. Dupa cum vedeti, vocatia dascalilor nu era centrata pe genialitate/ inteligenta sclipitoare apta de a da nastere doctorilor in educatie , ci pe alte valori, care nu le excludeau pe acestea , dar doar aceste (geniul si mintea iscusita )nu te faceau dascal , ci doctor in Academie. Revenind la proiectele de mai sus , …ele arata o realitate pe care noii legislatori s-au straduit(si fie vorba intre noi, le-a si reusit azi cu gaselnita lectiilor integrate)sa o dea la gunoi. Ele arata ca invatamantul romanesc a fost fundamentat pe invatarea prin descoperire si pana mai acum vreo 15 /18 ani, dar in aviditatea noastra de a cauta adevarul doar in ograda vecinilor n-am vazut ca ograda noastra avea flori naturale muuult mai frumoase ..si le-am distrus pe-astea ca sa imprumutam hibrizi firavi si nepotriviti felului nostru de a gandi si simti. De asta, stimaticomentatori, ne par extraordinare aceste proiecte , pentru ca vedem azi cum la clasa a doua se cere copilului conceptualizare, gandire critica, eliberata de concret si de obiectual, …..si, iertata sa-mi fie subiectivitatea, cred cu muulta convingere ca principala cauza a dezastrului actual e desfiintarea scolilor normale unde era format invatatorul– din etapa psihologica a conceptualizarii si abstractizarii gandirii- sa opereze mental ca un dascal. Sa stiti ca institutorii actuali sunt oameni ce au multa minte, pregatire profesionala, dar putina vocatie (ma refer la acea formatie aparuta in adolescenta , nu la calitatea nativa) ….Si de aceea se ascund in spatele unor mode didactice imprumutate , greoaie si …de cele mai multe ori …ineficiente ! Oricum, frustrarile mele de absolventa ( ce a parasit domeniul predarii la ciclul primar…, dar nu si al educatiei..,)sunt multe. Cert este ca documentele drei Margareta S., de mai sus ,sunt dovezi ale eficientei -peste vremuri -a predarii romanesti! Foarte frumos gest al colectionarului ce le-a postat! A adus inca un argument impotriva celor ce se simt bine denigrand valorile invatamantului romanesc!
Este un document foarte interesant si as vrea sa il studiez. Cum se poate ajunge la el?
Toate aceste documente și multe altele se găsesc în muzeul Colegiului Național „Carol” din Câmpulung Muscel.
Faceam lectii de caligrafie in scoala, chiar daca era tarziu, dupa razboi, in anii ’60. Cu tocul si penita. Pixul nu aparuse, la tara, stiloul era prea scump. Cred ca prin clasa a V-a am pus mana pe un pix, dar nu aveam voie sa scriu ,in caietele de scoala, cu el. Explicatia invatatorilor/profesorilor era ca nu poate fi controlat ca penita si strica scrisul!
Trebuie publicat!
Margareta Stanoț
Nu greseau, ptr ca hartia era foarte scumpa. Se pregateau din timp pe fituici sau cernovic si treceau mai tarziu pe curat. Se vede stofa de dascal, priceput nu doar la un segment de materie.
Aceste manuscrise sunt o comoara.Ele ne arata modul in care erau pregatiti invatatorii.Din pacate,acum dascalii din Romania copiaza de pe net sau de la colegi planuri de lectii care nu au nici o legatura cu elevii clasei,arata aceste documente inspectorilor care le vizeaza fara sa le citeasca si merg mai departe.Unii dascali nu stiu scrie si vorbi corect.Nu sunt rautacioasa ,ma doare sa spun ,dar acesta este crudul adevar.
Margareta Stăneț
Propunator- era eleva unei Școli Normale/Liceu Pedagogic
sau Margareta Standt?
Margareta Stamate, cred. Si bunicul meu matern, nascut la 1889, fost notar, scria cu cerneala si toc la fel de caligrafic. Am pastrat documente care atestau cumpararea unor suprafete de teren. Felicitari celui care a gasit , pastrat si impartasit celorlalti manuscrisul!
Stamate, cred că e
.
…minunat? MINUNAT ! …O COMOARA ! …nu mai spun !
Va rog sa nu radeti, m-a emotionat pana aproape de lacrimi. Fac parte dintr-o familie care a dat, pana acum, patru generatii de dascali – profesori, dar, mai ales, invatatori. Nu este nimic senzational in faptul ca o invatatoare isi “face lectiile” constiincios si competent, intelegandu-si menirea. De asemenea, nu este nimic senzational in faptul ca scrie caligrafic, evident, cu toc si penita, pixul cu pasta s-a inventat 35-40 de ani mai tarziu, eu am facut caligrafie in primii cinci ani de scoala si lucrul acesta m-a ajutat, nu neaparat sa scriu “frumos”, dar sa scriu citet. Este deosebit faptul ca cineva a gasit aceste planuri de lectii, le-a pastrat si le-a aratat. Nu cred ca mai este nevoie de cuvinte. Restul se simte.
Pe coperta manuscrisului, mie mi se pare ca scrie Margareta Stanot.
Pentru cine intelege exact despre ce este vorba, acest manuscris este o comoara. Asa scriau cam toti cei nascuti si educati inainte de 1940. Acelasi scris il avea bunicul meu, nascut in 1907, acelasi scris il avea mama mea, nascuta in 1929 (mama poate un pic mai “stricat”). Scrisul pe tablita si orele de caligrafie se pare ca foloseau totusi la ceva… Si mie imi este grue uneori sa inteleg cum de nu greseau, cum de nu aveau nevoie de pasta corectoare, cum de erau atat de coherenti (in scris deci si in gandire…)
Margareta Stamate?
OK