Zilele acestea a trecut aproape neobservat un mesaj fără precedent, transmis de ministrul Educației: Știința contează prea puțin, forma să fie atractivă și vorbele meșteșugite. S-a întâmplat după ce 3 oameni de știință au făcut un gest de rară solidarizare cu profesorii de la clase și cu elevii și au indicat greșeli fundamentale într-un program pe care Ministerul Educației tocmai l-a introdus în școală. Reacția semnată oficial de ministrul Sorin Cîmpeanu, rector de 3 mandate al unei universități tehnice? „Ministerul Educației sprijină și inițiativa proiectului „Neuroștiința la Clasă” (…). Materialele folosite au fost verificate și avizate de specialiști ai ministerului din perspectiva înscrierii lor în principiile legii educației naționale și nu din perspectiva acurateței sau actualității informației științifice prezentate”.
Mărturia de mai sus (care spune, în esență, că Ministerul Educației a avizat un program pentru copii doar juridic, și nici asta bine, fără să știe dacă este adevărată informația științifică prezentată elevilor de organizatorii unui podcast) vine de la Sorin Cîmpeanu, ministru al Educației, după ce 3 oameni de știință i-au scris public, într-o scrisoare deschisă, care sunt câteva din greșelile fundamentale pe care programul căruia i-a deschis ușa școlilor le poate sădi în mințile copiilor:
- „frica este atribuită amigdalei, fericirea este pusă pe seama dopaminei, iar atașamentul pe seama oxitocinei, ceea ce este greșit pentru că toate acestea sunt stări emoționale cu o importantă componentă subiectivă, care se bazează pe activitatea în circuite nervoase foarte extinse, care reunesc numeroase structuri corticale și subcorticale, fiecare dintre ele implicând semnalizarea prin intermediul a zeci de neurotransmițători”.
- „O altă idee eronată, pe care se bazează multe episoade din podcastul Mind Architect – și pe care le analizăm pentru că fac parte din programa proiectului Neuroștiința la Clasă – este că creierul ar fi format din două părți, sistemul limbic (denumit de autor „Elefantul”) și neocortexul (denumit de autor „Călărețul”), care au evoluat în etape filogenetice diferite și care ar avea funcții diferite. Ideea provine din teoria creierului triunitar, dezvoltată de medicul american Paul MacLean, începând din anii 1949-1952, teorie care a fost abandonată demult (a se vedea, de ex., Cesario, Johnson, & Eisthen, 2020) odată cu descoperirea omologiei dintre structurile nervoase de la diferite specii, care contrazice ipoteza unei evoluții în etape”.
- „De asemenea, separarea netă a proceselor emoționale și cognitive, inclusiv la nivel neurofiziologic, nu mai e susținută de descoperirile recente din neuroștiințe și psihologie (de ex., Lindquist, Wager, Kober, Bliss-Moreau, & Feldman Barrett, 2012; Okon-Singer, Hendler, Pessoa, & Shackman, 2015)” (Sursa și detalii)
Cutremurător mesajul pe care ministrul Educației îl transmite zilele acestea copiilor, profesorilor buni, cercetătorilor onești, tinerilor care vor să devină profesori și părinților, care văd cum își aruncă copiii în junglă, nu într-un loc ferit de minciună și de impostură.
Ce anume îl poate determina pe un ministru să-și abandoneze cercetătorii și profesorii universitari, cărora tocmai le-a cerut altminteri, în mod corect, să evalueze toate tezele de doctorat de după ’90 încoace și să scoată la iveală plagiatele? Ce corectitudine apără, dacă exact în același mandat se supără pe adevărul scos la lumină de 3 colegi universitari și apără greșeala cu prețul copiilor pe care anunță negru pe alb că va continua să îi expună informațiilor greșite?
La ce corectitudine îi îndeamnă pe universitari, dacă tocmai i-a abandonat pe 3 dintre ei în malaxorul imposturii?
Incredibilă maladia care a cuprins Ministerul Educației, dacă își atacă cu toate forțele anticorpii, chiar în mijlocul infecției.
Cu atât mai prețioasă, însă, intervenția celor 3 oameni de știință, care au ales să își pună acțiunile acolo unde le stau vorbele, care au ieșit și au avertizat public că elevii de la clasa a III-a în sus, precum și învățătorii și profesorii lor sunt învățați lucruri greșite, teorii expirate din domeniul foarte la modă, dar cu extrem de puțini specialiști, al neuroștiinței.
Oameni de știință, cei 3, probabil s-au bazat pe linia majoritar corectă adoptată până acum de ministrul educației, rector de 3 mandate, care a câștigat pentru România onoarea de-a fi pentru a doua oară președinte al Agenției Universitare a Francofoniei și om al cifrelor exacte, cum adesea se portretizează.
În criza politică ce schimonosește România într-o manieră de negândit, vedem cum profilul universitarului de la șefia educației se schimbă și el. Nu contează adevărul științific, ne spune acum, iar profesorii de la clasă ar face bine să-și dea singuri seama care sunt greșelile pe care le fac ONG-urile pe care le susținem în școli.
Este al patrulea pas greșit fundamental, în mandatul său. Prima greșeală a fost patronarea funcționării școlilor FĂRĂ teste noninvazive, aplicate de școlile occidentale încă din primele zile de școală din acest an. Licitația pentru testarea noninvazivă în școli a debutat cu o întârziere egală cu cea a vaccinării, deși o cere nu se știe exact cui de 8 luni. Europa funcționează într-o realitate, la care paradoxal s-au aliniat numeroase școli private din România și pe care o așteaptă de prea mult timp părinții copiilor: testarea de mai multe ori pe săptămână a elevilor, la școală, pentru protejarea lor și a profesorilor. În România, deși anunțată de acum 8 luni, practica nu este generalizată nici măcar astăzi, când avem recorduri de morți, motiv pentru care școala a fost închisă cu totul pentru 2 săptămâni. Să fie oare investiția într-un alt tip de viitor?
A doua greșeală majoră este retragerea burselor guvernamentale pentru studenții care sunt anul 2 la Masteratul Didactic. Adică sabotarea singurei rute alternative de educare a studenților care vor să devină profesori; rămân cu sprijin total DPPD-urile, rutele al căror rezultat l-am văzut zilele acestea inclusiv la concursurile pentru directori, în fața subiectelor de tipul PISA.
A treia greșeală fundamentală este sabotarea educației online, a școlii digitale; cu o ușurință fără precedent, ministrul aruncă toată investiția făcută de profesori în propria cunoaștere, investiția făcută de minister și primării în tehnologie și de către copii în modul de lucru. Suntem astăzi în al treilea an școlar afectat de pandemie aruncați în 2 săptămâni de vacanță forțată, vacanță totală, când parte din copii puteau continua cu mai mare eficiență decât anul trecut școala online. Fără o bibliotecă școlar virtuală, egalizarea șanselor se face și anul acesta în jos. De văzut cum se vor proteja copiii în cele 2 săptămâni în care nu vor mai avea teme, ore, cursuri și un program care nu le dădea prea mare libertate de mișcare.
Rămâne întrebarea: și totuși de ce atât de mult efort în continuarea sprijinirii acestui program dovedit cu greșeli, la clasă? În viitorul cui investim aici?
Reiau ceea ce am semnalat în urmă cu 5 zile, când analiza făcută de cei 3 oameni de știință producea reacții de nebănuit:
- Atacul la școală se suprapune cu un asalt al imposturii la porțile școlii – incredibile piruetele oratorice și morale ale celor care susțin zilele acestea că introducerea neuroștiinței încă de la clasa a III-a prin materiale care au greșeli științifice, deci de conținut, nu este o mare problemă. Au reacționat ca avertizori de integritate științifică trei cercetători români de top din domeniul neuroștiințelor și al științelor cognitive care au demonstrat, sub lupă, cum Ministerul Educației a deschis larg porțile claselor copiilor de la a III-a în sus neuroștiinței prezentate cu “erori științifice fundamentale” de un personaj care nu are pregătire de specialitate. Nicio reacție din partea ministrului Cîmpeanu, care la începutul acestui an universitar a lăsat studenții care vor să devină profesori prin studiu oficial în universități, prin Masterul Didactic, fără burse guvernamentale.
- Ce am văzut, în schimb? Reprezentanți de ONG-uri care de două zile fac contorsiuni oratorice și morale pentru a justifica, în final, că școala e oricum plină de impostori, iar obiectivul comunicării științei pe înțelesul tuturor e mai important chiar decât comunicarea de adevăruri. În marea de dejecții aruncate de reprezentanți ai unor organizații care, paradoxal, intră în școli și fac bani pe spinarea educației fără să fie profesori, dejecții aplaudate în văzul public chiar de unele, puține, cadre didactice prietene ale acestor organizații, se vede și mai clar efortul făcut de cei 3 cercetători: Andrei Miu, Raul Mureșan și Dragoș Iliescu și-au pus știința în sprijinul copiilor și-al profesorilor buni, aflați sub asaltul impostorilor care vor să preia catedrele.
DOCUMENT Răspunsul integral semnat de ministrul Educației, după greșelile semnalate de cercetători:
___