Sistemele de educație din lume au ajuns în ipostaza în care trebuie să pregătească viitoarele generații atât pentru a depăși “frontierele” planetare, cât și pentru a face față presiunilor demografice; să profite de pe urma șanselor de a produce creștere și bunăstare, dar și să protejeze resursele, viața privată și comunitatea; să administreze resurse aproape nelimitate de date, dar și să discearnă mai ușor informația falsă livrată prin metode tot mai sofisticate. Iar elevii de acum trebuie pregătiți să înțeleagă cine sunt și unde le este locul într-o lume tot mai globalizată. Așa argumentează Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) într-un nou raport privind “Tendințele ce influențează educația – 2022”, tendințe care, arată autorii, sunt definite de actualitatea imediată, așa cum reiese ea din situația economică, socială, politică și culturală a țărilor membre – cărora România dorește să li se alăture.
- Noul raport vine în continuarea unuia din 2020, “Înapoi în viitorul educației”, prezentat pe larg de Edupedu.ro aici. În acel document, OCDE propunea patru scenarii posibile privind evoluția învățământului, cu un orizont de 20 de ani, sub influența tehnologiei, evoluțiilor economice, culturale și politice, schimbărilor sociale și de pe piața muncii. Cele patru scenarii propuse în acel raport: extinderea modelului clasic de școală, externalizarea educației, școlile ca hub-uri de învățare, respectiv dezvoltarea “învățării din mers”.
Noul raport argumentează că școlile nu trebuie să se pregătească pentru ipoteze “science-fiction”, ci pentru realități pe care le semnalează viața de zi cu zi acum. Influențele sunt împărțite în 5 mari categorii:
- Creșterea economică și efectele acesteia
- Condițiile de viață și muncă
- Puterea și cunoștințele
- Identitatea și sentimentul de apartenență
- Schimbările climatice și natura
“A reflecta pe tema viitorului educației nu înseamnă să lași problemele pentru viitor. Dimpotrivă, un proces decizional responsabil aduce evoluțiile viitoare în prezent, pentru a învăța și pentru a ne pregăti”, sună premisa raportului. Edupedu.ro prezintă o sinteză a principalelor probleme ridicate în document, realizat folosind date agregate de OCDE din țările membre și date publicate de alte instituții internaționale în ultimii ani.
1. Influența creșterii economice
Aceasta a produs, în ultimele decenii, o creștere masivă a standardelor de viață în cele mai multe regiuni ale lumii, dar cu această dezvoltare au crescut și inegalitățile socio-economice, precum și utilizarea nesustenabilă a resurselor naturale. În fața acestui val de creștere, societățile – și implicit sistemele de educație – trebuie să ia în calcul soluții pentru a ameliora presiunile demografice, inclusiv îmbătrânirea populației.
Din acest punct de vedere, raportul pune accent pe nevoia sistemelor de educație de a produce servicii de învățare pe tot parcursul vieții, de reorientare profesională și de a-i ajuta pe cetățeni să contribuie la viața societății indiferent de vârsta lor, toate acestea, în condițiile grijii pentru mediu și nevoii de a dezvolta abilități de gândire critică esențiale pentru viitor.
Exemple de probleme pe care sistemele de educație ar trebui să le aibă în vedere, din punct de vedere al creșterii:
- Dezvoltarea economică a determinat o creștere masivă a consumului de energie. Dar, deși pandemia a dat un impuls surselor regenerabile de energie, acestea sunt folosite în continuare într-o prea mică măsură – ce rol va juca educația în folosirea accelerată de energie regenerabilă, pe măsură ce economia lumii își va reveni din șocul pandemiei?
- Economiile lumilor cresc de peste jumătate de secol, însoțite de integrare și de progresul tehnologic, dar această evoluție adâncește inegalități considerabile. Este educația capabilă să sprijine mobilitatea socială și să cultive competențele necesare indivizilor pentru a participa la economie, susținând astfel progresul social și economic?
- Investițiile se reorientează de la active tradiționale, tangibile, precum aparatură sau clădiri, către bunuri care nu au formă fizică, precum datele, programele de calculator sau proprietatea intelectuală. Când se schimbă economia și pretinde un nou tip de competențe, este educația pregătită să facă față acestor schimbări și, mai mult, să poată susține nevoi mereu și mereu noi? Pot stabili sistemele de educație ce competențe sunt necesare pentru a participa la o economie bazată pe active intangibile?
- Pe măsură ce marile companii de tehnologie devin jucători importanți în educație, mai ales prin furnizarea de platforme educaționale digitale și de servicii, pot evalua sistemele de educație care sunt implicațiile pentru guvernanța lor?
Creșterea economică este mai pronunțată la nivel OCDE decât la nivel global, dar tot la nivel OCDE se fac simțite efecte demografice puternice: crește cota populației vârstnice (vezi Grafic 1) și scade rata fertilității, proces care este de așteptat să continue în următoarele decenii. Pentru sustenabilitate economică, sunt luate în considerare măsuri precum creșterea eficienței pe piața muncii și integrarea lucrătorilor vrâstnici – dar pentru aceasta este nevoie de o redistribuire a resurselor educaționale și orientarea către învățarea pe tot parcursul vieții – în ce măsură sunt pregătite sistemele pentru astfel de nevoi?
- Și mai întreabă raportul: Ce înseamnă scăderea ratei fertilității pentru sistemele de educație? În ce măsură evaluează acestea scăderea dimensiunilor claselor, a numărului de clase și a numărului de elevi per profesor?
Economia spațiului este un domeniu de creștere rapidă – de la creșterea numărului de sateliți activi la proiecte de minerit spațial sau turism în spațiu, fiecare cu efecte secundare, precum existența rămășițelor de sateliți rămase pe orbită – o altă tendință semnalată în analiza citată, care pune problema: în ce măsură este educația pregătită să abordeze astfel de nevoi și probleme?
2. Condițiile de viață și muncă
Potrivit raportului, nevoia de echilibru între creșterea economică și sustenabilitate presupune și schimbări considerabile în condițiile de viață și de muncă. Documentul atrage atenția asupra reducerii constante a numărului de ore de muncă, pe parcursul ultimului secol, dar și dezvoltarea – susținută în ultimii ani de pandemie – a programelor flexibile de muncă, a programelor cu jumătate de normă sau a muncii la distanță. În același timp, tehnologiile digitale fac parte tot mai mult din viața privată, influențată pe de altă parte de evoluții ce influențează viața de familie, de la cele ce țin de gen la estomparea rolului altădată determinant avut în multe societăți de tradiții sau religie, până la costul locuințelor.
Analiza OCDE pleacă de la premisa că sistemul educațional este parte-cheie a comunităților în care se formează relații de viață și de muncă și, drept urmare, trebuie să fie pregătit pentru schimbările ce le afectează pe acestea.
- La acest capitol, raportul pune un accent aparte pe efectele pandemiei, arătând că, la nivelul țărilor membre ale organizației, criza Covid-19 a produs o explozie a numărului de oameni care au apelat la telemuncă. În același timp într-un singur an, 2020, s-au pierdut toate progresele din precedenții opt ani pentru reducerea ratei șomajului în rândul tinerilor, cunoscându-se un reviriment, marcat de incertitudine, în 2021.
Pe măsură ce se schimbă relațiile muncă-viață privată, sub influențe diverse, de la cele tehnologice la munca de acasă, analiza OCDE întreabă dacă sistemele de educație sunt capabile să ajute indivizii, de orice vârstă, să obțină competențe de navigare în toate aceste medii în schimbare.
Tehnologiile digitale permit modalități cu totul noi de muncă, în special forme online, ce permit o mai mare flexibilitate, pot duce la o creștere a ratelor de angajare, dar în același timp oferă mai puțină predictibilitate. Sunt sistemele de educație capabile să ajute, de exemplu prin programe de formare continuă, capacitatea de adaptare la această piață a muncii?
- O altă întrebare-cheie: sunt instituțiile de învățământ capabile să înțeleagă și să folosească datele furnizate de instrumente, platforme și servicii digitale?
Iar un capitol este dedicat rolului familiei și tradițiilor și arată că, în timp ce unele chestiuni – precum căsătoria – au suferit schimbări majore în ultimii 50 de ani, în altele schimbarea este ca și inexistentă. Astfel, dacă rata căsătoriilor a scăzut semnificativ în toate țările membre OCDE între 1970 și 2019 (Grafic 2), iar în cea mai mare parte a acestora căsătoria între persoanele de același sex era legală 2020, diferențele între femei și bărbați, în domeniul muncii, rămân semnificative în întreaga organizație – de exemplu, femeile petrec de două ori mai mult timp făcând munci neplătite decât bărbații. În toate aceste condiții, OCDE se întreabă unde trebuie trasă linia între responsabilitățile de familie și de școală și cum sunt reflectate diversele roluri în politicile educaționale – de la cele privind orarele la resursele alocate școlii? Cum se reflectă toate aceste schimbări din societate în curriculum? Dar în compoziția forței de muncă?
3. Cunoștințele și puterea
Tehnologiile digitale, reia raportul OCDE, facilitează accesul la un volum nesfârșit de date și informații, ce oferă instrumente puternice pentru luarea deciziilor și pentru soluționarea problemelor. Dar, arată același document, toate acestea vin și cu probleme: cum să faci față volumului imens de date și informații și cum să le identifici pe cele eronate, înșelătoare, folosite abuziv?
O educație de calitate, arată documentul, are nevoie de cercetare relevantă, de capacitatea de a răzbi prin volumul mare de date și de a întări inovația. Dar în același timp trebuie să ajute la a găsi răspunsuri la întrebări esențiale, într-o manieră similară celei în care algoritmii marilor platforme digitale ridică probleme de etică, transparență și responsabilitate.
- Sistemele de educație ar trebui să se întrebe cum să îi ajute pe oameni nu doar să acceseze informația, ci cum să discearnă ce e bun de ce e nefast și ce să facă cu ea atunci când o obțin, afirmă OCDE.
Și la acest capitol raportul discută multe dintre tendințele ieșite în evidență pe parcursul pandemiei Covid-19. Aceasta a dezvăluit proporțiile unor fenomene ce influențează întreaga societate, inclusiv educația, dar care rămâne de văzut în ce măsură vor persista în anii care vin:
- întărirea sprijinului financiar pentru știință și a accesului deschis la date și cercetări
- Problema valorilor democratice, a puterii instituțiilor și a respectării statului de drept în situații extreme precum cele din primele faze ale pandemiei și nu numai (când au fost limitate libertăți civile, au fost închise școli etc.)
- Problema “infodemiei” – volumul fără precedent de dezinformări, în fața căreia populația este nepregătită chiar și în țările cu tradiție media puternică.
Școlile, arată OCDE, trebuie să țină cont că funcționează într-o societate în care indivizii și organizațiile nu mai au probleme cu accesul la informație și cunoștințe, așa cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei, ci cu administrarea volumului prea mare de informații și cunoștințe disponibile, dar și cu faptul că, pentru administrarea acestora, este nevoie de tehnologie. Cum sprijinim toți indivizii să aibă acces la informația digitală, dar și să știe cum să o utilizeze, atunci când o obțin?, întreabă organizația.
Întrebări pe care ar trebui să și le pună sistemele de educație, conform analizei citate:
- Mai multă informație înseamnă automat și informație mai bună? Ce competențe și atitudini sunt necesare pentru a evalua calitatea informației? E nevoie de o implicare a instituțiilor educaționale nu doar pentru a forma competențe digitale, ci și pentru a întări relațiile sociale în medii digitale?
- În ce măsură trebuie să se bazeze sistemele de învățământ pe inteligența artificială care e folosită tot mai des în domeniu?
- Ce schimbări sunt necesare în educație pentru a putea administra mai bine big data, accesul la resurse deschise, inteligența artificială?
- Cum pot fi administrate adecvat datele tot mai numeroase pe care instituțiile educaționale le au în privința elevilor?
4. Identitate și apartenență
OCDE încearcă să analizeze și importanța ca omul să înțeleagă cine este și unde îi este locul în noua lume globalizată și digitală, în care individualizarea și opțiunile personale joacă un rol mult mai puternic decât în urmă cu zeci de ani. Organizația subliniază declinul unor instituții tradiționale în formarea indivizilor și creșterea individualismului ca trăsătură principală în același proces de formare. Iar școlile, care au urmat modelul instituțional de formare a indivizilor pe parcursul istoriei, acum sunt în fața nevoii ca aceștia să se pregătească pentru o viață în care individul are un rol mult mai puternic.
Pandemia Covid-19 își face simțite efectele și la acest capitol. Analiza oferă exemplul numărului mare de copii care au pierdut întreținători direcți, persoane cu directă influență asupra formării lor: în perioada martie 2020 – aprilie 2021, peste 1 milion de copii la nivel global au trecut prin experiența morții unui întreținător primar, iar peste 1,5 milioane au trecut prin experiența decesului a cel puțin unui întreținător primar sau secundar.
Dincolo de aceste influențe ale unor situații extreme și bruște precum pandemia, OCDE trece în revistă fenomene de lungă durată ce au efect major asupra identității și sentimentului de apartenență al oamenilor, fenomene în care educația a jucat un rol-cheie de-a lungul istoriei:
- În ultimii 30 de ani, în majoritatea țărilor membre OCDE a scăzut numărul persoanelor care declară că religia joacă un rol important sau foarte important în viața lor (Grafic 4). La nivel global persistă, însă, diferențe majore, care se reflectă în relațiile interumane într-o eră a globalizării: dacă în țări precum Turcia sau Columbia peste 80% din populație declară religia ca fiind importantă, în Japonia doar 14% consideră acest lucru.
- Sistemele de educație trebuie să țină cont de astfel de probleme – dar și de faptul că rezultatele elevilor sunt influențate de alte aspecte, precum genul sau comunitatea din care previn – în rolul lor de instituții care formează elemente comune de identitate. Totodată, dacă se schimbă tradiția legăturilor interumane, își pot pune profesorii problema pierderii autorității lor tradiționale și, dacă da, ce ar putea să înlocuiască această autoritate și cum ar arăta sistemele de disciplină din școli?
- Globalizarea încurajează valuri de migrație fără precedent, atât fizice, cât și virtuale, valuri care se manifestă nu doar prin fluxuri cauzate de crize umanitare, ci inclusiv prin mobilitate în scopuri de muncă sau învățare. Toate duc la o creștere a diversității sociale, iar OCDE întreabă în ce măsură sunt capabile sistemele de educație, în fața unor interacțiuni multiculturale mult mai puternice, să răspundă nevoilor produse de aceste fenomene, de la planificare pedagogică la predarea unor elemente de identitate sau de viață cetățenească?
5. Natura și schimbările climatice
OCDE analizează efectele tuturor schimbărilor din societate și economie, din ultimele decenii, atât asupra mediului și al planetei, cât și asupra oamenilor și relațiilor dintre aceștia, întrebând cât de pregătite sunt instituțiile de educație să sprijine oamenii în a înțelege proporțiile schimbărilor prin care trec și cum e mai bine să le facă față. Raportul trece în revistă atât nevoia de adaptare a oamenilor în condițiile ritmului nesustenabil prin care trece omenirea, în condițiile în care “Nu există o Planetă B”, cât și diluarea granițelor între viața fizică și cea virtuală.
OCDE invocă date istorice și statistice pentru a arăta că omenirea are, în acest moment, o amprentă supradimensionată asupra multor resurse-cheie ale pământului, de la poluare la dezvoltarea exagerată a terenurilor agricole, de la pescuit la despăduriri. În aceste condiții, sistemele de educație trebuie, argumentează raportul, să se gândească în ce măsură ajută ele tinerii să înțeleagă relația dintre deciziile lor din viața de zi cu zi și consecințele posibile pe termen lung, inclusiv asupra mediului.
- Alte întrebări-cheie pentru educație: cum pot ele să se adapteze (de exemplu, prin schimbarea datelor-cheie pentru anul școlar) schimbărilor climatice și fluctuațiilor de resurse? Și dacă modificările de climă produc efecte vizibile la nivel local, cum pot ele să abordeze inegalitățile sau problemele rezultate astfel?
Cât de pregătite, se mai întreabă OCDE, sunt instituțiile de educație să se asigure că toți elevii au posibilitatea să afle beneficiile legăturilor cu natura, mai ales într-o societate puternic tehnologizată? Cât de pregătite sunt ele să întărească alte domenii de dezvoltare, precum planificarea sau designul urban?
Pe de altă parte, întreabă tot OCDE, în ce măsură sunt școlile pregătite să ajute tinerii în chestiuni precum alimentația, având în vedere tendințele de supraconsum și de consum de produse ultra-procesate, inclusiv junk food, din țările dezvoltate (Grafic 5)?
Și nu în ultimul rând, în ce măsură sunt școlile capabile, în epoca rețelelor sociale, a realității virtuale și a realității augmentate, în epoca școlii hibrid și a tehnologiilor pentru educație, să sprijine toate aceste conexiuni și, în același timp, că un emoji de îmbrățișare nu e același lucru cu o îmbrățișare?
Raportul integral poate fi consultat aici.
Citește și:
Patru scenarii pentru viitorul școlilor: cât de pregătiți sunt profesorii și decidenții pentru schimbările iminente din educație? Prognoză OECD
Foto deschidere: © Sasinparaksa | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.
Matei Pop
Raluca Pantazi
Ioana Nicolescu