VIDEO “Ne îndreptăm către concluzia amânării acestor planuri-cadru. Problema se pune acut la elevii de clasa a IX-a” – anunță ministrul Educației / Mircea Miclea: Noi nu am făcut e-learning în acest an, ci streaming. Este o diversiune a factorilor politici să invoce că nu există soluții

Ministerul Educației va amâna, în premieră, adoptarea unui curriculum nou pentru clasa a IX-a pe care să îl urmeze de la anul generația copiilor astăzi de clasa a VIII-a, care au avut înnoire curriculară și de manuale în fiecare an de școală. “Suntem în situația de a alege răul cel mai mic”, iar răul cel mai mare ar fi “de a merge cu perseverența specifică celor care nu sunt din clasa superioară a inteligenței cu planuri-cadru care să sacrifice 4 generații”, a anunțat Sorin Cîmpeanu. “Pe filiera teoretică, nu diferă mai deloc noile planuri cadru și am spus pentru cine a fost atent la nuanță că ne îndreptăm către concluzia amânării acestor planuri-cadru”, a declarat ministrul, la o conferință organizată de CursDeGuvernare.

“Problema se pune acut la elevii de clasa a IX-a, care ar trebui să aibă manuale noi. Important este cât de competenți sunt profesorii pentru a preda astfel încât să genereze acele competențe care nu sunt atât de bine definite în momentul de față”, a continuat Cîmpeanu.

CursDeGuvernare organizează conferința „Examenul de absolvire a pandemiei: Skill-urile de bază garantate de sistem, pe care tinerii trebuie să le aibă la intrarea în economia viitorului iminent”, un eveniment VIDEO LIVE online.

• Conferința va putea fi văzută atât pe site-ul CursDeGuvernare.ro, cât și pe pagina de Facebook, între orele 15:00 – 17:30.
• Parteneri ai evenimentului sunt BCR și World Vision România
• Edupedu.ro este partener media al evenimentului și va transmite LIVE VIDEO conferința pe site și pe pagina de Facebook.

Mircea Miclea, cele mai importante declarații:

• Legat de lecțiile pe care trebuie să le extragem din ceea ce s-a întâmplat în ultimul an, pandemia. Practic facem analiza trecutului și prezentului imediat pentru a vedea ce facem mai încolo. Am extras patru lecții care cred că sunt relevante pentru viitor:
• 1. Avem neapărat nevoie de lecții multimedia pentru fiecare temă de la clasa I până la clasa a XII-a susținute de cei mai buni profesori din țară, lecții multimedia însemnând pe de o parte că este filmată prestația didactică a profesorului respectiv, apoi la aceasta se adaugă exemple și contraexemple, scheme și animații astfel încât să rezulte o lecție multimedia. Această lecție multimedia susținută de cei mai buni profesori din țară trebuie pusă pe acea platformă de învățare de la nivel național de e-learning și în biblioteca școlară virtuală. Această lecție multimedia va avea un dublu-efect. Primul este că va produce o mare egalizare a șanselor pentru că atât elevii de la țară, cât și cei din urban ar avea acces la lecțiile celor mai buni profesori din țară, pe care le-ar putea accesa pentru a înțelege lecția respectivă. Noi nu am făcut e-learning în acest an, am făcut streaming, am livrat cu tehnologia digitală ceea ce făceam la clasă.
• Daca la clasă nu ești prezent între 8 și 9, ai pierdut ora. Acum am reprodus exact; dacă îți pică internetul, ai pierdut ora respectivă.
• Al doilea efect al acestor lecții multimedia va fi legat de faptul că ar stimula inclusiv calitatea prestației didactice a fiecărui profesor, știind el că la finalul fiecărei zile va fi comparat modul în care el predă la clasă cu cum anume se predă cu adevărat de un profesor foarte bun, pentru că elevii lui vor avea acces la aceste lecții multimedia îl vor compara, așa că va fi un stimulent pentru el să-și îmbunătățească propria prestație în fața elevilor. Aceste lecții multimedia sunt necesare dincolo de orice pandemie. Blended learning este viitorul.
• Acum 10 ani, Khan Academy Education în Statele unite a arătat că blended learning, adică îmbinarea inteligentă a învățământului online cu învățământul față în față, este viitorul. Ei au comparat învățământul tradițional cu învățământul exclusiv online cu învățământul blended și varianta câștigătoare a fost învățământul blended.
• Deci se știe de 10 ani lucrul acesta, de 10 ani este și paragraful din legea educației care prevede lucrul acesta și care a fost complet ignorat.
• Să subliniez că este o diversiune a factorilor politici – care adesea nu înțeleg cum trebuie rezolvate problemele – să invoce că nu există soluții. Ele există și faptul că ei nu le înțeleg este altceva. Soluția adevărată există de multă vreme, doar că ea nu a fost înțeleasă.
• 2. În mod obligatoriu trebuie să trecem la formarea personalului didactic prin masterat didactic. Este imposibil să mai poată preda în fața elevilor, în complexitatea tehnologică de acum și cu complexitatea vieții de acum, profesori care sunt formați după o metodă de formare inițială a personalului didactic din 1982, de pe vremea lui Ceaușescu, în care, printre altele, studiind la facultate diverse discipline, mai iei câteva ore de psihologie, câteva ore de pedagogie și de metodică, predai vreo două ore la școală și dintr-o dată primești certificat de profesor, adică ai dreptul să predai în învățământ.
• E imposibil la actuala complexitate a tehnologiei să mai continuăm așa. Dacă vom continua astfel formarea personalului didactic, atunci vom avea și ce am avut până acum și am văzut cu toții calitatea actului didactic, calitatea prestației didactice a profesorilor.
• Nu putem să dăm vina doar pe ei, trebuie să dăm vina mai întâi pe cum au fost ei pregătiți. În formatul și pregătirea inițială este imposibil să ai o altă calitate a profesorului decât cea pe care ai avut-o până acum. Dacă acum nu învățăm că trebuie să trecem la formarea profesională a cadrelor didactice printr-un masterat dedicat, atunci am ratat încă o dată o lecție esențială pe care ar trebui să o învățăm. Lucrul acesta se știa iarăși de vreo 10 ani, mai mult de 10 ani, din 2007 sunt analize clare despre relația dintre formarea inițială a cadrelor didactice și performanța la testele PISA ale elevilor.
• Deci a doua lecție este că trebuie obligatoriu din toamnă să trecem la formarea inițială a personalului didactic prin masterat didactic, dacă vrem să avem o altă calitate a educației. Dacă nu, rămânem tot așa.
• 3. A treia lecție este că în mod automat trebuie alocate resurse pentru remedierea pierderilor care au avut loc în această perioadă. Pierderile sunt enorme, ele pot fi însă recuperate dacă se stabilește un plan foarte riguros de recuperare a acestor materii și dacă se alocă un buget adecvat. Italia a locat în vara trecută, pentru remedierea pierderilor, un miliard de euro, iar Marea Britanie a alocat un miliard și jumătate de lire sterline, ca să dau doar două exemple. Dacă noi nu vom face acest învățământ remedial, pierderile din acest an se vor rostogoli în anii următori cu efecte din ce în ce mai negative. Dacă nu ai învățat tabla înmulțirii, ți-e greu să înveți ridicarea la putere, ți-e și mai greu să înveți rezolvarea ecuației de ordinul doi.
• Trebuie remedierea aceasta obligatorie cu alocarea de resurse imediate.
• 4. A patra lecție. Toată prestația didactică a fost văzută de către părinții copiilor, să trecem la o evaluare a prestației personalului didactic de către beneficiari. De data această a fost vizibil totul. Înainte, ei nu puteau să evalueze cum anume predă profesorul la clasă, acum s-a văzut totul. S-a făcut transparentă această cutie neagră care se numea clasă. Cred că fiecare școală ar trebui să facă o evaluare din perspectiva beneficiarilor, elevii și părinții, a calității prestației profesorilor, să li se dea note de la 1 la 10 de către părinți. În sfârșit vom avea o ierarhizare a lor în funcție de competențe și performanța lor de predare la clasă și poate că ar fi un bun început pentru salarizarea diferențiată: nu mai poți să dai același salariu la un profesor foarte bun și la unul care își bate joc de copii sau care are o prestație sub nivelul mării.
• Mihnea Costoiu: Da, este nevoie de pregătirea cadrelor didactice, însă lucrurile trebuie privite în ansamblu. Nu poate fi o singură soluție, fie ea și masteratul didactic. Profesia didactică nu este încă atractivă. Cerința de formare la nivel mai înalt prin masterat didactic trebuie dublată de creșterea atractivității profesiei.
• Mircea Miclea: Eu sunt de acord, trebuie sa avem o diversitate de soluții. Atractivitatea ar fi putut sa fie deja de multă vreme. În LEN e un articol care spune ca cei care fac masteratul didactic vor primi o bursă echivalenta salariului mediu. Mulți dintre profesori s-au opus acestui masterat pentru că și-au dat seama că în acest fel și-ar putea pierde studenți, că ar fi devenit atractiv acest masterat.
• A doua componentă se referă la care sunt competențele, mai exact metacompetențe de care cred că avem nevoie în viitor pentru a face față unei lumi volatile. Nu știm cum va evolua viața în următorii 10-20 de ani, cum va evolua economia, șamd. Altfel spus, gradul de volatilitate a vieții economice și sociale crește exponențial, e din ce în ce mai mare această volatilitate, va fi din ce în ce mai greu să prezici ce se va întâmpla. Să luăm doar un exemplu: nu cred că puteam prezice noi în decembrie 2019 ce se va întâmpla din ianuarie 2020 și cum pandemia va schimba fața lumii. Cu o lună sau două luni înainte nu puteam prezice. Prin urmare, predicțiile față de această lume foarte volatilă sunt foarte greu de delimitat. Atunci trebuie să ne gândim în felul următor: dacă nu știm exact cum va arăta viitorul, atunci care ar fi competențele pe care noi trebuie să le formăm care să genereze atunci, când e cazul, competențele necesare în momentul respectiv. Aceste competențe se numesc metacompetențe, deci să creezi niște competențe pe baza cărora mintea fiecărui om poate să producă competențele de care el are nevoie peste 5-10-20 de ani, atunci trebuie să creez aceste metacompetențe.
• După părerea mea sunt patru care sunt esențiale pe baza studiilor:
• – prima se referă la autonomie, trebuie să creăm oameni tot mai autonomi, asta înseamnă că eu cu mintea mea pot să înțeleg singur lumea și pot să fac acțiuni eficiente în lumea respectivă. Mai concret ar însemna, spre exemplu, la finalul liceului am asigurat pachetul de cunoștințe necesar și suficient ca elevul să înțeleagă știința care are loc în momentul de față, spre exemplu să înțeleagă că ARN-ul nu este un cip care i se bagă în creier când face un vaccin, să înțeleagă viața economică și socială și să înțeleagă tehnologia. Și mai concret, eu aș merge pe ideea ca liceele teoretice să aibă un modul opțional tehnologic în care cei de la teoretic care vor să învețe o meserie, să le dăm această posibilitate. Ideea merge și invers, cei de la liceele tehnologice și profesionale să aibă un modul teoretic. În final vei avea un absolvent de învățământ teoretic care poate să știe o meserie dacă vrea, și un absolvent de învățământ profesional care are suficientă bază teoretică ca să poată să meargă mai departe. Deci să avem module tehnologice pentru cei de la teoretic și modul teoretice pentru cei de la tehnologic pentru a crește autonomia lor în perspectivă, pentru a-i ajuta să gândească cu mintea lor și să vină cu soluții adecvate, să aibă capacitatea de a face față vieții pe care vor avea.
• – În afară de autonomie, disciplina este foarte importantă. Sunt studii foarte clare care arată relația dintre autodisciplină, capacitatea ta de a-ți impune scopuri și a le urma în ciuda tentațiilor care sunt în jurul tău. Corelația dintre autodisciplină și reușita în viață este de 0,67, iar relația între IQ și reușită este de 0,32, adică de la nivelul inteligenței medii în sus contează mult mai mult autodisciplina decât inteligența în reușita profesională, de aceea acest lucru trebuie dezvoltat foarte riguros.
• – A treia metacompetență se referă la antreprenoriat, care se referă la capacitatea de a identifica oportunități, spre exemplu să poți identifica oportunitățile pentru care poți utiliza cunoașterea de la o anumită disciplină pe care o studiezi.
• – A patra competență este o gândire de designer: din bucățile de cunoaștere pe care le dobândește de la disciplina x, de la disciplina y, le combină ca să rezulte ceva care este util, ceva care poate fi folosit ușor. Acesta este un om care gândește ca un designer.
• Aceste metacompetențe se pot forma la nivelul fiecărei discipline în mai mică sau mai mare măsură. De exemplu, competența de autonomie se poate forma și la literatură, se poate face și al educație tehnologică, se poate face și la istorie, și la mai multe discipline, Deci trebuie să utilizezi mai multe motoare ca să tragă în aceeași direcție, așadar în fiecare disciplină, în mai mare sau mai mică măsură se pot dezvolta fiecare dintre aceste metacompetențe. Pe de altă parte, ele se pot dezvolta și dacă școala iese din turnul de fildeș și începe să utilizeze inteligent resursele care există acum în mediul economic, în mediul social. Dacă la finalul liceului, un elev are atitudini antreprenoriale, are autonomie în modul în care gândește și acționează, are o gândire de tip designer și este disciplinat, el impunându-și disciplina și ținându-se de planurile lui. Deci dacă un astfel de elev are aceste competențe, eu sunt sigur că va face față unui viitor pe care nu-l putem prezice pentru că aceste metacompetențe îl vor ajuta să producă competențele specifice de care are nevoie ad-hoc în momentul respectiv. Dacă eu sunt antreprenor, eu creez locuri de muncă, numai că îmi trebuie abilitatea asta antreprenorială înainte de a crea. Dacă eu am o autonomie, nu aștept soluții de la stat, eu vin cu soluțiile, dacă am o gândire de tip designer, atunci că gândesc mereu cum să folosesc ceea ce știu ca să produc un produs util și vandabil. Acestea sunt lucrurile care trebuie să fie un fel de cheie de control apropo de lucrurile care se întâmplă la nivel competențelor și metacompetențelor, să ne facă adaptabili unei lumi pe care o putem prezice cu greu.
• Întrebare: Ce se întâmplă cu abilitățile nedobândite de către studenți din martie 2020 încoace, dar recunoscute prin diplomele de absolvire?
• Mircea Miclea: Cu siguranță că angajatorii vor fi extrem de prudenți când se vor uita la aceste diplome. Din păcate, de multă vreme avem diplome fără acoperire de competențe pentru că s-a făcut un lucru o singură dată în baza legii educației când Daniel Funeriu era ministru: evaluarea universităților. Logica din spate, ca la fotbal, era următoarea: evaluăm universitățile comparând mere cu mere, deci de exemplu comparăm toate secțiile de psihologie din țară, sau toate facultățile de Medicină din țară, nu comparăm universitățile cu specific diferit între ele. După ce faci această analiză a lor, le dai un punctaj rezultând un clasament, logica era aceasta: ultimele trei clasate pierd finanțarea publică, nu contează că sunt instituții publice, nu li se interzice să ia studenți, dar nu mai primesc bani publici fiindcă sunt prost utilizați și li se lasă trei ani la dispoziție în care ele aveau posibilitatea să se upgradeze, să se dezvolte șamd. După trei ani era o altă evaluare și dacă nu făceau față standardelor, gata, era anulată acreditarea pentru a susține disciplinele respective. În felul acesta am fi avut o concentrare a resursei de calitate în câteva universități, efectul este similar cu capitalul, dacă concentrezi capitalul produci efecte mari, dacă același capital îl dispersezi, nu produci niciun efect. Asta se întâmplă în învățământul universitar de multă vreme, se dispersează resursa în număr extrem de mare, ar trebui să se revină la ierarhizarea programelor de studii și la eliminarea celor care nu sunt competenți. Universitățile lasă tot timpul ștacheta mai jos ca să aibă mai mulți studenți.

Sorin Cîmpeanu, cele mai importante declarații:

• Nu contează mai nimic din tot ceea ce ați menționat [din CV-ul său – N.Red.], poate numai calitatea neîntreruptă de cadru didactic 30 de ani.
• Pentru că sunt atât de multe lucruri de făcut, avem aceste probleme urgente: deschiderea școlilor, monitorizarea stării de sănătate, regulile aplicate în școli. Avem de asemenea problemele de resurse financiare. Într-o jumătate de oră începe o ședință de guvern în care discutăm exact despre resursele alocate educației într-un an dificil pentru toată lumea, într-un context în care în valoare absolută avem o creștere a bugetului educației și a tuturor acțiunilor care vizează educația. Procentual rămânem în continuare departe de prevederile Legii 1/2011 și de situația celor mai multe țări europene, cu aproape 3,6% din PIB.
• Plecând de la 3,6%, ne trebuie trei creșteri succesive de 19%, vom ajunge la 6% din PIB, eu personal cred că este mult mai relevant să vedem valoarea absolută și procentul din buget, nu din PIB.
• Problemele curente: a fost lansat în dezbatere proiectul planurilor cadru de liceu, am centralizat peste 1000 de propuneri.
• Pe planul 3 sunt problemele cronice multiple care trenează de mulți ani, se acutizează, iar această criză a scos în evidență tot ceea ce nu merge bine.
• Profilul absolventului [de liceu – N.Red.] este extrem de important. Competențele pe care le oferim tinerilor pentru a avea șanse cât mai bune de a face față unor joburi ale viitorului pe care cei mai mulți dintre noi nici nu le cunoaștem… e nevoie să definim acest profil al absolventului. Planurile-cadru sunt element foarte important, dar și foarte simplu: lista disciplinelor și numărul de ore alocat săptămânal fiecărei discipline.
• Tocmai de asta ne îndreptăm către concluzia că e bine să ne mai gândim asupra configurației planurilor cadru.
• Știm bine că sub 25% colegii noștri cadre didactice pot preda și pe manualele existente. Problema se pune acut la elevii de clasa a IX-a, care ar trebui să aibă manuale noi. Important este cât de competenți sunt profesorii pentru a preda astfel încât să genereze acele competențe care nu sunt atât de bine definite în momentul de față.
• În 2020 nu era un secret pentru nimeni că se va merge către digitalizare, dar profilul absolventului definit în 2020 nu reflectă acest lucru. Deci asta a fost partea critică.
• Partea care ne dă totuși speranțe este oportunitatea de utiliza PNRR nu într-un procent de 3% pentru educație, asta era prevederea inițială, nici in 6% ci într-un procent mai mare de 6, care sa fie mai aproape de recomandarea CE care spune ca 10% sa fie direcționat spre educație.
• Digitalizarea în educație este una dintre reforme.
• O alta reformă este curriculară. Cum să facem mai bine să coagulam acei specialiști care din fericire există, dar care nu acționează tocmai constant în aceeași direcție într-un spirit de echipă cu alți specialiști. Un numitor comun trebuie găsit.
• Mie nu îmi este clar în momentul de față relația ME-inspectorat-școală-autoritate locală. Am mers spre descentralizare în anumită măsură, acum înțeleg că se dorește o descentralizare bruscă și cred că ar fi o lovitură brută. Am avut și un exemplu de rea practică: implicarea ME în medierea dintre Colegiul Șincai, Primăria S4 și ISMB. Am reușit să impunem semnarea unui acord cu minime garanții ca semestrul 2 se va desfășura fără a fi perturbat procesul de învățământ, ca variantă de relocare a elevilor se va alege în urma prezentării mai multor opțiuni prin consens între părțile implicate școală-inspectorat-primărie, adică nu se va face relocarea dacă una din părțile implicate nu doresc. Nu sunt deloc mulțumit cu acest rezultat, dar este un exemplu de rea practică în sprijinul ideii că managementul nu este deloc clar.
• Pe 9 ianuarie au expirat 4.900 de mandate de directori, iar în august se vor face 5.400 de numiri la fel de aleator precum au fost făcute cele din luna ianuarie, nicidecum într-o manieră care să privilegieze competența.
• Întrebare: Amânați planurile-cadru pentru liceu? Ce vor face elevii de clasa a 9-a la anul, care din clasa a 5-a fac TIC, iar programa actuală de liceu prevede că ar trebui sa reia TIC de la zero, nu să continue ceea ce au făcut deja?
• Sorin Cîmpeanu: Suntem în situația de a alege răul cel mai mic. Aceste planuri cadru au fost validate în august 2020. Când am preluat conducerea ME, în prima zi știind că vreme de 8 ani s-au organizat licitații și durata minimă a unei licitații a fost de 7 luni, am spus că e improbabil să ai o durată a licitației mai mică de 7 luni. Cu planul-cadru lansat în consultare până pe 31 ianuarie, licitația ar fi putut fi lansată în aprilie.
• O parte a răului ar fi însemnat să nu fie manuale, iar cel mai mare rău: de a merge cu perseverența specifică celor care nu sunt din clasa superioară a inteligenței cu planuri cadru care să sacrifice 4 generații. Pe filiera teoretică, nu diferă mai deloc noile planuri cadru și am spus pentru cine a fost atent la nuanță, că ne îndreptăm către concluzia amânării acestor planuri cadru, înțelegând foarte bine consecințe de natura celui care a formulat întrebarea.
• Întrebare: Ați anunțat susținerea pentru un Bacalaureat profesional, care sa le dea acces la studii superioare inclusiv elevilor din școli profesionale. Cum veți face, concret, și când va fi primul an în care elevii vor da acest Bac? La ce facultăți vor putea intra cu aceasta diploma? Vor putea susține Bac-ul profesional și elevii cu doar 3 ani de școala profesională sau doar cei din liceele tehnologice?
• Sorin Cîmpeanu: Întrebarea este foarte pertinentă. Răspunsul nu poate fi dat de către un ministru al educației, nu îmi este deloc teamă să spun că pregătirea mea nu este aceea de expert în științele educației, știu însă persoane care au aceasta competență. E clar că este nevoie de diversificarea rutelor de dezvoltare profesionala. Nu știu de ce școlile profesionale nu ar putea fi numite licee tehnologice. Și ce ar fi rău in organizarea unui BAC profesional care sa deschidă aceste rute?
• Școlile profesionale vor fi cu adevărat viabile atunci când vor fi o opțiune și pentru copilul meu și al tău, nu doar pentru copiii altora.
• Despre strategia de digitalizare a educației SMART Edu, realizată în mandatul Monicăi Anisie: Toată experiența trebuie integrată în cadrul proiectului România educată care deja avea o componentă de digitalizare care nu se știa cât de importantă va deveni, iar acest proiect SMART Edu nu trebuie privit separat de România educată. Tot acel volum de muncă depus într-un timp extrem de scurt este de o valoare deosebită și va trebui susținut și implementat mai ales prin fonduri alocate prin PNRR.
• Rata de abandon școlar este de 16%, dar dacă vă uitați în detaliu, pentru urban, rata de abandon e de 5%, în timp ce media statelor OECD este de 9%, deci avem o rată mai scăzută în urbanul mare, în timp ce în OECD media e de 11% în rural, noi avem în rural o medie de peste 25%.
• Inechitatea este extrem de pronunțată, diferențele între urban și rural sunt uriașe, inexplicabile pentru mine.
• Vom avea o creștere de buget cu 26%; creșterea de buget destinată cheltuielilor materiale va fi direcționată preponderent către școlile din mediul rural, deci avem 35% creștere cost standard per elev și cheltuieli materiale la rural față de 15% la urban.
• Sunt în analize și variante precum cea care are model organizarea din spitale sau din primării, aceea de primar și city manager sau în universități, rector și director general administrativ, deci competențele sunt altele decât cele care există la nivelul conducerilor de școli în momentul de față.
• Despre alegerea directorilor: Nu cred ca acel corp al experților a fost ceva aspirațional și elitist, așa cum ar trebui sa fie. Nu suntem pe calea cea bună și analizăm varianta unui director educațional dublat de un manager care ar trebui să aibă o colaborare cât se poate de bună cu autoritatea locală.
• Modul prin care vom reuși să verificam competențele celor care se vor înscrie pentru ocuparea posturilor de director de școală este extrem de importantă.
• Din cei 4.200 de directori și directori-adjuncți cărora le-au expirat mandatele în data de 9 ianuarie, au fost menținuți peste 3.400 și au fost schimbați 796. Aș vrea să pot impune o astfel de soluție prin care să poată fi prelungite mandatele acestor directori de școli, însă legea educației, art 248, alin 7 este foarte clar: numirea directorilor de școală intră în competența inspectorului școlar general, care o poate face cu consultarea consiliului de administrație până la organizarea concursului, dar nu mai târziu de începerea anului școlar.
• Nu am posibilitatea să impun inspectoratelor școlare să prelungească mandatele directorilor în funcție.

Mihnea Costoiu, cele mai importante declarații:

• Învățământul superior românesc a avut 20 de ani, cel tehnic chiar mai mult de 20 de ani de probleme majore: investiții mici și anumite universități s-au dezvoltat, mai ales pe zona umanistă, prin afluxul oamenilor după ce fuseseră îngrădită.
• Acum avem o puternică criză în industria românească, azi e cea mai mare problemă pe care o are societatea românească: criza resursei umane generată de neglijența școlii românești.
• Școala a trecut prin multiple etape, însă suntem reformele și reformele și reformele la 1 milion de elevi fără bacalaureat.
• Dacă ne uitam la companii și întrebăm ce faceți voi dacă aveți o rată de insucces atât de mare, vor răspunde: faliment.
• Acest lucru demonstrează că avem o problemă majoră în învățământul românesc. Nu este problema exclusivă a învățământului preuniversitar, pentru că formatorii vin de la noi, de la universitățile care formează profesori și care nu reușesc să facă față acestor transformări.
• Și eu cred că aceste transformări din aceasta perioadă sunt transformări care nu vor fi total reversibile. Nu vom putea spune că ne întoarcem la ce era înainte de criză. Formula de blended learning este extrem de necesară.
• Dezvoltăm în Politehnica București un Netflix educațional nu doar pentru universitate, ci ca să venim și în folosul colegilor din zona preuniversitară.
• Eu aș spune că atuul pe care ar trebui să-l avem în vedere este capacitatea elevilor de a ne reinventa, de a fi capabili de a folosi toate tehnologiile. Azi vorbim de o revoluție continuă a tehnologiilor.

După un an de criză sanitară și economică, în care Educația s-a concentrat pe depășirea problemelor logistice și de organizare, e tot mai evident că a venit vremea ca accentul să fie pus pe problema cea mare: cât de pregătit este sistemul să confere elevilor și studenților expertiza minimă cu care aceștia vor intra în economia viitorului iminent. 

Bruma de cunoștințe – nu întotdeauna relevante și organizate coerent – pe care sistemul de educație le oferă copiilor și tinerilor, nu e nici pe departe suficientă pentru competitivitatea de care va fi nevoie la finele deceniului pe care l-am început:

Mai e nevoie de adecvarea educației la o economie care pur și simplu nu va exista în afara digitalului și tehnologiei de viitor: 

• Cu ce competențe pleacă din școală și intră în economie tinerii și care va fi calitatea locurilor de muncă pentru care-i pregătește sistemul de educație? 
• Cum se văd competențele ”garantate de sistem” dinspre partea companiilor care se așteaptă la competitivitate din partea acestor competențe?
• Și de ce tot mai multe companii de prestigiu se implică în construirea unui sistem paralel de creare de competențe pentru copii și tineri? 

Oficiali decidenți, consultanți, experți în educație, alături companii de top implicate în construirea unui sistem de formare profesională adecvat la necesitățile economiei, pun degetul pe rană: ce-i lipsește școlii pentru a garanta fiecărui copil instrumentele cu care să-și găsească un job adecvat peste 5-7-10 ani. 

Agenda conferinței este următoarea:

Sorin CÎMPEANU, ministrul Educației 

• Tema: Ce planuri există pentru configurarea unei strategii a educației, astfel încât ea să se alinieze la nevoile unei economii tehnologizate și bazate pe digital

Mircea MICLEA, psiholog, prof. univ. dr. Universitatea „Babeș-Bolyai”

• Tema: Pandemia: constrângerile crizei față de profesori și părinți de-a utiliza tehnologia și dezavantajele românești ale acestei situații: metacompetențele necesare adaptării la noile nevoi ale economiei

Mihnea COSTOIU, rector, Universitatea Politehnică București 

• Tema: Noua economie: cu ce competente vine studentul în facultate, cu ce competențe pleacă: racordarea școlii la necesitățile viitoare ale economiei

Mihaela NABĂR, director executiv, Fundația World Vision România 

• Tema: Competențele celor care se pregătesc să intre în economie: cum rezolvăm problema formatorilor, profesorilor, experților angajați în acest proces? Despre implicarea în formarea tinerilor pentru meseriile viitorului – cu soluții ad-hoc pentru situațiile concrete

Ionuț STANIMIR, director marketing și comunicare, BCR 

• Tema: Accesul copiilor și tinerilor la competențele basic necesare în economia de peste 10 ani: de la tableta dată școlilor de la țară, la tinerii din tech-nation.

Elisabeta MORARU, country manager, Google România 

• Tema: E-learning –modul de recuperare de către adolescenți și tineri a golurilor din curriculum-ul învățământului public

Ștefan APĂTEANU, CEO Edu Apps 

• Tema: Clasa Viitorului devenită Clasa Prezentului pentru peste 80% din școlile din România – cum va fi viitorul?

Andreea PAUL, conf. univ. dr. REI – ASE București, președinte INACO 

• Tema: Meseriile viitorului: pregătirea pentru ele de la școala primară la facultate

Elena LOTREAN, fondator Școala finlandeză Sibiu, Consul Onorific al Finlandei 

• Tema: Exemple de bune practici din alte state în ce privește strategia unui minim de competențe pentru economia viitorului: de unde și cu ce poate începe România în situația actuală, cu resursele ei

Andreea NISTOR, director executiv, Asociația pentru Valori în Educație (tbc)

• Tema: Cum contribuie clusterele de școli pentru orientarea procesului educațional către dezvoltarea de competențe digitale și orientarea elevilor către meseriile viitorului?

Pentru a vă înscrie la eveniment și a adresa o întrebare participanților, vă puteți înregistra aici.