VIDEO Dezbaterea online “Reforma digitală a Educației” – Sorin Cîmpeanu: Eu ca ministru îmi doresc o nouă Lege a educației / Georgi Dimitrov, CE: Educația digitală va fi în fruntea priorităților UE / Declarațiile-cheie ale tuturor participanților

Educația primește 3,6 miliarde de euro, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) depus la Bruxelles. Ce investiții concrete sunt prevăzute pentru digitalizarea educației, dezvoltarea competențelor digitale și reducerea decalajelor înregistrate de comunitățile vulnerabile? Va putea susține acest plan dezvoltarea unor generații de elevi care să creeze noile tehnologii și meseriile viitorului? Vom avea conținuturi, modele de lecții smart, exerciții multimedia, resurse educaționale accesibile oricând copiilor și părinților? Care este planul de acțiune al Comisiei Europene?

• Dezbaterea online Reforma digitală a Educației organizată de Edupedu.ro, UiPath Foundation și Brio.ro a fost transmisă LIVE VIDEO astăzi, 8 iunie, începând de la ora 15:00. 
• Transmisie LIVE asigurată de Visual Expert

LIVE VIDEO – TEXT:

Ligia DECA, consilier prezidențial pe Educaţie şi Cercetare:

Strategia SmartEdu se află într-o fază de consultare. Secțiunea din Raportul România Educată preia din Planul pentru Educație Digitală a CE.

Planul de Acțiune va susține obiectivul Agendei pentru competențe, ca 70% dintre persoanele adulte vor avea cel puțin competențe de bază până în 2025. În cazul României, media era la o treime, în timp ce media la nivel european era de 58%.

Avem un decalaj, dar și oportunitatea generată de pandemie – accelerarea schimbării, finanțări.

Mecanismul pentru Interconectarea Europei sau mecanismele din PNRR vor fi aliați importanți. Dar trebuie să ne concentrăm și pe multiplicatorii de mesaj, profesorii, care au și instrumente europene.

Din perspectiva România Educată, pentru a ne putea concentra asupra întregului sistem avem nevoie de trei condiții de bază – acces la internet de mare viteză în toate școlile, laborator de informație funcțional, cu acces la resurse, masă critică de cadre didactice pregătite.

Astfel, eforturile își vor atinge mult mai repede obiectivele.

Proiectul România Educată se află în fază finală. În vară vor fi discuții politice așa încât în sesiunea parlamentară următoare să aibă loc dezbaterile necesare.

Acest proiect e deja abordat în PNRR, există înțelegerea politică.

O modificare de natura modificării planurilor cadru nu poate fi făcută în termen atât de scurt. Trebuie parcurs tot procesul de reformă curriculară. Trebuie să investim din ce în ce mai accelerat în pregătirea profesorilor, așa încât copiii să poată îmbina pe parcurs resursele digitale cu cele tradiționale.

Există o serie de resurse care există deja, din timpul pandemiei. Știu că în dezvoltare se află o serie întreagă de alte resurse.

Georgi DIMITROV, șef al departamentului pentru Educație Digitală, Comisia Europeană:

În ultimele 15 ani, tranziția digitală a atins în sfârșit educația. Din nefericire, din motive nepotrivite. Dar acum educația digitală nu mai poate fi ignorată, trebuie să facă parte din orice discuție despre viitorul educației.

La apogeul pandemiei, 1,6 miliarde de elevi din lume nu au putut învăța. Și acum, mulți nu au acces deplin la școală.

Anul trecut, am lansat o consultare publică de succes pe tema educației digitale. Am avut mult feedback din România. 90% dintre respondenți au spus că această criză e un punct de unde nu ne mai putem întoarce.

Am văzut că există creativitate, dar și multe provocări și nevoi.

Totul începe cu acces la infrastructură, echipamente, infrastructură. Dar școlile trebuie să aibă capacitate organizațională. Și avem nevoie ca profesorii să aibă abilitățile necesare și încrederea de a opera în noul mediu.

Toate acestea se suprapun cu nivelul scăzut al abilităților digitale în UE. – Este o problemă majoră, mai ales din punct de vedere al transformării digitale prin care trecem.

Ce a făcut CE: Am abordat provocările prin două aspecte – politici, respectiv investiții: Politici: A fost adoptat anul trecut Planul de Acțiune. (…) Am stabilit două priorități – ecosistemul educațional, creșterea abilităților.

Anul acesta CE va lansa discuții pentru a pune educația digitală în fruntea priorităților UE – instrumente pentru a ajuta profesorii să-și evalueze abilitățile.

Nevoia de a colabora între noi: ne trebuie o cooperare transnațională și trans-sectorială. Până la sfârșitul anului – un hub la nivel europeană pentru educație digitală.

Un învățământ de calitate va trebui să devină o prioritate strategică la toate nivelurile. Pentru acest lucru trebuie să lucrăm mult mai strâns împreună. Toată societatea trebuie să participe.

Unele dintre problemele abordate de România în PNRR – nevoile de echipare a claselor cu laboratoare, echipamente. Ați identificat VAT ca una dintre posibilele zone de intervenție. Nevoia de echipare a școlilor cu conținutul necesar pentru inovație. Acestea sunt lucruri similare cu investițiile propuse de alte țări. Digitalizarea universităților – un obiectiv important. Pregătirea personalului.

Ligia Deca, despre implicarea ONG-urilor și a mediului privat: Multe măsuri deja propuse derivă din propuneri ale societății civile. Vor da oportunitatea ca proiectele de succes să poată ajunge la cât mai mulți copii. / Georgi Dimitrov, despre implicarea ONG-urilor: Pe de o parte, ONG-urile – suntem puternic în favoarea implicării ONG-urilor, în Erasmus acestea sunt tratate egal cu instituțiile de învățământ. Sectorul se poate mișca foarte repede, trebuie să sprijinim acest lucru. Dacă ești agil, pentru că ești mai aproape de problemă, e un lucru foarte valoros. Parteneriatul cu UiPath de exemplu e un lucru foarte bun. Pe de altă parte, problemele grupurilor defavorizate pot fi rezolvate cu măsuri diferite. Ne-am consultat pe larg cu ONG-urile pe aceste teme, aceasta e ideea accesibilității, care trebuie să fie inclusă în sistemul viitor.

Ligia Deca, despre fenomenele nedorite din medii digitale: Toate problematica a fost în toate discuțiile noastre despre digitalizare. E clar că aceste fenomene s-au multiplicat. Vedem o serie întreagă de familii care își pun această problemă. În acest context există o serie întreagă de deziderate în SmartEdu, precum și în varianta finală a României Educate, am avut discuții cu mediul privat pentru resurse ca aceste fenomene să fie mult reduse. E nevoie și de formarea abilităților de gândire critică. Componenta siguranței online este, în tot procesul, una foarte importantă.

Georgi Dimitrov despre dezinformarea online: Trebuie să avem grijă să rămânem în contextul subsidiarității. Ceea ce propunem noi să fie aliniat cu legislația. CE organizează de 15 ani o inițiativă pentru Internet mai sigur, inițiativă ce operează, în școli, direct la baza societății. Odată cu noul Plan de Acțiune s-a propus și un îndrumar pentru cadre didactice – cum să abordeze dezinformarea. Există și elementul de autoreglementare – cum face de exemplu Facebook, cu verificarea informațiilor. Al treilea pilon – formarea în domeniu. Să formăm cadrele didactice în UE să ajute și din acest punct de vedere. Am lansat un apel la experți, la nivel UE (presă, mediu privat, învățământ) pentru a realiza un îndrumar pentru acest lucru.

Georgi Dimitrov, despre sistemele diagnostice pentru competențele elevilor: Există o măsură pe care o elaborăm acum, un studiu mai larg, internațional, cu privire la alfabetizarea digitală, care abordează și elemente din jurul dezinformării. O propunere este ca prin acest studiu, în șapte state membre, să facem o comparație la nivelul statelor membre, ce se întâmplă în mintea unui copil de 14 ani.

Georgi Dimitrov, despre măsurile de stimulare a excelenței: Există un program, Orizont Europa, la nivel european, finanțat cu 90 de miliarde. Este un program pentru excelență, cercetare, inovare. Principalii beneficiari – universitățile. Există o chestiune, deci, legată de excelență, pe care o susținem foarte puternic. Cât de excelente sunt acest universități? Universitățile de top au fonduri foarte mari, s-au descurcat bine. Dacă ne uităm la grupul celorlalte… acelea trebuie să-și construiască baza. Aceasta încercăm prin fondurile de reziliență și programele regionale.

___________________

Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației:

PNRR nu este un panaceu universal. E o oportunitate fără precedent, însemnând fonduri mai mari decât a avut ministerul până acum de la integrarea europeană.

ME trebuie să integreze această oportunitate cu resursele naționale și cu cele europene clasice.

Dacă intervenim pe palierul PNRR, suntem încă în negocieri cu CE, avem 1,13 miliarde de euro sub tutela România Educată, din totalul de 3,6 miliarde de euro.

Vizează formarea resurselor umane (100.000 de cadre didactice) – formare reală, cadrele didactice să aibă competențe reale. 1175 de smart lab-uri, la care se adaugă componenta digitală din toate cele 10.000 de digitale (20% din dotarea unui laborator). 1000 de ateliere cu simulatoare pentru învățământul profesional și tehnic. 1000 de laboratoare informatice, pe care dorim să le realizăm în școli cu risc crescut de abandon. Toate înseamnă 1,13 miliarde euro. E o provocare pentru a reuși integrarea eficientă a acestor resurse. E nevoie de o organizare sub forma unei legi care să lămurească relațiile între actori. Aceasta se va încheia foarte curând la nivel de România Educată.

Proiectul Bibliotecii Virtuale – stadiu de evaluare a ofertelor, sperăm să fie pus la punct până luna viitoare. Întrebare: De ce a durat 2 ani pentru finalizarea proiectului? Răspunsul real: contestații repetate (procese în instanță – două decizii pentru a putea continua proiectul), reorganizări la nivelul comitetului tehnico-economic. A doua variantă a răspunsului: Nu știu să vă explic. Dacă nu reușim să aplicăm aceste proiecte – și catalogul electronic – e vorba de credibilitate privind capacitatea de a folosi resursele din PNRR. Aceste de alături două proiecte, avem și proiectele CRED și PROF. Toate acestea trebuie integrate coerent. E o provocare fără precedent. Și toate trebuie să se întâmple până în 2025. E nevoie de un cadru legal coerent.

Așteptăm concluziile proiectului România Educată, după care implementarea concluziilor – prin proiect de lege. Sperăm să ne încadrăm în acest an, după ce avem agreate concluziile România Educată.

Eu ca ministru îmi doresc o nouă lege a educației.

Pentru ca laboratoarele să-și atingă scopul, e nevoie de resursă umană calificată. E nevoie de o regândire a structurii de personal. (…) Cum îi veți atrage pe cei mai buni absolvenți de universitate, pentru a fi profesori? E nevoie de măsuri integrate, care depășesc sfera de influență a ME, fără să pretind că nu e răspunderea ME. E nevoie de mai multe măsuri.

Cele aproape 1000 de laboratoare informatice vor fi realizate în școlile cu vulnerabilitate crescută la abandon școlar. E vorba de măsură de combatere a abandonului școlar. Avem în vedere aceste lucruri pentru că – sper să nu se mânie Daniel Funeriu – sunt de acord că excelența împinge societatea înainte, dar amintesc că OECD a spus că România își va atinge țintele când va crește nivelul de educație al tuturor. Nu înseamnă că nu trebuie să abandonăm excelența.

LEN din 2011 a fost o lege foarte bună. Sistemele de educație fiind inerțiale, în toată lumea, au avut mari probleme în a ține pasul cu dezvoltarea societății, mai ales la nivel tehnologic. Din cauza diferenței de timp de 10 ani, sunt lucruri care trebuie schimbate. Plus sunt modificări care au distrus coerența Legii 1. Păstrăm părțile bune din Lege, sunt mult prea multe, coerența e problema. (Daniel Funeriu: Lege nouă, lege veche, important e să avem un lucru funcțional și să fie bun pentru elevi: Legea 1 e singurul lucru unde nu mă supăr dacă e plagiată).

În PNRR trebuie să pornim în egală măsură cu formarea resurselor umane și cu infrastructura, având în vedere timpul scurt. Ne trebuie cadrul legal și resurse umane – formatori de formatori.

E nevoie de școli noi mai ales în mediul urban, care are școli suprapopulate. Chiar azi am cerut de la ISMB – există nouă școli care lucrează în trei schimburi. E un lucru foarte greu de acceptat. Fiecare școală care va renunța la trei schimburi va fi un succes. (…) Legea 1, cu toate rezultatele benefice, a făcut în așa fel încât, odată cu venirea clasei pregătitoare, s-a renunțat la aproape toate laboratoarele de fizică, chimie, biologie.

Lucrăm deja la caiete de sarcini pentru laboratoare. Acestea vor necesita spații. Iar aceasta e o problemă mare. Va trebui să vedem ce soluții găsim.

Clasă pregătitoare la grădinițe? Nu.

În septembrie, avem și o prevedere în care trebuie să preluăm în sistemul de educație și creșele – educația timpurie este una dintre priorități.

Achiziția de platforme pentru evaluare și examinare online – capitol în PNRR. Mizez foarte mult pe colaborarea cu dl Dragoș Iliescu. (…) Am un regret că nu putem organiza concursul pentru ocuparea posturilor de directori în format digital. Nu avem în România infrastructura hardware, softuri, care să permită evaluarea posturilor de directori – nu mai vorbim de elevi – în format digital.

E nevoie de pilotare pentru a vedea unde e cel mai potrivit loc pentru a implementa această evaluare standardizată.

Pretestarea PISA s-a putut derula în toate școlile planificate, cu încadrarea în standardul de prezență.

Ciprian Teleman, ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării:

În existența unora dintre noi, a apărut perioada liceelor industriale, în care programa școlară a fost suplimentată cu diverse discipline, cu scop de a pregăti forța de muncă sau de a direcționa copiii talentați către învățământul superior.

În momentul de față, lăcătușeria, electronica vor fi înlocuite de alte discipline legate de domeniul digital. Susținem, din partea MCID, demersurile industriei. Asociația Națională a Investitorilor în Industria de Software a făcut propuneri pentru creșterea numărului de ore în programele școlare, începând de la școala primară.

Industria din sfera digitală va crește, aș îndrăzni să spun exponențial, în segmente – Internet of things, senzorii din jurul nostru vor crește exponențiali. Acestea vor presupune îndemânare tehnică. Or, aceste lucruri nu sunt în programele școlare. La fel, securitatea cibernetică. A trăi într-o lume digitală va însemna a învăța să ne protejăm, atât în fața atacurilor soft, cât și hard.

Avem angajamente față de UE pe care trebuie să le respectăm, referitor la conectivitate de mare viteză. Educația va fi unul dintre beneficiari. Viteză mare va trebui garantată pe 90% din teritoriul țării.

Vineri, la Luxemburg, a fost anunțat un nou instrument standard – portofelul electronic. Acesta, voluntar – nu va fi impus – va asigura accesul deținătorului la anumite tipuri de informații: printre acestea, datele de identitate personală. A doua măsură – cetățenia electronică europeană, ce va duce recunoașterea identității unui cetățean membru pe întreg teritoriul UE. Sunt date precum identitatea, foaia matricolă, care pot fi depozitate și accesibile în condiții de siguranță. Sunt tipuri de dată care pot face parte din structura cloud-ului guvernamental.

Accesul unor persoane vulnerabile la lucruri primejdioase. E nevoie de rețele sigure din acest punct de vedere. Aici avem un buget consistent, pentru ca, în timp ce construim o casă foarte modernă, să îi construim și sisteme de protecție pe măsură.

Platforma de evaluare a competențelor digitale: ar putea fi folosită atât de funcționarii din administrație, dar e important. și pentru stat să măsoare rezultatul. Au fost mulți helicopter money. Când unii profesori, de exemplu, sunt puși să-și testeze competențele digitale, nu sunt neapărat fericiți. E o sugestie către dl Cîmpeanu, îi propun o discuție pe subiect, ar fi bine să cheltuim banii într-un singur loc. (Sorin Cîmpeanu: “Acord în direct!”).

___________________

Dragoș Iliescu, specialist în testare educațională:

Sistem adecvat de testare a competențelor digitale – asta încercăm acum să ne lămurim.

Testul la care lucrăm deja de aproape 3 luni cu UiPath Foundation – evaluare elevi clasele I-XII.

Plecăm de la înțelegerea că pregătirea nu ține doar de dotări, ci și de capacitatea de interacțiune cu acele dotări. Competențele digitale sunt importante, e nevoie să le dezvoltăm, iar pentru aceasta e nevoie să le măsurăm. Dacă nu măsurăm, nu putem gestiona.

Avem instrument pentru a măsura aceasta? Nu, deci trebuie generat.

Înțelegerea națiunii române despre ce înseamnă competențe digitale e foarte cețoasă. Nu înseamnă doar să deschizi o tabletă și să accesezi un link de Zoom.

Vom folosi în test cadrul de competențe digitale realizat de Comisia Europeană – 21 de competențe pe 5 arii.

Vorbim de literația informațională și a datelor, evaluarea și gestionarea datelor respective; comunicare și colaborare, interacțiune, implicare civică, “NETichetă”, gestionarea identității digitale; crearea de conținut digital (multimedia, site-uri, wiki, reutilizarea conținutului), programare; siguranță; identificarea nevoilor și soluțiilor, limitelor de competență.

Despre instrument: nu este sistem diagnostic sever, ci mai degrabă de screening. Are scopul de a contribui la formare.

În România se simte lipsa evaluării de progres.

Sunt cerințe complicate în dezvoltarea acestui instrument, dar cred că suntem pe calea cea bună.

Testul va urma tipicul pe care l-am creat, vine în siajul testului literației lingvistice, creat împreună cu mai multe ONG-uri și care există în BRIO și poate fi folosit gratuit de cine își face cont. În octombrie 2021 va avea loc beta test-ul public, utilizarea experimentală publică. O școală își va putea face cont de școală, directorul – conturi pentru toți profesorii, profesorii pentru elevi. Din nou gratuit, dar contul de școală e mai complicat decât cel de elev.

Excelența nu e multă, iar acolo unde o ai, te aștepți la cooperare. Excelența pe care noi credem că o avem nu e neapărat pe zona de intervenție. Nu vreau să exced domeniul măsurării – asta e misiunea Brio. Nu suntem specialiști în dezvoltarea competențelor. Dar aș putea da nume care sunt specialiști în dezvoltarea acelor competențe. Sunt suficienți cât să facă diferența.

Raluca Negulescu-Balaci, director executiv, UiPath Foundation:

Scopul nostru este să susținem copiii din familii care se confruntă cu sărăcie, să-și înțeleagă dreptul la educație de calitate. 2,8 milioane de elevi vor putea accesa instrumentul dezvoltat cu Brio.

Vom avea grijă ca acest instrument să ajungă în școlile vulnerabile unde noi intervenim.

La nivelul de provocări cu care se confruntă 35% dintre copiii din România – cel mai mare din UE – nu ne putem permite ca un astfel de instrument să nu fie accesibil.

Lucrând de peste 12 ani în zone defavorizate, am constatat că în momentul în care se formează un ansamblu de măsuri care să răspundă la nevoile copiilor, educația funcționează.

Educația online sau offline e destinată unui eșec dacă nu răspunde nevoilor copiilor.

Atunci când vom aloca resursele generoase din PNRR, să avem în vedere că e nevoie de abordare integrată, la cele mai înalte standarde, când e vorba despre accesul copiilor la educație.

Digitalizarea educației pare că presupune transferul educației în online, dar se referă la procesul constant de adaptare la evoluția tehnologică.

În educație, nu funcționează intervențiile pe termen scurt. Ce funcționează e exact opusul – intervenții pe termen lung, așa încât elevii să recupereze decalajul educațional sau să-și amplifice competențele. De aceea avem programe complementare, așa încât să avem impact de comunitate.

___________________

Daniel Funeriu, ministru al Educației 2009-2012:

Cum ar fi arătat școala dacă educația digitală ar fi început cum prevedea de la început Legea? Nu știu. Toate lucrurile din lege ar fi crescut capacitatea de adaptare, dacă ar fi fost făcute.

Legea 1, în esența sa, era despre schimbarea de mentalități. Făcea din învățare o dinamică a societății, nu doar un serviciu public.

Fundamentul moral: așezarea fiecăruia acolo unde îi e locul pe scara valorică – asta a reușit parțial (frauda academică). Autoritatea: în absența autorității izvorâte din excelență, copiii vor perpetua o societate aplatizată. Al treilea pilon pe care se fonda Legea 1 – exigența. E limpede că exigența societății față de educație nu există. Oamenii nu ies în stradă pentru educație.

Fără aceste componente, digitalizarea e degeaba. Esența educației este despre spiritul și mintea copiilor, doar apoi despre felul de transmitere. Reperele morale fac o educație, nu tableta pe care copilul învață.

Ce-i de făcut? Nu trebuie să reinventăm roata. Succesul în educație a venit când educația s-a dus unde erau oamenii și s-au dus oamenii unde era educația.

Cred că e corect că rețelele de socializare au un merit uriaș, de a fi strâns tinerii în același loc. Copiii sunt, mental, pe jocuri video și în platforme de socializare. Oameni buni, să ducem educația unde sunt copiii. Și iată prima mea propunere: să obligăm legal ca rețelele sociale să livreze obligatoriu conținuturi ca parte a curriculumului național. Spațiul virtual este și el teritoriu național, statul trebuie să păstreze prevalența constituției asupra acestui spațiu virtual.

Dacă partea ludică e văzută de copii ca un drept, e esențial să creștem motivarea copiilor să acceseze conținuturi educaționale decât cele cu o componentă educațională mică. A doua propunere: să stabilim cum creștem motivația, engagementul copiilor în conținuturi relevante.

A treia propunere: pandemia a dus la pierderi masive, lupta e pentru a livra cu orice preț recuperare – profesorii să ofere meditații, prin vouchere / sistem simplu de impozitare sau neimpozitare așa încât să încurajăm profesorii să dea meditații, care să nu mai fie un tabu.

Echitatea: e esențial ca cei mai defavorizați să aibă șansă la educație. Dar să nu atingem echitatea prin scăderea nivelului celui de sus.

Mai ales în criză, să găsim soluții să îi hrănim pe cei mici.

Polarizarea lumii e o sursă de progres. Dar generează și conflicte: cei care sunt mai jos vor să ajungă mai sus. În istoria recentă a planetei, cea mai vizibilă e pe axa Nord-Sud. Sudul exporta minerale și importa iPhone. Avem azi o presiune imigrațională uriașă asupra nordului, care nu poate duce decât la conflict. Unicul mod prin care putem evita creșterea polarizării este să exportăm masiv educație către zonele defavorizate. Azi, grație tehnologiilor, totul e la îndemână.

eBay, Amazon au instituționalizat transferul universal de bunuri. Azi trebuie să găsim soluția pentru transferul universal de cunoaștere.

Meditații: problema e promiscuitatea legată de meditații. Aceste lucruri trebuie interzise. Trebuie încurajat transferul de informație de la profesor la elev. Sunt opozant radical să meditezi copiii de la clasă.

___________________

Mihaela Nabăr, director World Vision România:

Din păcate, din momentul în care ne-am mutat din online în clase am uitat de acea educație digitală pe care spuneam că o dorim aproape. E un foarte mare risc, pe care foarte multe lucruri făcute forțat în pandemie și au fost o oportunitate. România nu le-ar fi făcut altfel. Dar și-au dovedit rolul și importanța.

În condițiile în care ștergem cu buretele ce am făcut în acest an, riscăm să o luăm de la capăt. Avem această tendință de a o lua de fiecare dată de la capăt.

Educația trebuie privită ca importanță strategică. M-aș uita la tot ce am învățat în această perioadă, la toate conținuturile pe care le-am creat, totul trebuie văzut la pachet.

Să ne uităm câte dintre conținuturile digitale din pandemie sunt reale, au ajuns la copii. Să nu uităm eforturile depuse de fiecare în pandemie, să nu ștergem lucrurile cu buretele.

Dacian Dolean, psiholog educațional:

Două provocări actuale în România. Prima: statutul socio-economic influențează nivelul de alfabetizare. Există discrepanțe între copii când ajung la școală, însă când aceștia sunt educați eficient, aceste discrepanțe se pot atenua. În România, statutul socio-economic prezice direct dezvoltarea alfabetizării. Se mai întâmplă că se accentuează inegalitățile sociale.

Înseamnă că existe mecanisme care influențează dezvoltarea alfabetizării.

În SUA, toți elevii au acces la aceleași resurse educaționale, accesul e gratuit și echitabil. Elevii, inclusiv imigranții, nu sunt întrebați – dacă un elev e arondat unei școli, el trebuie educat.

În România, problema nu e legată atât de accesul la conținuturi digitale, cât la conținuturi educaționale de calitate. – Există foarte multe probleme legate de textele pe care copiii le accesează – ce utilitate practică au cuvintele arhaice? În România – accent pe prestigiul autorului, în SUA – pe conținut

Elevi de clasa a 3-a trebuie să învețe folosind fraze dificil de procesat și pentru adulți. Sunt folosite în predare exemple de texte care nu susțin teoria, unele sunt foarte plictisitoare.

În SUA, competențe precum diferența factual-opinie sunt formate din clasa a 2-a.

Soluții pentru problemele din România: echipe multidisciplinare (dezvoltarea alfabetizării, conținuturi bazate pe dovezi validate științific)

Conținuturi educaționale de calitate necesită efort, cunoștințe practice, cunoștințe științifice.

A doua provocare: în România, copiilor li se predă ca și când ar fi un grup omogen.

Elevii au un avantaj foarte mare: sunt clase omogene relativ. În plus, există o ortografie transparentă – mai ușor de decodat automatizat.

Aici, în SUA, blended learning facilitat de digitalizare permite educația în grupuri mai mici, în funcție de nevoi.

Provocare: formarea de formatori pentru folosirea tehnologiei la clasă. Cine o face și cum? Profesorii trebuie să simtă că sunt respectați – aceasta e cheia în cursurile de formare.

Digitalizare – alt avantaj: relația părinți-școală. Părinții pot fi la curent mai ușor cu situația copilului, care e nevoia lui de ajutor.

Digitalizarea oferă oportunități de dezvoltare a alfabetizării, dacă investim și în resurse umane.

Intervenție Daniel Funeriu: Nu aș încuraja simplificarea. Simplificarea nu ajută formării excelenței. Conținuturile nu trebuie simplificate, ci predate mai eficient

___________________

Articolul inițial:

Începând de la ora 15:00, noutățile școlii digitale vor fi anunțate de consilierul prezidențial Ligia Deca, Georgi Dimitrov – șeful Unității din Comisia Europeană responsabile cu educația digitală, miniștrii Sorin Cîmpeanu și Ciprian Teleman, specialistul în testare educațională Dragoș Iliescu, directorul executiv al UiPath Foundation – Raluca Negulescu-Balaci, miniștrii Daniel Funeriu și Vasile Dîncu, psihologul educațional Dacian Dolean și directorul World Vision România – Mihaela Nabăr.

Agenda dezbaterii Reforma digitală a Educației

15:05 – 15:25 Ligia DECA, consilier prezidențial pe Educaţie şi Cercetare în cadrul  Administraţiei Prezidenţiale 

Cadrul strategic pentru reforma digitalizării educației prin programul România Educată 

15:25 – 15:45 Georgi DIMITROV, șef al departamentului pentru Educație Digitală, DG Inovare, Cercetare, Cultură, Educație și Tineret, Comisia Europeană 

Planul de acțiune al Comisiei Europene pentru Educația Digitală (2021-2027)

15:45 – 16:10 Sorin CÎMPEANU, ministrul Educației 

Ce investiții în educația digitală și dezvoltarea competențelor digitale sunt prevăzute pentru finanțare în PNRR? 

16:10 – 16:25 Ciprian TELEMAN, ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării – Investițiile în digitalizarea sistemului de învățământ prevăzute a fi finanțate prin PNRR – rețele, internet de mare viteză, zone albe, digitalizarea instituțiilor publice, reducerea faliei urban-rural

16:25 – 16:40 Dragoș ILIESCU, prof. univ. dr., psiholog, specialist în testare educațională 

Testarea competențelor digitale pentru elevi, studenți și profesori

16:40 – 16:55 Raluca NEGULESCU-BALACI, director executiv, UiPath Foundation 

Premisele digitalizării pentru copiii din comunitățile vulnerabile din România

16:55 – 17:10 Daniel FUNERIU, cercetător, consilier la nivel înalt al Uniunii Europene în Republica Moldova, ministru al Educației 2009-2012 

Conținut educațional digital – cum ar fi arătat școala acum dacă reforma digitală începea din 2011 și care sunt așteptările dacă o începem acum? 

17:10 – 17:25 Vasile DÎNCU, prof. univ. dr., sociolog, vice-prim ministru, ministru al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice 2015-2017

Paradoxurile digitalizării forțate a educației. Zece lecții și 5 îngrijorări sociologice

17:25 – 17:40 Mihaela NABĂR, director executiv, World Vision România 

Digitalizarea comunităților din mediul rural și pachete educaționale inteligente 

17:40 – 17:55 Dacian DOLEAN, dr., psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii, afiliat la Universitatea Babeș-Bolyai 

Rolul digitalizării în dezvoltarea alfabetizării: exemple de bune-practici din Statele Unite ale Americii

17:55 – 18:00 Concluzii 

Dezbaterile publice sunt deschise de către moderator după scurta prezentare a fiecărui speaker. Vor adresa întrebări și vor ridica teme de discuție atât co-paneliștii cât și moderatorul, dând voce participanților prin adresarea întrebărilor primite prin formularul de înregistrare, disponibil aici: https://forms.gle/EEYQRHb77k5u6YX6A

Înscrieri deschise! Pentru a vă implica activ în partea de dezbatere este necesar să vă înscrieți prin completarea acestui formular special, ușor de completat, prin care vă puteți auzi întrebarea adresată speakerilor, prin vocea moderatorului. De asemenea, vă încurajăm să ne transmiteți prin intermediul formularului și alte teme de interes pentru dumneavoastră. Răspunsurile la întrebări / solicitări vor fi adresate în timpul conferinței, în limita timpului de LIVE sau vor fi publicate în perioada imediat următoare.

Informații de context

În 2019, deci cu un an înaintea pandemiei, 43% dintre românii cu vârste între 16-74 de ani aveau competențe digitale reduse, datele Eurostat clasând România pe ultimul loc în Uniunea Europeană la competențe digitale. La capitolul persoane cu abilități digitale superioare, datele arată că doar 10% din populație stăpânește asemenea competențe, România fiind și de această dată pe ultimul loc în Uniunea Europeană, Bulgaria având 11% la acest indicator.

România nu are încă o strategie națională privind digitalizarea sistemului de educație și formare, așa cum au 18 sisteme de educație (în principal din Europa de Vest, Centrală și de Nord) care au implementat o strategie specifică în domeniu (Potrivit Eurydice 2019). În decembrie 2020, după un efort fără precedent și dezbateri pe mai multe domenii de consultare, care au durat două luni și la care și-au adus contribuția 1200 de experți, 24 ONG-uri, 18 companii din domeniul IT sau telecomunicații, proiectul Strategiei pentru digitalizarea Educației – SMART-Edu a fost pus în dezbatere publică.

Draftul acestui document propunea, printre altele, introducerea dezvoltării competențelor digitale în învățământul primar de anul viitor, Evaluarea Națională de la clasa a VIII-a să conțină probă de abilități digitale din 2024. De asemenea, pentru profesori, competențele digitale urmau să fie introduse încă din formarea inițială, iar ținta strategiei era ca 90% din populație să fie alfabetizată digital. Există angajamentul public al preluării SMART-Edu drept componenta de digitalizare a Proiectului România Educată.

Până la acel moment, însă, abordarea integrată a tuturor aspectelor digitalizării serviciilor publice, inclusiv în domeniul educației, este asigurată de Strategia Națională pentru Agenda Digitală România 2020. Raportul DESI (Digital Economy and Society Index) al Comisiei Europene pentru România, din anul 2020, precizează că „măsura în care România a realizat angajamentele prevăzute în Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România 2020 este necunoscută”. Cu toate că înregistrează cele mai bune rezultate în dimensiunea Conectivitate, datorită utilizării ridicate a benzii largi de foarte mare viteză și disponibilității ample a rețelelor de foarte mare capacitate fixe, în special în zonele urbane, România se situează pe locul 26 din cele 27 de state membre în privința digitalizării.

România a intrat în pandemie și în școala forțat online de pe ultimul loc în Uniunea Europeană la competențe digitale, potrivit datelor Eurostat din 2019, și tot de pe ultima poziție la matematică la testele PISA. Care sunt paradoxurile digitalizării forțate a educației, văzute prin ochii sociologului? Și pentru că digitalizarea înseamnă conținut, ce exemple de bune-practici găsim în Statele Unite ale Americii? Ce schimbări vor face sistemele de educație și cercetare, pentru ca românii să lase în spate ultimul loc în educație și ca să nu ratăm o nouă revoluție industrială?