Limbile ucraineană şi rusă au o istorie comună până în secolul al XIV-lea, apoi, fiecare a evoluat în felul ei, explică un specialist în limbile slave de la Universitatea “Cuza” din Iași

Limbile ucraineană şi rusă au o istorie comună până în secolul al XIV-lea, apoi, fiecare a evoluat în felul ei, spune conferenţiarul universitar, doctor Marina Vraciu, de la Catedra de Slavistică de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, traducător autorizat şi cu studii de specialitate în lingvistică, intervievat de Ziarul de Iași, subliniază că ucraineana şi rusa sunt limbi distincte, dar care împărtăşesc o istorie comună.

• În România, în 45 de școli și în 10 licee se predă în ucraineană, a anunțat joi, ministrul Educației.
• Printre puținile unități de învățămțânt din țară unde se învață și predă în limba rusă este și Școala Gimnazială “Al. S. Pușkin” din Brăila, unde deja învață acolo 8 elevi ucraineni refugiați. 

“Pentru a înţelege înrudirea dintre limba rusă și cea ucraineană, trebuie să înţelegem şi istoria care a dus la formarea acestora”, spune conferenţiarul Marina Vraciu.

“Proveniţi în urma unor migraţii din Est, popoarele care formează astăzi ţările Belarus, Ucraina şi Rusia împărtăşesc o istorie comună de sute de ani: din secolele al VI-lea, al VII-lea până în secolul al XIV-lea. Ulterior, popoarele au început să se individualizeze, limbile au urmat exemplul, dar nu a trecut suficient de mult timp pentru ca să vorbim de limbi total diferite, este foarte solidă această înrudire”, a explicat conf. dr. Marina Vraciu pentru „Ziarul de Iaşi”.

În ce limbă se înțeleg un cetățean rus cu unul ucrainean

“Dacă luăm exemplul limbilor romanice, sunt aproape 2.000 de ani de când româna se formează, în diferitele ei dialecte şi nuanţe. De aceea, deşi împărtăşim aceeaşi bază, latina, cu multe alte limbi europene, un român care nu a studiat niciodată italiana şi un italian care nu ştie niciun pic de română vor avea dificultăţi mari să se înţeleagă. Acelaşi lucru nu poate fi spus însă şi despre popoarele slave. În primul rând fiindcă atât belaruşii, cât şi ucrainenii sunt popoare fundamental bilingve, care vorbesc atât propria limbă, cât şi limba rusă, în mare parte, în special persoanele mai în vârstă“. Dar dacă un ucrainean, care trăieşte toată viaţa sa fără să audă rusa vorbită, s-ar întâlni cu un rus, care a trăit la fel, fără să ştie despre ucraineni şi limba lor, specialistul de la UAIC spune că aceştia s-ar putea înţelege, cu unele dificultăţi. Chiar dacă vorbitorii nativi de ucraineană au în vocabularul comun mai multe similarităţi cu limba poloneză decât cu rusa.

„Mai bine se va înţelege un ucrainean cu un rus decât cu un polonez, chiar dacă poloneză și ucraineana sunt limbi cu un vocabular comun important. Din următoarele motive: istoria limbii poloneze e mai separată, prin influenţa latinei, ca o limbă de cultură. Dar vecinătatea și comunicarea îndelungată le fac reciproc recognoscibile, chiar dacă la poloneză sunt mai multe consoane greu de receptat. Răspunsul scurt este că rusa şi ucraineana sunt limbi înrudite, sunt apropiate fonetic, au istorie comună, elemente specifice, vocabular de bază prezent în limbile slave. Este foarte solidă această înrudire”, a explicat conf. dr. Marina Vraciu.

Ea subliniază și de ce sunt diferite aceste limbi: „Ucraineana şi rusa au o istorie comună până în secolul al XIV-lea, apoi, fiecare a evoluat în felul ei. La Kiev, statalitatea a fost asediată, Kievul a căzut, tot acest spaţiu de răsărit s-a fărâmiţat în cnezate şi, treptat, capitala s-a mutat la Moscova după secolul al XV-lea. Apare distanţa, deşi rămâne o comuniune la nivelul culturii, care i-a legat foarte mult, în primul rând prin creştinismul de Răsărit. Dar ucrainenii au rămas într-un spaţiu unde s-au intersectat cu latinii, cu religia catolică, şi de aici consecinţele asupra limbii”, a mai precizat conf.dr. Marina Vraciu.

“Deşi originile limbilor sunt aceleaşi, în timp au început să varieze structurile gramaticale, chiar şi fondul principal de cuvinte şi unele procese specifice la nivel lingvistic. “Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu limba belarusă, deşi multe cercetări de specialitate numesc limba belarusă ca fiind pe cale de dispariţie fiindcă rusa este atât de puternic infiltrată în comunitate, încât a început să modifice limba folosită în mod uzual, care nu este nici rusă, nici belarusă, ci o combinaţie dintre acestea.”

Cât despre asemănările limbii ucrainene cu cea rusă, o analogie se poate face între română şi aromână, deşi aceasta din urmă, ştiinţific vorbind, este dialect, nu limbă de sine stătătoare. Însă mulţi dintre cei mai cunoscuţi oamenii de cultură ucraineni au o operă bogată şi apreciată atât în rusă, cât şi în ucraineană, fiind şi scriitori ruşi care au scris, la rândul lor, atât în limba nativă, cât şi în ucraineană.

Conf. dr. Marina Vraciu crede însă că, acum, pentru refugiaţii care ajung în România, faptul că au cunoştinţe de rusă este un avantaj. „Pe Facebook apar anunţuri în ucraineană, le răspund în rusă, primesc răspuns tot în ruseşte. Gradul de cunoaştere este foarte mare, pentru omul de rând care vrea să se salveze este un avantaj că ştiu o limbă mai vorbită decât ucraineana. Aceasta este consolarea mea umilă – măcar acum această limbă serveşte la a face bine”, concluzionează Conf. dr. Marina Vraciu de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași.