„Fenomenul prin care te titularizezi într-o școală, după care până la începerea anului școlar te muți, lasă foarte multe școli fără persoane și trebuie limitat prin metodologie. Verificăm acum juridic cum se poate face acest lucru, pentru că este o îngrădire a dreptului de transfer și care este perioada pe care am putea-o impune”, a declarat ministrul Educației, Ligia Deca, într-un interviu pentru Euronews România.
„Trebuie echilibrat între dreptul la educație și nevoia de a asigura un corp profesoral complet și dreptul cadrelor didactice de a avea o anumită stabilitate pe post”, a precizat Ligia Deca.
- Ministrul Educației, Ligia Deca, a declarat că școlile nu scot posturile titularizabile de teamă că, după ce se ocupă în ședințele publice, oamenii vor pleca la începutul anului școlar, într-un interviu pentru Edupedu.ro din august 2023.
Redăm dialogul integral despre titularizare:
Vitalie Cojocaru, moderator: Când vorbim de școli supraaglomerate, vorbim și de lipsă de profesori, doar că din ce înțeleg fenomenul este că există foarte puține locuri de titularizare și foarte mulți profesori care vin, iau examene și nu-și găsesc un loc, cum este posibil?
Ligia Deca: Există un proces de mobilitate a cadrelor didactice prin care școlile declară anumite posturi ca fiind viabile. Acele posturi se scot în concursul național, în titularizare. Dacă școala nu spune că acel post are o viabilitate mare, de un anumit număr de ani, atunci el se ocupă la nivelul unității de învățământ. Sunt foarte multe școli care, pentru a completa normele cadrelor didactice existente, preferă să împartă o anumită poziție la cadrele didactice pe care le au deja sau preferă să facă o selecție pentru că nu sunt siguri câți ani va fi viabil acel post, nu știu cât timp vor mai avea suficienți copii. Au profesori care sunt suspendați și își păstrează catedra.
Vitalie Cojocaru: E o problemă cu profesorii care sunt suspendați și își păstrează catedrele. Adică de ce s-ar întâmpla acest lucru în condițiile în care ai plecat deja? Nu există o limită?
Ligia Deca: În profesia didactică și în contractul colectiv de muncă există această posibilitate de rezervare în anumite cazuri, în cazul în care ocupă o funcție de conducere, în cazul în care ocupă o demnitate publică, în cazul în care pleacă într-o mobilitate.
Vitalie Cojocaru: Poate fi limitat la un număr de ani, să zicem?
Ligia Deca: Din câte știu eu, în anumite cazuri este limitat, în altele nu. Este un drept câștigat de profesor acum multă vreme și reprezintă unul dintre avantajele profesiei didactice. Se vorbește mult despre faptul că profesia didactică nu este atractivă. Unul din elementele de atractivitate este stabilitatea ei, odată ce ești titularizat.
Trebuie să ne punem întrebarea dacă pentru o profesie unde ne plângem că nu avem suficienți oameni, putem să afectăm suplimentar, prin o precaritate a poziției dacă pleci temporar în altă parte, pentru a te întoarce ulterior. Este adevărat însă că avem și fenomene pe care și eu cred că trebuie să le limităm prin metodologie. De exemplu, acel fenomen prin care te titularizezi într-o școală, după care până la începerea anului școlar te muți, te transferi în altă parte, cred că lasă foarte multe școli fără persoane.
Vitalie Cojocaru: Așa este, se întâmplă în special în școlile rurale unde se unde se titularizează și după aia se mută în altă parte și cum vreți să limitați acest fenomen?
Ligia Deca: Cred că avem nevoie de un angajament din partea profesorilor, unul care să fie și consimțit legal. Odată ce te-ai titularizat pe un post pentru o anumită perioadă de timp, nu mergi în altă parte. Verificăm acum din punct de vedere juridic cum se poate face acest lucru, pentru că este o îngrădire a dreptului de transfer și care este perioada pe care am putea-o impune. Dar, fiindcă avem o nouă lege, toată legislația secundară se va reface și în acest proces noi dorim să și învățăm din ce n-a mers bine.
Vitalie Cojocaru: Ați dat acest exemplu și de funcție de conducere, la asta se poate limita, a funcții de conducere?
Ligia Deca: Este o discuție complicată, putem să discutăm și cred că dacă observăm că aceasta devine o problemă sistemică, putem să abordăm discuția. Însă, este unul dintre lucrurile pe care în discuțiile cu reprezentanții profesorilor există o reticență în a intra în această discuție, pentru că oamenii spun este un drept câștigat, este un avantaj al profesiei didactice, dacă ni-l luați și pe acesta, unde vom ajunge?. Dar da, trebuie echilibrat între dreptul la educație și nevoia de a asigura un corp profesoral complet și dreptul cadrelor didactice de a avea o anumită stabilitate pe post.
Foto: © Media Whalestock | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Citește și:
Ministrul Educației spune că știe că mai multe posturi ar putea fi viabile pentru titularizare. Școlile, “mai ales din zonele considerate greu atractive”, nu le scot la concurs de teamă că se ocupă și apoi acei profesori pleacă: Aici avem o problemă de sistem
Profesoară care a dat concursul de titularizare de 11 ori, a luat note peste 7 și nu are post: Ajungi la un moment dat să te plictisești. Știi că tot scrii, nu te bați pentru nimic și nu ai motivație / Cei tineri iau posturile în ședință, văd în ce școli sunt, își fac socoteala și pleacă
INTERVIU Radu Alexandru Dincă, profesor de 10 la Titularizare, dar fără post: Este nevoie ca toată lumea să fie testată la un moment dat, în mod egal, și să nu mai existe permanență în sistem
Mihai Peticilă
Costin Ionescu
C.I.
Redacția
9 comments
Oferiți decontul profesorilor, cu buget special de la minister! Pt ca primăriile nu plătesc decontul profesorilor! Asa nu mai fug profesorii de la anumite scoli, unde nu se decontează și pierd de la ei din buzunar pe naveta 1000 de lei pe luna!
Vrei sa ocupi alt post,concurs pe bune frate,nu dosare cu copy paste după diplome și cursuri fake.Numai la profesori sa ocupi un post ,faci un biblioraft de diplome cumpărate după internet .Traiasca Romania educata cu copy /paste.Asa profesori , așa elevi!
Ținând cont de restrangerile de activitate,directorii cauta sa si protejeze titularii.Daca dimensiunea unei școli permite doar o singura catedră, cand se eliberează, e scoasă la titularizare,dar daca alături de catedra titularului mai e alta catedră care se eliberează, atunci nu e declarată ca titularizabila tocmai pentru a nu aduce un concurent titularului deja existent.E simplu,se desființează o clasă, cad ore,atunci ambii titulari intra la concurs de dosare. Mai bine ar scoate instituția schimbului de posturi din metodologie, tragi speranta sa ti intregesti norma intr o scoala după ce se pensioneaza colegul si te trezesti ca si a vândut postul altcuiva care vrea sa eludeze concursul de dosare…nu e corect.
Legarea de glie.
Dar numai pt. pleavă.
Restul rămân cu privilegiul de rezervare sine die.
Un fel de reparție comunistă ca și inițiatorul Deca.
Doamna ministru probabil nu este familiarizată deloc cu „problemele sistemice”. În calitate de cadru didactic mi se pare incorect ca alți colegi ai mei să se detașeze ani la rând pe anumite posturi, lăsând școala lor de proveniență să caute profesori până după 1 septembrie, iar atunci venind „cine se găsește”. Totodată, sunt tot felul de primari, viceprimari sau președinți de țară care țin posturi rezervate cu zecile de ani.
partea cu //vine si pleaca// nu este adevarat decat pentru o mica masura. Sunt cazuri cand scolile nu scot posturi la concurs //pentru ca nu se stie cine vine//. Mai exact le este frica unor directori sa nu vina vreun profesor reformator care sa nu stea cu capul plecat pe la consilii. Nu este de dorit un profesor care sa aiba opinie contrara… multi tineri au asemenea atitiudini si atunci…apar turbulente. Deci scolile ar trebui sanctionate pentru ca nu scot la concurs fiecare post. iar concursul sa insemne ca nu se poate transfera cineva in alt judet pe baza unui concurs luat in alta parte a tarii. Concursul trebuie sa fie pe un post. Cui nu ii place renunta la post si il da unde ii convine. Ar trebui sa fie clar acest aspect.
Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Tocmai v-a spus CCR că nu veți face nimic, decât gălăgie, ca să dați impresia că lucrați și voi ceva.
Așa că la revedere.
Daca a luat un post consider ca nu ii ingradeste nimeni dreptul la munca. Daca nu-i convine postul sa nu-l ia, sa-l lase pentru cineva ca este dispus sa lucreze acolo unde si-a luat post. Postul luat ca titular ar trebui sa asigure exercitarea profesiei cel putin un ciclu – 4 ani – si apoi titularul sa poata pleca pe alt post.
Ai oameni care iau nota 10 la concurs, dar posturi există doar la Cuca Măcăii. Hai să-i ținem acolo 4 ani, nu-i așa, timp în care în orașele unde locuiesc apar nenumărate posturi netitularizabile pe care se pot detașa. Iar legea și metodologia mobilității le dau dreptul să se detașeze pe ele.
Oamenii aceștia au și o viață – familie, locuință, copii de crescut, ai lor, personali, nu ai altora. Ar trebui să stea câte 4 ani departe de familie, ca să ce? Le face cineva statuie că și-au sacrificat viața pentru învățământ? Ar trebui să renunțe la a-și mai face o familie, ar trebui să trăiască toată viața departe de ai lor, pentru ce, mai exact?
Cereți din ce în ce mai multe de la profesori, și oferiți din ce în ce mai puțin. Iar apoi vă plângeți că nu mai vine nimeni din cei buni în învățământ.
Școlile care decontează transportul se numără pe degete, condițiile de navetă sau de locuit în zonele mai greu accesibile sunt uneori execrabile (atât permite salariul), elevii din școlile rurale nu prea au chef de școală (dincolo de gimnaziu; cei mai buni în gimnaziu trag mereu la școlile de la oraș, care au reputație mai bună. Dacă ai elevi la un liceu din mediul rural, cel mai adesea tehnologic, ești zilnic împroșcat cu noroi pentru că majoritatea nici nu iau bacalaureatul, dar nimeni nu-și mai aduce aminte că sunt copii care au intrat în liceu cu medii de admitere sub 3.)
Deci, pentru ce ar rămâne un profesor bun în școlile care nu-i oferă decât presiuni și dispreț din partea comunității, prea puțină satisfacție profesională și pentru care, efectiv trebuie să-și sacrifice întreaga viață?!
Suntem într-o societate care nu respectă sacrificiul personal de dragul comunității. Cei care se sacrifică sunt luați în derâdere – sunt considerați ”fraieri” că acceptă așa condiții. Până și muncitorii necalificați mai degrabă pleacă în străinătate pentru a face aceleași munci dar pe bani mai mulți, dar noi ne așteptăm de la oameni educați să rămână pe un post care-i deprofesionalizează, efectiv, și să nu caute ceva mai bun. Hai să fim realiști.