Liceenii sunt criticați că ei controlează sursele de disconfort prin interacțiunile digitale, nu reacționează la opinii diferite și critici / În vremea inteligenței artificiale, e important să ne construim maturitatea emoțională prin schimb de idei și polemici – profesorul Răzvan Rughiniș

“Este important, așa cum un organism își construiește anticorpii în fața unor amenințări noi”, în epoca  ascensiunii inteligenței artificiale “să ne construim o maturitate emoțională prin schimb de idei, prin polemici”, spune Răzvan Rughiniș într-un recent interviu pentru Radio România Cultural. Această abilitate va de veni tot mai dificilă “într-o lume digitală în care oricând opinia conlocutorului ne agresează, îl putem închide sau ne putem noi deconecta”, apreciază el, făcând trimitere la situația liceenilor de acum.

“Critica pe care unii o fac generației care este astăzi pe băncile liceului este că ei controlează atât de ușor sursele de disconfort prin toate aceste interacțiuni digitale, încât ei nu se mai socializează față de opinii diferite de ale lor, față de critici”, afirmă Răzvan Rughiniș, profesor al Facultății de Automatică și Calculatoare – Universitatea Politehnică din București. 

• Acesta este co-fondator al Innovation Labs. Anul trecut i-a fost publicat volumul “Societatea digitală. Stăpâni, servitori sau sclavi?”, ce abordează problematica eticii în lumea digitală și în contextul inteligenței artificiale.

Intervenția lui Răzvan Rughiniș la Radio România Cultural (realizator Cornel-Florin Moraru):

“Problematica inteligenței artificiale este una foarte largă, pentru că ea face parte din multe aspecte ale vieții noastre. Cred că, totuși, cea mai importantă provocare etică este degradarea autonomiei personale. Este vorba despre autonomia decizională, este vorba despre autonomia spațiului privat. Există o asimetrie atât de mare între informațiile pe care aceste platforme ale inteligenței artificiale le au despre utilizatori și noi, ca utilizatori, încât în această luptă este foarte, foarte greu să ne mai exersăm liberul arbitru.

Într-o lume asistată de inteligență artificială, riscăm să condiționăm generațiile următoare spre neputință, spre incapacitatea dezvoltării aptitudinilor cognitive, reflexive, critice, care sunt, din punctul meu de vedere, esența a liberului arbitru. Liberul arbitru nu înseamnă să poți să dai cu banul și să faci o alegere aleatorie, ci să construiești un proces decizional ancorat în argumente etice: vătămare, bunăstare, autonomie, lucru pe care generațiile următoare riscă să nu-l mai poată exersa. Pentru că această lume a inteligenței artificiale riscă să fie o lume cu opțiuni pe care noi să le avem, dar care să nu ne mai reprezinte. Și noi ca cetățeni, la nivel individual, să avem o voce degradată, o inabilitate de a formula contraargumente

Dar și ca grupuri de acțiune – la nivelul acțiunii experților care adesea sunt grupați în ONG-uri, la nivelul instituțiilor statului, care vor fi neputincioase în fața unui număr extraordinar de limitat de actori care vor controla această tehnologie și vor dicta alegerile ce ni se prezintă. Cred că asta este cea mai mare amenințare pentru mine, ca membru al unei universități ce crede că această cultivare a calităților cetățenești este principalul scop al universității. Universitatea nu este o școală profesională înaltă, ce este în primul rând un antrenament pentru cetățenii unei societăți ce poate să găsească valori comune peste generații, peste contexte regionale, peste contexte politice. 

Cred că tocmai această aderență la niște valori democratice, la un tip de asumare personală și responsabilitatea personală – aceasta este esența identității noastre occidentale, care astăzi este amenințată de o degradare a autonomiei, prin expansiunea acestor modele extraordinar de puternice și care ne vor oferi alegeri care în realitate nu ne reprezintă, nu ne sprijină, ci doar ne creează iluzia unei autonomii, a unui liber arbitru. 

(…) Mulți dintre cetățeni își asumă un regim de nutriție, un regim de exerciții fizice care să le ofere o anumită stamină, o anumită sănătate corporală. Cred că va deveni din ce în ce mai important ca într-o societate asistată cognitiv de inteligență artificială să ne asumăm disconfort cognitiv, pentru că disconfortul în societatea tehnologică este un lucru ce este ușor de evitat.

Critica pe care unii o fac generației care este astăzi pe băncile liceului este că ei controlează atât de ușor sursele de disconfort prin toate aceste interacțiuni digitale, încât ei nu se mai socializează față de opinii diferite de ale lor, față de critici. 

Și este important, așa cum un organism își construiește anticorpii în fața unor amenințări noi, să ne construim o maturitate emoțională prin schimb de idei, prin polemici, lucru care, într-o lume digitală în care oricând opinia conlocutorului ne agresează, îl putem închide sau ne putem noi deconecta, va deveni din ce în ce mai greu. Deci, la nivel personal, trebuie să ne asumăm în doze potrivite fiecăruia dintre noi un nivel de disconfort cognitiv, efort cognitiv.

La nivel structural, la nivel colectiv, cred că sunt arii ale societății în care chiar această ușurință vine cu un cost prea mare. Cred că abordarea Uniunii Europene, actualmente… Există o abordare și în Statele Unite, și în China, de reglementare a inteligenței artificiale Reglementarea nu înseamnă interzicerea acesteia, ci este o definire a ariilor în care aceasta trebuie să joace un rol și mai proeminent, să și ariilor în care nu ar trebui neapărat să o îmbrățișăm necondiționat. O arie importantă este justiția în care, chiar dacă noi putem să obținem niște predicții statistice, este importantă decizia umană, este importantă această angrenare într-un context pe care la final un judecător poate să o ofere. Și atunci, ca să nu riscăm niște decizii coerente, dar lipsite de experiența umană, cred că este important ca arii cum este justiția, cum este inclusiv aceasta, ce discriminează între cetățeni, să fie în continuare o arie a deciziilor umane.”