S-a încheiat prima săptămână de școală, firesc dedicată recapitulărilor. Și, cum Școala solomonarilor, tabăra de creație constituind punctul focal al concursului național Lecturiada elevilor (CPEENI poz.48, finanțat MEN) tocmai s-a sfârșit, mulți profesori creativi preiau din jocurile și din ideile acesteia, spre a anima atmosfera clasei. Infuzia de idei proaspete, energia pe care o aduce săptămâna de lucru la Cluj, natura colaborativă a demersului sunt motive suficient de tentante, pentru mulți dintre noi – acesta ar fi primul motiv.
Al doilea motiv sau greutatea tradiției: anul acesta, Lecturiada elevilor s-a aflat la a XV-a ediție. Ultimele zece, inclusiv cea actuală, au fost înscrise în calendarul național al concursurilor școlare. Faptul că nu și-a epuizat suflul, cum se întâmplă adesea cu alte concursuri, după câteva ediții, se datorează, cred, întemeietoarei acestuia, Monica Onojescu, un adevărat păstrător al făcliei, spirit neobosit și nedomolit, care nu lasă lucrul bun să se piardă. Dumneaei are acea calitate rară și importantă mai ales în vremurile noastre, perseverența, care o îndeamnă să tot ia legătura neobosit cu școlile înscrise, să convingă nume mari din piața de carte pentru copii și tineret sau personalități didactice universitare să țină cursuri și ateliere pentru tinerii participanți, să găsească resurse de sponsorizare și școli partenere. Anul acesta, partenerul principal a fost Liceul Teoretic Elf, din Cluj, căruia i s-au alăturat atât Inspectoratul Școlar Județean, cât și Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, diversele muzee și instituții culturale și gazda noastră, Biblioteca Județeană „Octavian Goga”.
În numele literației (sau al treilea motiv temeinic): Lecturiada nu e tocmai o olimpiadă școlară, în care selecția este individuală și se face în urma unor rezultate academice, ci un concurs deschis, astfel încât dă posibilitatea afirmării tuturor elevilor care fac parte (sau nu) din comunități de lectură – o școală rurală care deschide un cerc de lectură și activează timp de un an, un club dedicat dezbaterilor de carte dintr-un oraș universitar, un elev care citește independent și postează recenzii în secțiunea „Cărți de top” au aceeași posibilitate de a participa la programul anual al concursului. Scopul principal este și a fost dintotdeauna promovarea lecturii şi a scrierii/literației în rândurile populaţiei şcolare, demonstrându-se că, indiferent de mediu, se pot organiza activităţi nonformale (aș adăuga, chiar de impact la nivel naţional, completând olimpiadele şcolare care promovează rezultatele academice), se pot pune elevii participanți în contact cu diverse instituții culturale (dintotdeauna au contribuit la atelierele Școlii solomonarilor sau la evenimentele lecturiste universități, edituri, biblioteci, muzee), se poate crea un pol cultural. De altfel, activitățile din cursul anului și Școala solomonarilor de la sfârșitul verii sunt popularizate atât în social media (grupul de Facebook), cât și prin site-ul dedicat.
Trei cuvinte-cheie cât trei motive bune: consistență, constanță, sens – Lecturiada elevilor despre asta este! Iar calendarul de calificare este dens, laborios, proiectul își întinde activitățile și evenimentele de-a lungul întregului an școlar. Timp de 12 luni se derulează la nivel local, în școli și cluburi, activități și proiecte sau evenimente care alcătuiesc împreună calendarul anual, iar participarea la unul sau mai multe dintre acestea poate aduce un bilet de calificare pentru Școala solomonarilor, tabăra ce constituie etapa națională a Lecturiadei. Consistența este dată de faptul că există numeroase moduri de calificare: participarea la evenimente culturale sau elaborarea unui portofoliu tematic al comunității candidate, un concurs de scriere creativă, altul dedicat alegerii cititorilor de șapte stele. E suficient ca un grup de cititori sau un elev îndrumat de un profesor să aplice pentru măcar o secțiune sau un proiect, pentru a beneficia de o șansă de calificare, ceea ce determină fiecare participant la selecție să se străduiască în adevăratul sens bun al cuvântului. Constanța este dată de presărarea activităților de-a lungul anului, astfel încât tot timpul competiția este deschisă. Sensul este dat de filosofia pe care se întemeiază Lecturiada, desprins din conferința lui Solomon Marcus, „10 nevoi umane” – anume că o astfel de competiție poate fi și colaborativă, fiecare este într-o întrecere cu sine, spiritul de emulație este la el acasă. Și, cu cât mai bun proiectul, cu atât este mai posibil să răspundă nevoilor noastre de întrebare, de mirare, de joc, de cultură etc.
Alte trei motive-cheie: intensitate, bogăție, bucurie. Unele cluburi sunt prezente de la bun început, altele se alătură anual. De ce? Mai ales că nu e lipsit de riscuri – greu de gestionat activități cu atât de mulți oameni, în contexte colaborative de peer-learning (elevii și profesorii lucrează cot la cot pe aceleași sarcini de lucru). Și totuși, aici riscul se asumă, pentru că echipa privește cu responsabilitate, cu încredere, cu exigență, dar și cu drag, bucurie, generozitate spre posibilitatea de a oferi cadru de creație și reflecție… Cât despre etapa națională, tabăra de creație Școala solomonarilor, am putea spune că e un fel de olimpiadă, de vreme ce există premii și jurizare a activităților, dar este cea mai colaborativă competiție din câte mi s-a dat să văd vreodată, prilejuind întâlnirea cu peste 20 de cercuri de lectură, dialogul cu peste 70 de oameni, cinci dimineți de reflecție și scriere și cinci după-amieze de ateliere în locuri neconvenționale. Formula de lucru este provocatoare, presupunând învățare experiențială. Am să evoc câteva momente memorabile de-a lungul anilor: ateliere de ilustrare cu Ileana Surducan și Andreea Ilisăi, ateliere de scriere și revizuire a redactării cu Alex Moldovan, Adina Popescu, Florin Bican, Simona Antonescu, jurnalism cultural cu profesorii universitari de profil din mediul academic clujean, întâlniri cu vloggeri culturali precum Sebastian Topan sau Ruxandra Gîdei.
În loc de final: tradiția de a inova. Lecturiada elevilor are un spirit aparte. S-a mai diluat poate, căci vremurile sunt mereu în schimbare, dar sigur nu s-a pierdut, ceea ce e enorm, având în vedere ce puternic e virajul paradigmatic al ultimilor ani. Și totuși, Lecturiada îmbrățișează schimbarea, se actualizează, concursul își adaptează an de an fizionomia. An de an, altă temă, altă direcție de interogare ce ne ține în priză 12 luni atunci când alegem cărți, subiecte pentru dezbatere și scriere, activități și teme de proiect. Au fost cicluri a câte trei ani de ucenicie în jurul unei preocupări centrale, precum „Istoria unui posibil viitor”, „Școală și școli” și, mai recent, „Nevoia de împrospătare” sau „Nevoia de întrebare și mirare”, din seria nevoilor umane enunțate de Solomon Marcus. În anii pandemici, activitatea a migrat online, dar nu s-a suspendat. Acum, un classroom cu provocări și sesiuni livrate via Zoom, un disc virtual la dispoziție cu materiale audio-video, articole de specialitate rezultate din experiențele anuale sunt elemente care schimbă an de an configurația jocului de idei. Frumos și dificil în același timp, ingenios și menit să confirme valori, complex și fermecător, proiectul Școlii solomonarilor și al întregii Lecturiade, de altfel, rămâne unic între proiectele educaționale de la noi. Și mă bucur că am putut fi parte din poveste, al cincilea an consecutiv.
Despre autor: Natașa-Delia Maier, profesor de Limba și literatura română la Liceul Internațional IOANID din București, membru al ANPRO (Asociația Națională a profesorilor de limba și literatura română „Ioana Em. Petrescu”).