Provocările viitorului sunt mult mai ușor de atacat dacă ai toate instrumentele și „armele” potrivite pentru asta, spune Alina Cuciurean, directoarea Colegiului Silvic „Bucovina”, din Câmpulung Moldovenesc. A implementat catalogul digital Adservio din 2017 în școala pe care o conduce și spune că este una dintre cele mai bune investiții pe care le-ar putea face un director pentru comunitatea educațională pe care o conduce. Într-un scurt interviu, psihologul Raluca Anton a vorbit despre ce pot face cadrele didactice pentru adaptarea la schimbare și la nou. „Pentru a putea crește, trebuie să-mi dau voie să mă expun la anumite lucruri”, spune specialistul, care recomandă trei pași pe care profesorii îi pot folosi în relația cu elevii sau pentru ei înșiși.
- Profesoara Alina Cuciurean a fost declarată „Directorul Anului 2020 pentru Antreprenoriat” de către Asociația pentru Valori în Educație – AVE România, după ce a reușit să aplice și să obțină finanțare pentru scoală în valoare de 800.000 euro în 2020, primul an al pandemiei. La școala online a avut o participare de 100% în rândul elevilor.
Directoarea spune că avea nevoie de un instrument foarte bine pus la punct pentru eficientizarea activităților în școală și pentru comunicarea continuă cu părinții. „Pentru că noi avem aproape 20% din elevi din Câmpulung Moldovenesc, restul sunt din toată țara. De aici a plecat toată treaba asta, m-am gândit că pentru eficientizare e nevoie ca părintele să înțeleagă că, în anii aceștia de liceu, practic are doi copii într-unul: același copil cu un comportament acasă și același copil cu un comportament aici la școală. Sunt anii schimbărilor și trebuie să facem front comun ca să-i scoatem pe drumul cel bun pe acești copii”, spune profesoara.
Așa că soluția catalogului digital a venit ca o mănușă, iar problema finanțării a fost rezolvată rapid, în comunitate, mai spune profesoara. „Când i-am văzut pe băieții de la Adservio, am discutat un pic cu domnul primar și am zis ‘haideți să-i chemăm până la Câmpulung ca să vedem ce ne oferă și haideți să schimbăm odată metodele astea, ‘armele’ astea’”.
Directoarea spune că în catalogul clasic „copilul vede o armă”. „’Stai cuminte că îți pun 2′, ‘ce ai învățat pentru azi, nimic? Nota 2!’, cam așa e perceput, din păcate, vechiul catalog. Așa, dacă nu ai catalogul la tine, până ajungi la cancelarie, poate îți dai seama cum copilul avut o zi proastă, nu mai treci nota 2… În plus, pentru faptul că acești copii sunt născuți informatizați, din punctul meu de vedere, nu mai merge cu metoda clasică. Și se pare că am făcut un lucru foarte, foarte bun prin acest pas esențial spre digitalizare. (…) L-am convins pe domnul primar și el mi-a dat jumătate din bani și noi am venit cu restul de jumătate. Și să nu fi avut niciun ban, tot găseam bani prin agenții economici, găseam bani pentru această platformă pentru că ne-a ușurat munca fantastic”, spune Alina Cuciurean.
Reacția profesorilor la schimbare
„Noi suntem aici, în școală, un pic altfel, o gașcă foarte faină. Când am prezentat ideea de a implementa catalogul digital de la Adservio, am prezentat-o cu atâta energie și cu atâta zâmbet: ‘stați să vedeți, stați să vedeți de cine am dat și stați să vedeți ce aducem și ce o să facem’ și noi suntem foarte bine ancorați în realitate, adică majoritatea am recunoscut că habar nu avem ce înseamnă o platformă din aceasta de învățare și i-am rugat frumos pe cei de la Adservio să vină la școală să ne învețe. Și au venit și ne-au învățat. Omul, în momentul în care are parte de o asemenea propunere de schimbare, se gândește în primul rând că nu vrea, pentru că nu vrea să se facă de rușine, nu-i trebuie bătaie de cap, dar dacă știi cum să le prezinți elementul care aduce schimbarea, îi câștigi.
Și nu trebuie să te vadă pe tine, directorul, omul cocoțat acolo sus, despre care să spună ‘asta știe, dar eu ce mă fac?’. Le-am spus că eu habar nu am. Ce facem, punem mâna să învățăm ca să facem un pas înainte? Și le-am spus că ne trebuie platforma asta ca aerul, pentru că nu putem comunica cu părinții, sunt probleme, uitați-vă cât îi costă naveta ca să vină de la Galați, de exemplu, o dată pe lună, mai bine banul acesta rămâne la părinți sau la copii. Problemele cu absențele sunt mari pentru că se mai duc la o cafea, întârzie, părintele știe în secunda doi…”.
Cum învață elevii în ritmul lor
“Este o idee pe care nu știu câți din colegii noștri au gândit-o: pe noi ne-a ajutat foarte mult această platformă pentru lucrul pe grupe valorice. Într-o clasă în care avem 30 de copii, elevii noștri sunt în învățământul tehnologic, o parte dintre ei vin din mediul rural și poate n-au făcut chimie deloc, să spunem, în clasele V-VIII. Dacă, de exemplu, ai șase copii în clasă care nu au făcut nimic, dar ai și patru copii care vor să dea la Medicină, în condițiile în care chimia este doar o oră pe săptămână. Dacă ai vorbi pe limbajul celor care vor să facă Medicină mai departe, ceilalți și-ar pierde interesul. În egală măsură, nu poți să le spui copiilor care sunt mai slabi că sunt „tămâie” și că nu înțeleg nimic, așa ceva nu faci niciodată orice s-ar întâmpla, nici măcar nu trebuie să simtă că ai gândi așa ceva, din partea ta, ca profesor.
Cum am lucrat pe grupe valorice pe această platformă? Temele date acasă sau sarcinile de lucru au fost împărțite – din acea clasă de 30 de copii, șase primeau un anume tip de teme cu elementele de bază, cei patru care erau spre Medicină primeau un anume tip de teme și toată clasa era mulțumită. Cu primii mergeam spre recuperare – remediere și cu ceilalți mergeam către performanță și nu știau în clasă care e bun sau mai puțin bun. Ei știau că sunt cu toții extraordinari la chimie”.
Efecte benefice asupra rezultatelor școlare ale elevilor
“S-a văzut foarte mult pe rezultatele școlare, foarte, foarte mult. Chiar dacă a fost o perioadă grea, în care copiii nu au fost fizic prezenți la școală, noi am fost cu procent de promovare la Bacalaureat mai mare față de ultimul an pre-pandemie, în care toată lumea a fost cu prezență fizică. Deci noi nu am scăzut la Bacalaureat”.
Sondarea opiniei părinților, profesorilor și elevilor în timp record
“Ședințele le facem una-două, cum a fost, de exemplu, cu minunea asta de testare cu salivă. Am completat un Google Doc, l-am pus pe Adservio și am întrebat ‘vă rog frumos, spuneți cum vreți testarea: de către noi, profesorii, de către personalul medical sau de către părinți?’. Deci, dacă ai o problemă și ai de luat o decizie, în „secunda doi” pui un sondaj de genul acesta pe Adservio și într-un sfert de oră știi părerea întregului colectiv. Noi suntem mulți, 84 de profesori, ca să nu mai vorbim despre faptul că părinții sunt din toată țara, iar așa părintele știe în „secunda doi” ce este cu copilul.
La ședința cu părinții nu-ți poți permite să spui că un copil are probleme, de față cu toată clasa, deci nu-ți poți permite. Dar așa, în privat, printr-un video call în platformă discutăm altfel.
Practic, schimbarea asta nu cred că este o schimbare, trebuie să ții pasul cu realitatea, să fie ancorat în realitate și, dacă poți, să fii chiar un pas înainte, așa cum am fost noi cu Adservio”.
Descentralizarea începe prin digitalizare – mesaj pentru noii directori
“Dat fiind faptul că nu există o politică publică, cei care și-au asumat rolul acesta de lider ar trebui ca, în planul lor, prima țintă să fie digitalizarea. Trebuie să înțelegem că nu mai există zi în învățământ fără acest proces de digitalizare. Trebuie să vrei și trebuie să faci în primul rând o evaluare corectă a comunității de învățare și să vezi, să-ți faci un plan clar, în care primul element să fie digitalizarea și să fii tu exemplul, să spui ‘uitați, dragii mei, eu am învățat pentru materia mea următoarele metode, dintre acestea m-au ajutat foarte mult, nu doriți să încercăm?’. Dacă tu ești exemplul, ăsta cred că e secretul unui manager, să nu fie un simplu director, să nu fie „cel de sus”, ci cel din echipa, să fii acolo cu ei și să faci tu primul pas și niciodată să nu le spui „faceți voi” sau „trebuie să faceți”. Mereu să fie ‘haideți să încercăm să facem’. Modul în care te exprimi face 99% din rezolvarea problemei.
Schimbările (din școală), pentru oameni, din punct de vedere psihologic – precizările psihologului Raluca Anton
Rezistența la schimbare este o caracteristică naturală a oricărui om, dar poate fi depășită prin antrenament, spune psihologul Raluca Anton.
- Raluca Anton este doctor în psihologie, titlu obținut în cadrul Școlii Doctorale Psihodiagnostic și Intervenții Psihologice Validate Științific din cadrul Departamentului de Psihologie Clinică și Psihoterapie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca. Este psihoterapeut specialist cu formări în diverse forme de intervenție terapeutică (terapie cognitiv-comportamentală, terapie relațională Imago, terapia centrată pe scheme), formator și supervizor în psihoterapie.
Aceasta a făcut o analogie pentru a explica necesitatea adaptării, „cu cât un ceas este mai rigid, cu atât rotițele nu se pot învârti și atunci sistemul nu funcționează. Adaptarea este despre asta, despre a avea această toleranță la lucrurile prin care trecem, la modificările și schimbările prin care e util să trecem, astfel încât sistemul să funcționeze. Și, când spun sistem, mă refer la propria persoană sau mă refer la comunitatea din care fac parte”.
Ce înseamnă adaptarea? „Înseamnă această abilitate pe care ar fi util să ne-o dezvoltăm, astfel încât să putem să ne mișcăm dintr-o parte în alta în propria existență și să avem toleranță la lucrurile prin care inevitabil trebuie să trecem în anumite momente, fie că ne place, fie că nu ne place să facem asta”, potrivit psihologului.
Primul impuls este să rezistăm la schimbare
“Mi-ar plăcea să pornim de la ideea că suntem supraviețuitorii celor mai anxioși oameni care au existat înaintea noastră, asta înseamnă că oamenii de dinaintea noastră au supraviețuit pentru că au fost stresați și au fost anxioși. Ce înseamnă asta? Au fost foarte atenți la foarte multe contexte din mediu și s-au forțat să se dezvolte și să treacă prin diverse perioade dificile. Asta se întâmplă și când apare rezistența la schimbare și e un fenomen atât de natural. Primul lucru pe care creierul îl face, în momentul în care trece printr-o schimbare, este să-i fie teamă. Pentru că este ceva nou, pentru că nu știu cum se întâmplă schimbarea respectivă și se întâmplă la fel chiar dacă eu știu, rațional, că schimbarea îmi va aduce beneficii, că se vor întâmpla lucruri pozitive după. Practic, simplul fapt că e nou, produce anxietate. Și atunci rezistența de acolo vine, din frică”.
Antrenamentul pentru acceptarea schimbării
Raluca Anton spune că “primul pas este să îmi dau seama că ‘sunt rezistent’ și să nu o privesc ca pe ceva ce are legătură cu ceilalți. Adică să-mi dau seama că e OK, îmi este teamă de multe lucruri sau mi-e teamă de unele schimbări, nu știu cum mă voi adapta sau cum se vor întâmpla lucrurile, dar ce știu este că pentru a putea crește trebuie să-mi dau voie să mă expun la anumite lucruri. Și atunci primul pas este să pornesc de la ideea asta, că din start nu-mi place că se produc astfel de schimbări, și ăsta este un lucru normal, e natural să nu-mi placă schimbările.
Pasul următor este să-mi dau seama dacă fricile pe care eu le-am sunt niște frici care sunt fondate pe niște date științifice, de exemplu. Sau sunt fondate pe niște experiențe trecute pe care le-am avut și acum, dacă trec din nou prin aceeași situație, mi se reactivează tot pachetul acela de frici. Sau se bazează mai degrabă pe niște teorii pe care eu le-am auzit în jurul meu și, pentru că ceilalți spun asta – asta este o eroare în gândire – pentru că ceilalți spun asta și mulți din jurul meu spun asta, atunci că trebuie să fie adevărat”.
Sunt profesor, ce arăt și ce predau?
“Dacă noi suntem foarte conservatori și le povestim copiilor despre adaptabilitate, cel mai probabil ei vor simți discrepanța foarte mare între ceea ce spui și ceea ce faci. În psihologie, noi avem o regulă foarte clară: comportamentul bate cuvântul. Adică tu poți să spui ce vrei tu, dacă comportamentul pe care tu îl ai este unul contrar a ceea ce spui, copiii vor simți asta. E ca atunci când îi spui copilului ‘noi nu trecem niciodată pe roșu’, dar la un moment dat îl tragi de mână și fugi cu el peste drum. Întotdeauna comportamentul va fi mai puternic și atunci, în primul rând copiii simt această discrepanță între ce spui și ce faci.
Apoi trebuie să ne uităm la faptul următor: copiii modelează comportamentul adulților. Așa că, cel mai probabil, vor replica comportamentul pe care îl văd, mai degrabă decât o teorie pe care o aud”.
Adaptarea la schimbare, lecție pentru elevi
“Nu mai putem prezice meseriile care exista peste 10 – 15 ani, așa de repede se schimbă piața muncii și atunci, categoric, generațiile care vin e musai să aibă această adaptabilitate. Ei nu vor ști ce meserii vor avea. Vor rămâne, sigur, câteva meserii de bază, dar vor avea nevoie să se adapteze. Ce le sugerez, de cele mai multe ori, profesorilor, este să le normalizeze copiilor în primul rând teama de tot ce înseamnă nou. Și să le povestească despre asta, că e natural să-ți fie frică în anumite momente. Știți că noi avem chestia aia pe care o folosim și sigur cu toții am trecut prin asta: minimizarea fricii. ‘O, dar de ce ți-e frică acum? Lasă, că chestia asta o să se întâmple peste 10 – 15 ani, câte se vor mai întâmpla până atunci…’.
Or, a-mi fi teamă de ceea ce urmează e un lucru natural și studiile de specialitate ne spun, de exemplu, că este o corelație directă între performanță și un nivel mediu de anxietate. Practic, cei care au un nivel mediu-moderat de anxietate sunt mai performanți nu doar decât cei care au un nivel ridicat de anxietate dar și față de cei care nu simt deloc teamă. De ce, pentru că anxietatea ne face să fim foarte atenți în anumite momente, anxietatea ne dă voie prin frică și teamă să conectăm niște puncte, niște cunoștințe din mintea noastră și atunci aș porni de la această idee: a-ți fi teamă de ceea ce urmează să se întâmple e un lucru normal.
Ce poți să faci în momentul acela este să-ți dai seama ce spune frica ta, iar apoi, după ce îți asculți frica să vezi dacă este ceva cu care te poți lupta. Mi-e teamă că nu știu suficient de multe lucruri, de exemplu și atunci merg să studiez mai mult sau mi-e teamă că ceilalți vor râde de mine și atunci discut cu mine însumi despre ce înseamnă ca ceilalți să râdă de mine. Sau mi-e teamă că voi fi pedepsit… Și sunt acești trei pași pe care profesorii cred că pot să-i folosească cu copiii și cu ei înșiși: frica este naturală, stai și ascultă frica și apoi după ce asculți ce spune această frică pe care tu o simți încearcă să te raportezi la realitatea din care vii. Oare cât de reală este de fapt teoria pe care tu o spui atunci când îți este frică?
Cu fiecare individ schimbăm o comunitate și comunitatea poate să fie oricât de mare, formată din 10 oameni sau din 300 de mii de oameni, dar schimbarea se propagă și, oricât de mult așteptăm să se schimbe sistemul – asta e o poveste pe care o auzim de foarte mulți ani – noi putem schimba micro-sistemul din care facem parte. Cred că asta este important – să pornim de la premisa asta că prin fiecare individ putem schimba o comunitate din care noi facem parte“, a încheiat Raluca Anton.
Pentru cei care doresc să exploreze subiectul adaptării la schimbare, Raluca recomandă cadrelor didactice următoarele cinci cărți:
- Mintea – O călătorie spre centrul ființei umane,
- Cum să ai încredere în tine,
- Dansul fricii
- Inteligența parentală – Disciplină dincolo de drame și haos emoțional
- Vâltoarea minții – Puterea și rolul transformărilor cerebrale în adolescență
Mai mult, o puteți asculta pe Raluca în podcastul ei „Jocurile Minții”.
Despre Adservio:
Adservio are experiență de 13 ani în tehnologii educaționale. Catalogul digital a fost funcționalitatea cu care firma din Iași s-a lansat. Astăzi, Adservio este o platformă completă de management educațional, care ajută școlile să fie mai eficiente și să întărească legătura cu părinții
În prezent, platforma de management educațional este folosită în aproape 500 de școli, licee și grădinițe.