„Am avut ocazia să particip recent la Conferința doctoranzilor pe tema dezvoltării durabile “Societal transformation and the University”. În cadrul panelului “How do we create a sustainable workplace?”, am discutat într-un grup restrâns, format dintr-un profesor de la Lund, doi doctoranzi și subsemnata, despre probleme întâmpinate de doctoranzi și ce ar trebui schimbat pentru a avea acest “sustainable workplace”.
Sintetizând, în Vest, există următoarele probleme:
- avem bani și finanțare, dar ne-ar prinde bine să fie mai mulți;
- nu avem o solidaritate între departamente așa cum ar fi ideal într-o universitate;
- Doctorandul nu are birou individual de studiu, ci îl împarte cu alți doctoranzi.
După ce am ascultat, a fost rândul meu să zic ce face ca mediul în care lucrează doctoranzii în România să nu fie sustenabil. Eu am punctat doar următoarele aspecte:
- 90% dintre doctoranzi lucrează full time în afara doctoratului, deoarece nu există finanțare și trebuie să trăiască;
- Nu avem acces la resurse serioase, iar cei care vor să facă cercetare cu adevărat sunt învățați să se descurce ca să facă rost de materiale.
Reacția celor doi doctoranzi și reacția profesorului au fost următoare:
- Pare imposibil să faci un doctorat în România având în vedere că lucrezi;
- Face cineva doctoratul acolo?
- Presupun că există o perioadă nelimitată pentru scrierea tezei, dacă doctoranzii nu sunt plătiți și trebuie să lucreze.
Adevărul e că într-un mediu academic echilibrat, pare imposibil ceea ce fac doctoranzii în România. Cu toate acestea, există foarte multe persoane care aleg această cale și realizează o cercetare foarte bună. Din păcate, calitatea cercetării este direct proporțională cu cantitatea de sacrificii pe care un doctorand în România este dispus să o facă.
Faptul că nu suntem recunoscuți pentru studiile făcute, nu se datorează persoanelor care sunt angrenate în cercetare, ci a faptului că aceste persoane se află într-o cursă pentru supraviețuire. Trebuie să ai timp și o minte liniștită pentru a putea să-ți pui întrebările potrivite pentru cercetare, pentru a avea idei, pentru a schimba idei cu oameni din diferite domenii de cercetare, pentru a citi și abia apoi pentru a scrie. În lipsa timpului, în majoritatea cazurilor, timpul este învestit doar într-o lectură minimală și în a scrie pentru a putea finaliza la timp.
Sustenabilitatea mediului în care doctoranzii realizează cercetare este un subiect la fel de important ca hărțuirea sexuală în mediul academic și plagiatul.
Din păcate, noi nu putem să facem o schimbare, deoarece nu suntem politicieni ca să avem această putere. Din păcate, nu am auzit în discursul niciunui candidat la alegeri că ar urmări să sprijine evoluția mediului academic din România pentru a fi recunoscut internațional pentru cercetarea de calitate.
Noi putem contribui doar prin ceea ce știm să facem mai bine: prin scris”.
Despre autoare: Larisa-Cătălina Ionescu este avocat și student doctorand la Universitatea București
Nota redacției: Articolul a fost preluat, cu acordul autoarei, de pe profilul de LinkedIn al acesteia.