La clasă, spune profesorul de geografie Daniel Anghel, puțini elevi știu de evenimente actuale: Ați văzut ce s-a întâmplat în Myanmar? – unul singur răspunde. Sunt prinși în lumea lor digitală / Cercetătoarea Carmen Cioflan, INFP, despre cutremurul de 7,7 care a provocat moartea a peste 3.500 de oameni: A fost atât de puternic, încât a fost înregistrat și în România

Cutremurul cu magnitudinea 7,7 produs în Myanmar pe 28 martie 2025 a fost unul dintre cele mai puternice evenimente seismice ale începutului de an, cu efecte devastatoare asupra populației și infrastructurii țărilor implicate. Pentru a înțelege cauzele acestui seism și modul în care astfel de fenomene pot fi explicate și discutate în școală, am consultat intervenția specialistului în seismologie Carmen Cioflan, de la Radio România Cultural și am vorbit cu profesorul de geografie Daniel Anghel. Împreună, oferă o perspectivă complexă: de la dinamica plăcilor tectonice, până la provocările educației în fața unor realități naturale ca aceasta. Potrivit datelor actuale, peste 3.500 de oameni au murit, iar numărul răniților a depășit 4.600 în urma seismului. Zeci de mii de clădiri – locuințe, școli, temple – au fost distruse.

Carmen Cioflan este cercetătoare în Departamentul de Cercetare-Dezvoltare și Inovare al Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP), cu specializare în ”propagarea undelor seismice (simulare si modelare medii de propagare), inginerie seismică (spectre de proiectare), analize de hazard probabilist, determinist, neodeterminist; evaluare efecte locale, microzonare seismică, EWS, vulnerabilitate și scenarii de risc seismic”.

Aceasta a explicat faptul că „seismul din Myanmar s-a produs într-o zonă foarte activă din punct de vedere seismic. Acolo este vorba de un contact între placa eurasiatică și placa indiană, (…) care se duce sub Eurasia”.

Conform unui raport de eveniment al Institutului Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizica Pământului, seismul de 7,7 a fost urmat de o replică de magnitudine 6,4.

Sunt mai multe scale de măsurare pentru cutremure, redate sumar în infograficul de mai jos.

Această zonă – unde Asia se frământă tectonic – este una dintre cele mai complexe de pe planetă. Cutremurul s-a produs de-a lungul faliei Sagaing, o fisură tectonică verticală care străbate Myanmarul de la nord la sud, cu o istorie seismică bogată.

Practic, coliziunea dintre plăcile India şi Eurasia duce la ridicarea Munţilor Himalaya, generând şi o seismicitate importantă cu o extindere pe o arie foarte mare, conform INCDFP.

„Ce este particular la acest cutremur este viteza cu care ruptura s-a propagat. În momentul în care există o alunecare foarte rapidă pe falie, practic undele de suprafață se suprapun și creează, chiar și la distanțe foarte mari, amplitudini mari, deci mișcări care se pot simți la distanțe foarte mari. E ca și cum, cum să spun, într-un singur cutremur s-ar fi produs altele mai mici”, a mai adăugat Carmen Cioflan.

Cutremurul a fost atât de puternic, încât a fost înregistrat și în România, ca teleseism (cutremur de mare magnitudine care se produce la o distanță foarte mare față de locul în care este detectat sau simțit – de obicei la peste 1.000 de kilometri). Deși nu a fost simțit de populație, aparatele Institutului Național pentru Fizica Pământului (INFP) l-au detectat, datorită undelor seismice care au „călătorit” prin Pământ.

„Undele de suprafață se autogenerează și călătoresc pe toată suprafața Pământului. La cutremurele puternice, pot să înconjoare de câteva ori pământul de câteva ori și încă să fie înregistrate.”, a adăugat aceasta.

În capitala Thailandei, la aproximativ 900 km distanță, o clădire în construcție s-a prăbușit. Specialistul explică mecanismul că undele seismice afectează clădirile în funcție de frecvența lor. „Frecvențele mari – unde scurte – afectează clădirile mici, din piatră sau cărămidă. Frecvențele mici, care merg mai departe, rezonează cu clădirile înalte.” Ea crede că în Bangkok o undă de frecvență joasă a reușit să creeze rezonanță cu o structură aflată în construcție.” Aceasta susține că fenomenul se numește rezonanță dintre clădire și unde.

Cutremurul – lecție pentru elevi

Zonele de subducție și dinamica plăcilor tectonice sunt și în programa școlară de Gimnaziu și liceu. Așa că l-am întrebat pe profesorul de geografie Daniel Anghel, de la Colegiul Național „Neagoe Basarab” din Oltenița, în ce mod un cadru didactic, mereu la curent cu fenomenele naturale de pe Planetă, aduce la clasă un asemenea eveniment cum este un cutremur major.

Profesorul spune că mulți dintre elevi nu sunt la curent cu ce se întâmplă în lume, chiar și atunci când e vorba de evenimente importante. El povestește că, în timpul orei, imediat după ce s-a petrecut seismul de 7,7 pe scara Richter, le-a adresat o întrebare: „Ați văzut ce s-a întâmplat în Myanmar?”. Răspunsul: aproape nicio reacție. „Foarte puțini știau”, spune el.

Daniel Anghel consideră ca elevii „nu urmăresc fluxurile de știri. Sunt destul de deconectați, prinși în lumea lor digitală, mai degrabă sunt pe rețelele sociale decât pe sursele clasice de știri”.

Deși programa școlară oferă un cadru teoretic pentru înțelegerea fenomenelor seismice, Daniel Anghel atrage atenția că legătura cu realitatea rămâne slabă. „La clasa a IX-a discutăm despre tectonică, dar doar teoretic”, explică el. În clasa a XI-a, elevii parcurg un capitol dedicat hazardurilor geografice, însă „accentul cade tot pe concepte, nu pe reacții reale”.

„Poți să le explici copilului foarte multe lucruri și ei pot înțelege, dar în caz de cutremur nu ajută prea mult”, afirmă profesorul Daniel Anghel. În opinia sa, simpla cunoaștere a regulilor nu este suficientă, pentru că „oricât de multe reguli ar învăța, copiii nu le pot aplica fără puțin antrenament”. Tocmai de aceea, subliniază el, „trebuie făcute cât mai multe simulări, trebuie creată o rutină”. Fără această rutină, riscul este ca „panica să domine”, atunci când și România, o zonă cu un hazard seismic ridicat, am putea avea un cutremur major.

Profesorul atrage atenția asupra percepției greșite, despre durata unui cutremur, pe care o au elevii: „I-am întrebat cât cred ei că durează un cutremur puternic. Unii au spus un sfert de oră! Le-am explicat că în realitate, cel mai lung a durat aproape 10 minute, în Chile, 1960”.

Cadrul didactic propune un „modul educațional dedicat gestionării situațiilor de urgență”, care să implice nu doar școala, ci și alte instituții, cum ar fi Inspectoratul pentru Situații de Urgență.

Lecții pentru geografi, arhitecți și societate

În Myanmar, peste 5.000 de clădiri au fost distruse, iar infrastructura educațională a suferit pierderi considerabile. Peste 1.800 de școli au fost avariate, iar accesul echipelor de salvare a fost îngreunat de ploi torențiale și contextul politic tensionat.

„Mai toate orașele mari au o istorie în spate. S-au dezvoltat în zone fertile, lângă râuri sau în câmpii aluvionare – adesea și în zone seismice. Doar că trăiam altfel, locuiam altfel și construisem altfel”, a mai spus pentru postul public de radio cercetătoarea Carmen Cioflan.

Pentru specialiști, una dintre marile provocări rămâne modul în care sunt proiectate clădirile în zone de risc seismic. Nu e vorba doar de tehnică, ci și de reguli și responsabilitate socială, a mai adăugat ea.

„Efectele unui cutremur nu pot fi controlate. Tot ceea ce putem face este să cunoaștem aceste locuri și să proiectăm astfel încât construcțiile să fie cât mai rezistente la acest tip de unde. Nicio metodă nu este infailibilă, dar de asta există știința: să învățăm continuu unii de la alții și pur și simplu să ne fie mai bine”, explică Carmen Cioflan.