Apel la responsabilitate din partea profesorului universitar Liviu Papadima de la Facultatea de Litere a Universității din București. Acesta a reacționat la rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale din 2024, atrăgând atenția asupra implicațiilor grave ale alegerii candidatului pro-rus și cu discurs neolegionar, Călin Georgescu, pe primul loc.
„Tinerii vor fi cei care vor deconta acest monstruos accident istoric”, a scris Papadima într-o postare pe Facebook, subliniind că România se află într-un moment critic, iar continuarea unui „joc al furiei” riscă să aducă efecte ireparabile pentru viitorul țării.
Profesorul a explicat că, în opinia sa, rezultatul votului reprezintă o „revărsare de furie și o poziționare acut revanșardă, atât în țară cât și în diaspora”. El a evidențiat mai multe motive care au alimentat această furie, de la dezamăgirile cauzate de partidele tradiționale, până la lipsa unui discurs autentic în campania electorală.
- „Furia, le-am spus studenților mei, mi se pare, mai ales când are temeiuri solide, o emoție legitimă. Mi se pare corect, sau măcar scuzabil, ca, la furie, să înjuri, prin introducerea unui buletin în urnă, chiar și să repezi palma sau pumnul, mințind, de exemplu, la întrebările de la exit-polluri. Mi se pare însă de neacceptat ca, cuprins de furie, să iei toporul ca să crăpi țeasta sau cuțitul ca să verși mațele celui care te-a înfuriat”.
În mesajul său, Liviu Papadima a tras un semnal de alarmă asupra riscurilor transferării acestei stări de furie în decizii politice de lungă durată: „Continuarea acestui joc, care transferă judecata asupra trecutului într-o ipotecă a viitorului, ne poate duce pe toți de râpă”.
Făcând o paralelă cu alegerile din anul 2000, când Ion Iliescu a câștigat în fața ultranaționalistului Corneliu Vadim Tudor, profesorul a avertizat că actualul context internațional și economic face ca situația din 2024 să fie mult mai periculoasă. „Atunci nu aveam război la graniță, nici o îndatorare externă exorbitantă și o criză economică bătând la ușă”.
Amintim că mii de studenți au protestat pentru a treia zi consecutiv, miercuri seară, în București, Timișoara și Cluj-Napoca, pentru a-și arăta îngrijorarea față de faptul că la turul I al alegerilor prezidențiale aproape 23% dintre votanți au ales un candidat pro-rus, cu mesaje legionare și anti-UE și anti-NATO.
Redăm mesajul integral al profesorului Liviu Papadima:
„Am făcut ieri ceva ce cred că nu am mai făcut niciodată în cariera mea didactică. La cursul de literatură pentru masteranzi ultimul sfert de oră l-am dedicat discutării actualei situații politice din România. Din patru motive. Primul, pentru că și eu, ca mulți-mulți alții, sunt în stare de șoc după rezultatele de duminică. Al doilea, pentru că am înțeles, din analizele de vot, că tinerii, în principal cu studii elementare sau medii dar nu numai, au avut o pondere decisivă în promovarea candidatului-surpriză pe locul întâi. Al treilea, pentru că din avalanșa de comentarii ce au urmat rezultatelor votului, am avut impresia că prea puțini, atât ca reprezentanți ai instituțiilor cât și ca persoane fizice, prea puțini, deci, au înțeles ce s-a întâmplat, de fapt, la votul din 24 noiembrie: o revărsare de furie și o poziționare acut revanșardă, atât în țară cât și în diaspora. (Am postat mai înainte o analiză sociologică care mi-a confirmat intuițiile). În fine, pentru că mi se pare că suntem într-un punct de răscruce și că o alegere greșită va avea consecințe greu reparabile, poate chiar ireparabile pentru viitorul României.
Înțeleg, le-am spus studenților mei, starea de furie a tinerilor care l-au votat sau chiar l-au sprijinit, voluntar, pe Călin Georgescu. În grupul meu de prieteni intelectuali de vârsta a doua și jumătate am resimțit, fiecare dintre noi, o avalanșă de frustrări privind derularea alegerilor din această toamnă. Întrebarea caragialiană «Eu cu cine votez?» a devenit un laitmotiv al conversațiilor noastre, fără a fi neapărat «turmentate». Iar pentru tineri, dezertarea șefului statului, Klaus Iohannis, din postura de Președinte al României, pe de o parte, și jocul alba-neagra al principalelor partide de guvernare, PSD și PNL, ca și discursurile electorale lemnoase, adresate unor procente de vot și nu unor oameni adevărați, toate astea au fost un temei suficient pentru furia și dorința de a sancționa actuala stare de fapt.
Furia, le-am spus studenților mei, mi se pare, mai ales când are temeiuri solide, o emoție legitimă. Mi se pare corect, sau măcar scuzabil, ca, la furie, să înjuri, prin introducerea unui buletin în urnă, chiar și să repezi palma sau pumnul, mințind, de exemplu, la întrebările de la exit-polluri. Mi se pare însă de neacceptat ca, cuprins de furie, să iei toporul ca să crăpi țeasta sau cuțitul ca să verși mațele celui care te-a înfuriat.
Game over. Jocul furiei ar trebui să înceteze. Mesajul a fost transmis și, mărturisit sau nu, auzit. Continuarea acestui joc, care transferă judecata asupra trecutului într-o ipotecă a viitorului, ne poate duce pe toți de râpă. Mi-e groază numai să îmi imaginez o atare versiune, cu întreg eșafodajul politic în degringoladă, sistemul de apărare în colaps, justiția manevrată ideologic de un lider carismatic, economia pe butuci, libera circulație a persoanelor și a mărfurilor compromise ș.a.m.d.
Opriți jocul până nu e prea târziu. În treacăt fie spus, am mai avut o situație în linii mari asemănătoare în 2000, când Ion Iliescu s-a calificat în turul doi împreună cu ultranaționalistul Corneliu Vadim Tudor, când și eu, ca și mulți alți ca mine, am dat fuga să pun ștampila pe cel dintâi, oricât îmi era de dezagreabil, ca să nu ajungem la cheremul celui de-al doilea. Iar atunci nu aveam război la graniță, nici o îndatorare externă exorbitantă și o criză economică bătând la ușă, nici o submisiune atât de amplă a Occidentului în fața populismului ideologic de extremă dreaptă.
Eu, le-am spus studenților mei, mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul. Ei vor fi cei care vor deconta acest monstruos accident istoric”.