“Marea mea nedumerire este că văd acum directori nemulțumiți pentru că au această posibilitate” de a lua decizia cu privire la modul în care funcționează școlile, a declarat Iulian Cristache, președintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi. “Bineînțeles că descentralizarea trebuie să vină la pachet și cu niște măsuri complementare, referitor la finanțarea complementară, la finanțarea per capita, numai că este momentul în care domnii directori să demonstreze că acest act al descentralizării poate să le aparțină la modul real și nu doar teoretic”, a atras acesta atenția, în cadrul unei conferințe organizate de World Vision România.
Reprezentantul părinților a atras atenția că probleme în aplicarea descentralizării sunt și la nivelul Consiliilor de Administrație din școli. “Sunt reprezentanți din Consiliul Local care nu prea știu cu ce se mănâncă această treabă. Dacă acești reprezentanți de la nivelul Consiliului Local și-ar face datoria în Consiliul de Administrație, vă spun că lucrurile ar trebui să meargă. Mi-e greu să cred că un primar căruia i se pun pe masă tot felul de neajunsuri la nivelul unității, a doua și a treia și a patra oară când te duci cu aceeași problemă mi-e greu să cred că nu poate să investească în acea comunitate”, avertizează Iulian Cristache.
“Trebuie să scoatem o dată pentru totdeauna gunoiul de sub preș, trebuie să lăsăm orgoliile, pentru că eu scot un gunoi pentru ca plecând de la cauză să rezolvăm problemele. Acolo unde familiile nu sunt responsabile, acești profesori reprezintă a doua familie. Unde nu avem această situație, apare abandonul școlar și apar elevii care urăsc școala. Și aici, toate instituțiile statului trebuie să intervină. Dacă un copil vine nemâncat la școală, și 1 din 3 copii se duce nemâncat la școală, vă dați seama că acelui copil nu îi arde de școală. Acolo trebuie să intervină pedagogia, acolo trebuie să intevină empatia astfel încât copilul să simtă o dragoste a profesorului și implicit față de școală”, spune Cristache.
Iulian Cristache, președintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi, cele mai importante declarații făcute în dezbaterea “Ziua Educației: Lecțiile pandemiei” organizată de World Vision România:
- Profesorii sunt vectori de imagine, sunt formatori de carcatere și în această perioadă grea avem nevoie mai mult decât în orice altă parte a timpului de ajutorul dumnealor. Este clar că descentralizarea a venit ca urmare a contextului pandemic. Ministerul Educației nu putea să vină cu soluție la nivelul fiecărei unități de învățământ.
- Marea mea nedumerire este că văd acum directori nemulțumiți pentru că au această posibilitate. Bineînțeles că descentralizarea trebuie să vină la pachet și cu niște măsuri complementare, referitor la finanțarea complementară, la finanțarea per capita. Numai că este momentul în care domnii directori să demonstreze că acest act al descentralizării poate să le aparțină la modul real și nu doar teoretic.
- Sunt foarte multe lucruri care pot depinde, indiferent de context, indiferent de finanțare, de corpul profesoral din acea unitate de învățământ.
- Este un an în care noi ne putem arăta capacitățile și competențele, indiferent că vorbim despre părinți, de profesori. Avem nevoie de ajutorul profesorilor.
- Este vorba și despre Consiliul de Administrație, așa cum ar trebui să se intereseze membrii lui de școală, deși aici sunt reprezentanți din Consiliul Local care nu prea știu cu ce se mănâncă această treabă.
- Dacă acești reprezentanți de la nivelul Consiliului Local și-ar face datoria în Consiliul de Administrație, vă spun că lucrurile ar trebui să meargă. Mi-e greu să cred că un primar căruia i se pun pe masă tot felul de neajunsuri la nivelul unității, a doua și a treia și a patra oară când te duci cu aceeași problemă mi-e greu să cred că nu poate să investească în acea comunitate.
- Chiar trebuie să punem umărul. Teorie știm toți. Nu cred că există directori care să nu știe ce trebuie să facă, nu cred că există profesori slab pregătiți. Așa cum nu cred că există copil prost, nu există nici profesor prost. Nu există decât rea-voință sau dezinteres. Că vorbim despre dezinteresul la nivelul familiei, că vorbim despre dezinteresul de la nivelul corpului profesoral, aici există astfel de lucruri și atunci trebuie să punem umărul toți, pentru că nu cred că poate să ajungă mai jos decât acum învățământul românesc.
- A ajuns la un nivel atât de scăzut, încât orice coborâre va cântări foarte mult în viitorul acestei națiuni. Spunea dl primar [primarul din Ciugud, Gheorghe Damian – N.Re.] că un leu investit astăzi într-un elev va aduce un profit de 10 lei peste cel puțin o generație și jumătate.
- Aici trebuie să ne gândim: Una este să te angajezi ca muncitor necalificat pe un salariu minim și alta este să te angajezi pe studii superioare, cu salariul de 2-3 ori mai mare, care îți aduce bineînțeles venitul corespunzător la nivelul Produsului Intern Brut (PIB). Aici este problema.
- Trebuie să punem umărul și nu doar la nivel teoretic. Trebuie să avem un moment T0 și poate să fie acum.
- Școala respectivă nu trebuie să aștepte de la minister să facă minuni. Noi părinții trebuie să venim responsabili și să venim să îi ajutăm în mod real pe profesori, profesorii trebuie să își facă datoria la clasă – ceea ce e un lucru foarte foarte ușor și nu înțeleg, sunt profesori care își bat efectiv joc de școală. Vorbim despre copiii noștri. Nu putem să ne uităm cu nepăsare, pentru că văd o revoltă că noi spunem că nu se mai poate continua în același ritm.
- Trebuie să scoatem o dată pentru totdeauna gunoiul de sub preș, trebuie să lăsăm orgoliile, pentru că eu scot un gunoi pentru ca plecând de la cauză să rezolvăm problemele. Acolo unde familiile nu sunt responsabile, acești profesori reprezintă a doua familie. Unde nu avem această situație, apare abandonul școlar și apar elevii care urăsc școala. Și aici, toate instituțiile statului trebuie să intervină.
- Dacă un copil vine nemâncat la școală, și 1 din 3 copii se duce nemâncat la școală, vă dați seama că acelui copil nu îi arde de școală. Acolo trebuie să intervină pedagogia, acolo trebuie să intevină empatia astfel încât copilul să simtă o dragoste a profesorului și implicit față de școală.