INTERVIU Un laborator de științe dotat cu toate cele necesare, într-o școală care nu a avut așa ceva de zeci de ani. „Un părinte a spus: mi-a intrat copilul într-un OZN” – Cazul școlii din Curcani, județul Călărași, singura care pilotează noi moduri de predare a științelor, povestit de directorul Viforel Dorobanțu / Provocări majore: Laboranții și situația reziduurilor de la Chimie

„Reacția copiilor a fost extrem de faină. Și noi, adulții, am avut reacții de copii” după ce un laborator de științe a fost inaugurat la Școala Gimnazială din Curcani, județul Călărași, după cum povestește, într-un interviu pentru Edupedu.ro, directorul acesteia, Viforel Dorobanțu. Școala pilotează, în prezent, extinderea cu un an a orelor de fizică și chimie, dar îi lipsea – lucru comun în rândul școlilor din România – un laborator de științe care să facă diferența. L-a realizat cu ajutorul unui ONG – Asociația Zi de Bine – și l-a dat în folosință atât pentru elevii locali, cât și pentru cei din alte școli care vor să vadă cum se lucrează.

Ce înseamnă acest laborator, ce avantaje oferă și care sunt provocările practice cu care se confruntă? Viforel Dorobanțu spune că primirea a fost extraordinară: „Un părinte a spus: mi-a intrat copilul într-un OZN!” 

Pe de altă parte, și provocările sunt foarte mari, inclusiv unele la care nu se aștepta – precum cea a necesității eliminării reziduurilor la experimentele de chimie. Iar o provocare majoră, despre care spune că nu are speranțe să găsească prea curând rezolvare din partea autorităților, este cea a laboranților, necesari pentru a pregăti laboratorul pentru primirea copiilor și pentru experimente. 

VIforel Dorobanțu conduce Școala Gimnazială Nr. 1 din Curcani, județul Călărași. Unitatea de învățământ, situată la circa 50 de km de București, este înscrisă în programul de școli-pilot cu un plan ce pune accent pe întărirea predării științei în gimnaziu: orele de fizică se extind de la clasa a VI-a și încep din clasa a V-a, iar orele de chimie se extind de la clasa a VII-a și încep din clasa a VI-a. Este singura unitate de învățământ care s-a înscris în pilotare cu un proiect legat de științe.

• În această școală, cei mai mulți dintre cele câteva sute de elevi provin din medii dezavantajate. La Evaluarea Națională 2023, aproape 40% dintre elevii de clasa a VIII-a au luat note peste 5 – vezi reacția directorului într-un interviu acordat Edupedu.ro în iulie a.c.

Directorul a povestit ce a însemnat realizarea acestui proiect al laboratorului de științe în școala pe care o conduce, proiect realizat independent, cu sprijinul esențial, financiar și logistic, al Asociației Zi de Bine. El explică nu doar greutățile cu care s-a confruntat, și cele care au apărut ulterior, din lipsa obișnuinței de a lucra cu astfel de spații în mediul școlar.

Înainte – experimente virtuale. Acum – un laborator gândit inclusiv pentru preșcolari

Rep.: În primă fază, ați făcut un laborator de științe. Ce se întâmplase cu laboratorul din științe din școală, dacă a fost vreodată? 

Viforel Dorobanțu: A fost odată – acum vreo 50 de ani. Asta dacă se putea numi laborator ceea ce era acolo. La ora la care am venit eu în școală, în 2017, am găsit un spațiu în care a fost laboratorul de științe. Două anexe pline cu substanțe și relicve ale ceea ce însemna dotarea unui laborator de fizică și chimie. Ceea ce s-a făcut acum este net superior, nu încape comparație.

Rep.: În perioada aceasta, practic, n-ați avut unde să vă duceți cu copiii, să funcționați ca într-un laborator: să-i puneți la treabă, să facă experimente, să vadă experimente? Presupun că se puteau face unele lucruri pe net…

Viforel Dorobanțu: Exact. Foloseam laboratoarele virtuale pe partea de electricitate și pentru cea de optică. De aceea am ales să facem orele în curtea școlii, să alergăm și să calculăm viteza, de exemplu, pentru că lucrurile se înțelegeau mai bine. Altfel nu aveam cum să facem experimente în care elevii să priceapă exact cum ar trebui. 

Rep.: Și acum, în laboratorul acesta, ce veți putea face? În momentul în care ați vorbit de laborator, presupun că v-ați și gândit la programă, la aplicațiile pe care le puteți face acolo…

Viforel Dorobanțu: Noi am gândit ca toate activitățile din laboratorul de științe să se facă începând de la ciclu primar și gimnazial. Surpriza am avut-o când cei de la Asociația Zi de Bine au spus OK, de ce seturi ați avea nevoie și pentru cei de la preșcolari? Am gândit și pentru ei. Și astăzi (în ziua interviului -n.red.), de exemplu, am avut preșcolari în laborator, ieri și alaltăieri au fost cei de la primar – mai mulți și în mai multe zile. Înainte, în ziua de inaugurare, au fost cei de la gimnaziu. Începem educația științifică de la vârste fragede, ca să nu se mai sperie de cine știe ce dâre pe cer, să nu mai aibă cine știe ce idei preconcepute legate de vaccin. Adică, hai să facem educație științifică de la o vârstă la care ei pot înțelege lucrurile și, poate, peste 10 ani vom avea copii mai puțin manipulabili. 

Provocări, de la reziduuri la pregătirea profesorilor pentru lucrul în laborator

Rep.: Cum faceți cu participarea copiilor la activitățile de laborator? Din câte țin eu minte, la un laborator mergeam cu Protecția Muncii, semnam hârtii… Și, ajunși acolo, ce găsesc copiii? Cum arată laboratorul, ca simplificare, ca modernizare? Față de un laborator de tipul celor prin care am trecut noi prin școală, dacă am avut așa ceva în școală… 

Viforel Dorobanțu: În ceea ce privește protecția muncii. Noi i-am pus să semneze faptul că acolo trebuie să respecte niște reguli extrem de simple: precum acela că nu trebuie să intre în zona dedicată substanțelor. Avem o anexă în acest spațiu și ne ajută extrem de mult. 

Noutate este și faptul că, dacă într-un laborator normal avem o masă sau niște mese extrem de rigid așezate, mobilierul de acum a fost achiziționat de asociație special pentru acest laborator, a fost făcut pe module și putem lucra efectiv pe grupe. Nu avem un spațiu extrem de rigid, în care nu ne putem mișca așa cum am dori noi, din contră, sunt două zone mari de interes care au scaune în jurul lor, chiuvete pentru experiențele de chimie.

Altă chestiune – faptul că la Chimie avem de-a face acum cu substanțe pe care noi înainte nici nu visam să le avem în laborator. Aceasta implică o nouă necesitate: am solicitat deja ajutorul primăriei, pentru momentul când vom primi toate substanțele, să achiziționăm serviciul unei firme pentru a colecta reziduurile acestea chimice. Ele au un regim special și nu vrem să avem vreo problemă din punctul ăsta de vedere. 

O problemă-cheie – lipsa laboranților, fie și cu jumătate de normă

Rep.: Ce faceți în cazul laboranților. Știu că în privința cadrelor didactice auxiliare situația e complicată.  

Viforel Dorobanțu: Da. Să vă povestesc o întâmplare. Din dorința noastră de a da și altor posibilitatea să intre în laborator, am zis să încercăm să dăm o zi/săptămână acces și altor școli. Un profesor din alt de oraș sau comună, din zonă sau din toată România, dacă vrea să vină cu elevii este binevenit. În contextul acesta, am luat legătura cu binecunoscutul profesor Constantin Lomaca. Când i-am descris ce facem, a spus că vrea să facă un experiment de chimie pentru gimnaziu. I-am trimis tot ce avem în ceea ce privește substanțele și a zis OK, atunci vorbiți cu laboranta, ca să pregătim ceva. “Constantin”, i-am spus, “n-avem așa ceva”. N-avem laborantă, că nici nu e normată. Nu cred să fie la vreo școală gimnazială normată vreo laborantă, în România.

Am luat legătura cu doamna profesoară de Chimie și am rugat-o pe dânsa: haideți să încercăm să punem noi, să pregătim noi cumva ce are de gând să facă domnul profesor. Din punctul acesta de vedere, este foarte greu, pentru că asta ar însemna ca înainte cu o oră, profesorul trebuie să vină să pregătească toate lucrurile pentru experiment. Nu toate orele se pretează la experiment, dar vor trebui pregătite cumva dinainte, atunci când se fac, ceea ce este extrem de greu. 

Rep.: Deci aceasta ar fi o temă pentru autorități, dacă laboratoarele vor avea din nou deschidere în școli, cum e al dumneavoastră – sunt școli care își vor utila laboratoare prin apelurile de dotări de proiecte din PNRR, să zicem, ați identificat nevoia să existe oameni specializați, laboranți, tehnicieni? 

Viforel Dorobanțu: În cazul laboratoarelor de informatică sau smart lab-urilor de la liceu, situația poate fi rezolvată prin acea unitate de mentenanță de la minister. Ar putea fi normare pe partea aceasta de mentenanță. La digitalizare, hai să spunem că poate n-am nevoie… Dar la lucrul în laborator, în care trebuie efectiv pregătit experimentul înainte – pur și simplu să iei de acolo o eprubetă, să pui substanța și să fie totul regulă, îți trebuie ceva timp. Măcar o jumătate de normă pe școală și tot ar fi extraordinar. Dar… nu am nicio speranță. 

Rep.: Semnalăm problema, poate citește cineva și ia în calcul…

Viforel Dorobanțu: Măcar o jumătate de normă pentru nedidactic. În condițiile în care am o suprafață extraordinară în școală, mereu primesc răspuns de la inspectorat că, din cauză că nu există la nivelul județului norme disponibile, nu putem primi.

Rep.: Ce veți face ca să aveți asigurate consumabile pentru tot ce aveți acolo?

Viforel Dorobanțu: Vom încerca noi să găsim soluții. O să luăm ce putem din bugetul școlii, pentru că, fiind o școală nu foarte mică, să spunem că avem un buget care nu ne îngreunează foarte mult activitatea asta. Dar evident că va fi o barieră. Vom lua din banii noștri cât putem și vom găsi sau voi căuta soluții ca să găsim sponsori sau o variantă de ajutor pe care s-o suplinim cu fonduri din afară.

Școala este a comunității, dar comunitatea nu înțelege mereu că școala este a ei. Dă bine când reușim să facem o investiție din care să fie mai multă lume mulțumită. Când lucrurile sunt bine pentru toată lumea, OK, școala este a comunității, când lucrurile sunt bine doar pentru școală, nu prea mai este a comunității… 

Și sunt convins că nici cei din minister nu vor pune într-o linie de buget faptul că noi, la Chimie, ar trebui să avem substanțe. Și să vă dau un exemplu: am discutat la un liceu care mai are laborator cu substanțe, l-am invitat la noi pe directorul adjunct de acolo, profesor de Chimie, mi-a spus că „noi plătim pe an la o firmă 200 de milioane numai ca să vină să ne ia aceste reziduuri“. Suma aceasta mă rupe în două, nu am cum să o susțin eu. De aceea am cerut primarului să facem un buget pentru anul viitor, altfel efectiv nu putem funcționa. 

Reacțiile profesorilor și ale părinților

Rep.: Școala și-a ieșit din mână să mai gestioneze genul ăsta de de laboratoare și cu substanțe, și cu dotări și cu tot ce trebuie. Ministrul Ligia Deca spunea că vrea mai multă știință în planurile cadru, să le revizuiască pe cele de la gimnaziu și de la primar și să fie mai multă împăcare cu știința…

Viforel Dorobanțu: Dacă lucrurile rămân doar la nivelul declarațiilor de ministru … ok, dar dacă ele nu trec dincolo, degeaba am rezolvat. 

Rep.: Ce reacție au avut copiii, în laborator?

Viforel Dorobanțu: Reacția a fost extrem de faină. Și noi, adulții, am avut reacții de copii, pentru că, la un moment dat, când am mai primit un colet, ne uitam ca niște copii. Unele dintre lucruri chiar nu știam să le folosim, pentru că sunt extrem de noi, sunt la nivel de 2023. A fost extraordinară și reacția profesorilor, dar mai ales a copiilor.

Rep.: Cum ați abordat profesorii? Nu știu câtă experiență de laborator au. Trebuie acum să investească mult timp, să stea, să se uite la tot ce au și să își dea seama ce pot face cu cu fiecare componentă de acolo?

Viforel Dorobanțu: Exact discuția aceasta am avut-o și cu Asociația Zi de Bine. Ne-au întrebat: ce nevoi aveți voi? Noi am spus că ne-am apucat de pilotare, am coborât materiile fizică și chimia mai jos un an în clasele de gimnaziu și ne-ar veni mănușă un laborator în care efectiv să facem experimente, că ne-am săturat să facem pe tablă virtuală. În momentul acela am plecat în laboratorul de Info, unde profesoara de Chimie le explica elevilor cum se ține o eprubetă, Cum? Pe tabla inteligentă, că aveam așa ceva. Le-a explicat elevilor de pe un site sau de pe YouTube, măcar să vadă copiii cum arată o eprubetă și cum se poate ține mana. Deci preda de pe tabla inteligentă. Dna. profesoară mai are câțiva ani până la pensie, nu este un cadru tânăr. Dar, când a auzit de proiect, a fost extrem de deschisă și ne-a spus că, dacă îl începem, trebuie să fie pe termen lung. A fost extrem de deschisă să predea copiilor, să facă un experiment pe tabla inteligentă – numai chimie nu era. Pe când, acum, lucrurile stau cu totul altfel, dar cu răbdare, pentru că lucrurile trebuie pregătite din timp. 

Rep.: În rândul părinților, care a fost impactul?

Viforel Dorobanțu: Am apucat să văd până acum mai mult reacții pe conturile lor în rețele de socializare. Unul a spus: mi-a intrat copilul într-un OZN. Părinții s-au bucurat, se bucură pentru că ai lor copii au acces la așa ceva. Vorbeam cu unul dintre ei, care a fost multă vreme plecat în străinătate și s-a întors, că a văzut așa ceva doar la o școală de lângă Londra, unde se mai duceau copiii să facă experimente.

Rep.: Din ce v-ați inspirat să-l faceți modular și cu substanțele pe care le aveți? Mai există un standard pentru laboratoare școlare de științe în România?

Viforel Dorobanțu: Noi ne-am uitat pe ordine de ministru care au fost promovate acum un 1 an, când am fost nevoiți să ajutăm primăriile să facă proiectele pentru dotare. O parte din informații le-am luat de acolo. Pentru aranjamentul mobilierului, am întrebat cum trebuie să fie: în primul rând, e fundamental să se lucreze pe grupe, pentru că lucru un grup e mult mai bun.

“Nu puteam să ratez” proiectul de pilotare în domeniul științelor

Rep.: În cazul proiectului-pilot, cum vi se pare că funcționează lucrurile acolo, în continuare?

Viforel Dorobanțu: Elevii cu care am început pilotarea acum au trecut în clasa a 7-a. Ieri au venit niște studenți de la Facultatea de Chimie, aduși de o colegă a lor care a terminat la noi școala cu vreo 10 ani. Au venit să mai facă și experimente pentru elevi și-au fost făcut impresionați că aceștia au cunoștințe. Le-am explicat faptul că noi facem cu un an mai mult științe, ce făceam în trei ani, facem în patru (n.red Fizica) și ce făceam în doi, facem în trei (n.red Chimia). Și au spus că se simte lucrul acesta. 

Până la urmă, dorința a fost de a-i atrage către zona de științe și de a rupe frica aceea – „mamă, fac Mate, Română, Fizică, Chimie, Biologie și nu și am nicio legătură cu ele!“… Încetul cu încetul, noi încercăm să spulberăm această frică. 

Rep.: Dintre toate școlile-pilot, sunteți singura școală care s-a axat pe ceva care să implice și științele.

Viforel Dorobanțu: Da.. Și nu puteam să ratez. 

Acum avem o noutate: am introdus la clasa a VIII-a – pentru care nu avem pilotare, dar, având la dispoziție patru ani de zile, putem să reconfigurăm ce dorim  – o schimbare. Avem trei clase de a VIII-a, care au 3 ore de matematică și 3 de română pe săptămână.

În prima parte a anului, am înlocuit o parte din aceste ore cu materii care au mai puține ore – educație tehnologică, religioasă, desen, aducând în prima parte a anului astfel de ore pe care ar fi trebuit să le facă în a doua jumătate. Urmând ca în a doua parte a anului să avem în locul lor, pe săptămână, șase ore de matematică și șase de română.

Rep.: Deci ați concentrat cumva în primele module toate orele acelea, cu mai puține ore de matematică și română, urmând să faceți pregătire mai intensă la aceste două materii mai aproape de Evaluarea Națională? 

Viforel Dorobanțu: Da. E puțin diferit (față de pilotările de la Colegiile Lazăr și Șincai din București – n.red.), e alt nivel față de pregătirea pentru Bacalaureat. E complicat, dar am găsit înțelegere la profesori, nu le-am zăpăcit foarte mult programul. 

Există și un risc – dacă se întâmplă ceva cu profesorul de matematică sau de română într-o săptămână, e o problemă, pentru că nu vor face șase ore. Dar e un risc pe care ni l-am asumat, sperăm să nu se întâmple, dar, la nevoie, găsim o soluție.

Rep.: Asociația Zi de Bine cum a apreciat desfășurarea proiectului, ca susținătoare a acestuia?

Viforel Dorobanțu: Noi, comunitatea locală – școala și primăria – nu am răspuns în stilul de lucru la care s-ar fi așteptat, din păcate. Am încercat să renovăm noi acel spațiu, cu o firmă locală. Evident, e greu lucrul acesta și la un moment dat ne-am oprit, pentru că lucrurile nu mergeau într-o direcție bună. Reprezentantele Asociației au fost nevoite, cumva, să apeleze la o firmă cu care tot lucrau. Au venit cu acea firmă aici și, în mai puțin de o lună, hai să spunem într-o lună, au adus laboratorul la forma la care îl găsim acum. 

Noi am tras curentul, am tras apa prin acel spațiu cât de cât, le-am mai văruit, dar nu la calitatea la care voiau ele. Și au venit ele. Au stilul acesta de a se dedica total, într-o lună, unui proiect și apoi trec în altă parte.

Citește și:

Elevii din statele care performează la testele PISA au mai multe ore de științe decât media OCDE – raport Education at a Glance 2023 / Ligia Deca: În noile planuri-cadru ar fi de dorit să găsim niște formule în care să creștem apetitul pentru știință și curiozitatea copiilor. Proiectul care vizează predarea fizicii în mod experimental ajută enorm pentru alegerile pe care elevii le fac mai târziu

Mădălin Bunoiu, profesor de fizică și președinte ARACIS: Tinerii nu mai au curiozitatea să cerceteze pentru că n-au avut posibilitatea să încerce vreodată. Numărul de laboratoare de chimie, de fizică, de biologie din școlile primare, gimnaziale și licee este incredibil de mic

Laboratoarele de știință din școli: spațiile, laboranții, substanțele necesare – printre problemele care complică situația, “dacă ele vor fi reînființate” cu ajutorul PNRR, atrage atenția profesoara de chimie Daniela Bogdan

INTERVIU Directorul Școlii Gimnaziale din Curcani, unde aproape 40% dintre elevii au luat peste nota 5 la Evaluarea Națională 2023: O mare greșeală a fost că nu am ținut cont de rezultatele de la evaluările de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, pentru că puteam să prevenim lucrurile. Am deschis o școală de vară gratuită pentru a încerca să mai ridicăm puțin nivelul elevilor