Tragedii precum accidentul de la 2 Mai aduc în atenția publică consumul de droguri la adolescenți, un fenomen care a căpătat amploare în România, în ultimii ani, și care îi vulnerabilizează în mod deosebit pe tineri. Accesul la substanțe ilegale în România a devenit extrem de facil, în timp ce statul și organizațiile internaționale constată în diferite rapoarte că lucrurile se înrăutățesc. Într-un interviu acordat G4Media, Viorel Roman, director executiv al Asociației Aliat pentru Sănătate Mintală și terapeut în adicții la Clinica Aliat Victoriei, a explicat cum pot fi protejați copiii de consumul de droguri. Specialistul a explicat ce înseamnă dependența, de ce unii tineri sunt mai vulnerabili în fața tentațiilor decât alții și ce presupune recuperarea.
Terapeutul în adicții Viorel Roman atrage atenția asupra faptului că dependența de droguri reprezintă doar vârful icebergului, cea mai șocantă fațetă a bolii dependenței, care a căpătat o amploare îngrijorătoare la nivel de societate și care se manifestă printr-o diversitate de forme.
”Eu cred că noi, că specie, ne confruntăm cu o dificultate în a ne gestiona sănătos dopamina, care apare fie că un consum de droguri, fie că e vorba de zahăr sau de pariuri sportive sau de alcool sau de gambling.
Ca specie, cred că avem o problemă și dacă te uiți și în societățile unde sunt foarte multe programe de prevenire și se fac lucrurile foarte bine, și acolo sunt probleme. Deci noi, ca specie, cred că suntem în fața unei provocări foarte mari. De aceea și depresia e atât de mare acum și anxietatea e atât de mare.
Nu cred că suntem suficient de pregătiți în România. Nu cred că sunt făcute destule lucruri care să împiedice debutul consumului de droguri sau tranziția spre dependență. Cu siguranță se pot face mult, mult mai multe în familia fiecăruia, în școala fiecăruia, în comunitatea fiecăruia”, a spus Viorel Roman despre consumul de droguri la adolescenți.
- Articolul face parte dintr-o campanie G4Media care își propune să tragă un semnal de alarmă privind consumul de droguri la adolescenți.
Citește / vezi interviul integral pe G4Media.ro
Mihai Coman
C.I.
Dacian Dolean
Mihai Peticilă
Raluca Pantazi
1 comment
Sunt multe de spus. In primul rand, ma intreb daca se stie ca sunt grupuri de unde iti poti cumpara droguri in 5 minute, de ce nu se ocupa cineva sa gaseasca acele grupuri si sa cerceteze furnizorii? Accesul facil la droguri este intr-adevar o problema despre care putini chiar indraznesc sa vorbeasca onest. Pentru fiecare specialist care spune asta, exista alti 5 care spun “Nu e dracul chiar atât de negru și chiar dacă un tânăr ajunge să consume, realitatea este că majoritatea oamenilor care consumă nu vor avea probleme din cauza asta. Mi se pare că o problemă cu mult mai mare este ceea ce încercăm noi să facem ca să nu consume: criminalizarea, faptul că iei un tânăr și îi frângi viața băgându-l în pușcărie și făcîndu-i dosar penal” (de aici https://republica.ro/psihoterapeutul-eugen-hriscu-despre-dependenta-de-iarba-mesajul-zspune-nu-drogurilor-e-o-prostie-pentru ).
Chiar am citit recent o carte “Generația dopaminei. Cum să găsim echilibrul într-o lume a plăcerilor”, care ridica inclusiv problema accesului facil la droguri, si in recenziile la carte multi ziceau ca autoarea ar trebui sa se mai relaxeze, si recomandau “Drug Use for Grown-Ups”, de Carl L. Hart.
Si chiar in interviul cu Eugen Hriscu “psihoterapeutul” spune ca “Majoritatea consumă o dată, să vadă despre ce este vorba”. Poate consuma o data pe vremuri, acum 20 de ani cand eram noi adolescenti. Acum fiind atat de usor sa ajungi la droguri, majoritatea consuma si a doua, si a treia, si a patra, si uite asa se instaleaza dependenta.
Comunitatile la care se face referire in interviul de mai sus nu prea mai exista. Scolile poate ar putea face cate ceva, dar mai greu. Schimbarea poate sa vina din familie, pentru fiecare adolescent in parte, si de la autoritati, pentru toti adolescentii. Dar in Romania nu suntem in stare macar sa interzicem reclamele la pariuri, care sunt pline de sportivi la care poate ne-am dori ca adolescentii nostri sa se uite cu admiratie (in loc sa aprecieze non-valorile cu buze siliconate si toti derbedeii). Sunt prea multi bani la mijloc si asta este tot ce conteaza azi.
Mi s-a parut foarte interesant acest fragment: “cât de dificil e pentru tine în a sta cu emoția asta de a nu fi integrat, de a fi respins. Că depinde de fapt de la persoană la persoană, ce factori protectivi ai tu. Cum stai tu cu stima ta de sine, cum percepi un grup de copii care vorbesc despre ceva și tu nu cunoști subiectul ăla, cât de respins te simți, de fapt, în momentul ăla? Or, toată educația asta e nevoie să vină de undeva. Modelul cognitiv, modul în care îți gestionezi emoțiile. Dar gândul produce emoții, emoția produce comportamente.”
Aici poate fiecare dintre parinti sa isi ajute copilul, sa il invete sa accepte si frustrarea, si respingerea, si alte emotii negative ca parti din viata. Dar, din nou, traim niste vremuri in care psihologii de carton cu facultatile la privat indeamna la a trai clipa, la a te re-descoperi, la a face ce simti si a nu te impiedica de vinovății sau de principii sau de parerile altora.
In adolescenta mea se facea inchisoare pentru consum de droguri. Auzeai o asemenea poveste si nu iti mai trebuia niciun joint. Azi sunt prea multi specialisti care mangaie pe cap consumatorii. Anxietatea si depresia se mai tratau pe vremuri si altfel, ca si ele sunt de cand lumea, nu dadeai fuga pe grup sa iti comanzi droguri.