Scriitoarea Carmen Tiderle, autor de cărți de poezii pentru copii, a spus că cititul trebuie să fie o plăcere: “Citim de bucurie, e ca și când ascultăm muzică. O ascultăm de bucurie, nu ne întreabă nimeni: ce a vrut să spună autorul ?” Mesajul a fost adresat la lansarea campaniei „Prinde gustul lecturii”, a Asociației OvidiuRo. Inițiativa vrea să atragă atenția asupra importanței lecturii în familie de la cele mai mici vârste și prezintă un ghid pentru părinți cum să facă din cititul în familie un obicei zilnic. “Citiți împreună oriunde, oricând, citește-i cu entuziasm, bucurie și căldură”, sunt câteva dintre ideile din ghid. Diana Lupu, psihoterapeut a subliniat importanta rutinei de a citi în familie dar fără să existe o presiune asupra părinților.
Asociația OvidiuRo a lansat un ghid pentru părinți ce conține motive pentru ca părinții să le citească copiilor de la vârste cât mai mici dar și sfaturi prin care părinții să facă din cititul seara, o plăcere.
„Cele mai recente date de la Eurostat plasează România pe ultimul loc în Europa la capitolul cititului, un semnal de alarmă despre o realitate pe care nu o putem ignora. În timp ce absența hranei într-o familie este privită ca o tragedie, lipsa cărților și a lecturii este adesea trecută cu vederea, lăsând imaginația și inteligența copiilor să flămânzească. Cărțile sunt adevărate vitamine pentru minte, iar poveștile, pline de prospețime și dulceață, la fel de reconfortante ca un pepene roșu în zilele de vară. Noi ne străduim să aducem cărți în casele celor mai puțin norocoși, însă este esențial ca fiecare părinte, indiferent de statutul financiar, să acorde cititului aceeași importanță pe care o acordă alimentației copiilor lor. Și să nu uite că mesele sunt zilnice”, spune Maria Gheorghiu, cofondatoare și președinte OvidiuRO.
- Cei care aleg să susțină inițiativa sunt invitați să trimită CARTE prin SMS la 8844 pentru a dona 2€/lună și să se înscrie la newsletterul campaniei, unde vor primi săptămânal un „meniu literar” cu recomandări de cărți adaptate nevoilor nutriționale ale minții în creștere.
Inițiativa Asociației OvidiuRo, sprijinită de Kaufland România, menționează și un studiu prezentat în luna martie de DailyMail și realizat de Clubul de carte “Camera de Lectura a Reginei” din Marea Britanie (n. red. Queen’s Reading Room) care arată că doar cinci minute de lectură pe zi pot fi la fel de sănătoase pentru organism cum este mersul pe jos și cei 10.000 de pași sau consumul a cinci porții de fructe și legume zilnic.
Psihoterapeutul Diana Lupu le-a dat câteva sfaturi părinților care după o zi grea de muncă le este greu seara să intre în starea de lectură. Cum să îi atragă în poveste pe cei mici când însuși părinții sunt obosiți? “Fără presiunea de a citi poate în fiecare seară, dar e importat să fie constant, într-un ritm al familiei”, spune Diana Lupu.
“Rutina putem să ne-o stabilim în funcție de programul fiecăruia. N-aș vrea să fie o presiune pentru părinți. Doar să ne dăm voie și noi să explorăm și cu modul în care instalăm această rutină. Important e să fie de mai multe ori pe săptămână. Poate nu e în fiecare seară. E important să fim flexibili, să ne ajutăm. E important să-i găsim gustul. Acest gust va veni instalând o rutină care se potrivește cu programul fiecăruia. Poate dedic un pic weekendul mai mult pentru citit, e de explorat, de experimentat, de testat pentru fiecare părinte cu program cu amendamentul că da, e important să fim constanți cu asta, nu o dată pe lună, dată pe săptămână. Dar știi că dacă începi să citești copilului, îți va cere.
Aici putem face noi părinții cu rândul. Cred că e și acesta e un punct în care să tragem un pic de energia din noi la finalul unei zile, dacă conștientizăm cât este de important și mai mult decât atât, cât de frumos ne putem juca și noi cu copiii. Poate că n-avem vocea de a intra în personaj, dar pot să exersez, pot să-mi dau voie și eu la finalul unei zile, să mă descătușez un pic de rolul ăsta serios de adult și să mă joc și eu. E un mod foarte fain de a-ți încheia ziua. Nu trebuie să ne iasă de la început perfect. Copilul poate nici nu stă acolo cu mine, așezat, să asculte poveștile mele, dar e important să-mi dau voie să experimentez, să-mi găsesc vocile acestea”, spune Diana Lupu.
“Această conectare care se întâmplă cu părintele, acest ritual, despre stare de bine, e important. N-am cum să îmi construiesc un ritual de bine la vârstă adultă dacă nu învăț de timpuriu ce înseamnă acel ritual: să pot să stau în brațele mamei, e nevoie de acele lucruri, nu doar să aibă o anumită jucărie, o anumită hăinuță, să meargă la o anumită grădiniță. E e important ca și părinți să modelăm și această conectare care se poate întâmpla în acest moment. Trăim într-o eră în care lucrurile se întâmplă pe fast forward, parcă 15 minute pare că cerem mult, însă iată cât de valoros este și pornește de la părinți.
N-o să ne așteptăm să ne învețe profesorii, nu doar profesorii sunt cei responsabili de a cultiva partea aceasta. Gustul cititului vine de acasă. Studiile ne arată că cititul îmbogățește limbajul, ne ajută să devenim mai academici. Însă partea de creativitate, de a cultiva imaginația nu e doar un lucru cu care ne jucăm, e și o abilitate care are nevoie să fie antrenată chiar dacă copilul nostru viitor adult își dorește să lucreze în orice domeniu. E o abilitate de care avem nevoie. Ne așteptăm ca atunci când copilul ajunge la vârsta de adult va apărea așa dintr-o dată la 20 de ani partea de gândire critică și analitică. Trăim acum într-o eră cu foarte mult fake news, cu foarte multă informație scurtă, cu puține cuvinte, poate cu aceleași cuvinte. Și atunci, uite cât de importantă este lectura în zona aceasta de a ne antrena gândirea critică și de a putea vedea din mai multe perspective.
Un alt beneficiu, partea de gestionare a emoțiilor, inclusiv pe partea de depresie și pe partea de anxietate, indiferent de ce vârstă avem. Dar cu cât le citim mai timpuriu, cu atât cartea e un prieten foarte bun pe care îl avem la îndemână”, a mai spus Diana Lupu, psihoterapeut.
Carmen Tiderle, scriitoare de poezii pentru copii: Dragi profesori, vă rog să îi învățați pe copii să vorbească normal, să-și dea drumul imaginației, să folosească orice cuvinte, chiar și prostioare
“Ar trebui să le citim copiilor încă din prima zi. Să se obișnuiască cu sunetele, cu muzica cuvintelor. Să creăm o atmosferă extraordinar de plăcută în jurul lecturii. Vă rog, nu-i obligați, hai să citim… din plăcere. Să fie ca atunci când vrei să mănânci ceva bun și un bucătar cu stele Michelin îți aduce pe masă mâncare și îți povestește despre cum e făcută și de-abia aștepți s-o încerci. Cititul e o plăcere, nu o obligație, nu dăm examene după aceea. Citim de bucurie, e ca și când am asculta muzică. O ascultăm să ne bucurăm și să dansăm, nu să fim întrebați ce a vrut să spună compozitorul. Deci zero stres în jurul lecturii, trebuie să fie plăcere, bucurie, ca o vacanță, ca o călătorie. Fiecare poveste te poartă în locuri în care probabil nu poți ajunge decât citind, sau în cu totul alt timp decât cel în care trăiești, cunoști oameni, înțelegi obiceiuri, îți deschizi mintea.
- Cum să le citească părinții copiilor ca să le stârnească interesul
“Atunci când ai o carte în mână și începi să citești, te transporți acolo, devii povestitor, te pui în pielea personajelor…
Cititul e realmente un spectacol. Trebuie să faci asta, să citești pe voci, să te prostești, de ce nu? Depinde evident și de ce vârstă are copilul. Poezia poate fi citită foarte ușor, e un text scurt, prietenos, e melodic. Am observat că sunt copii care atunci când văd o carte groasă, se întreabă întâi câte pagini are și se simt descurajați. Poezia e mai degrabă scurtă. Și ne poate învăța să ne esențializăm ideile si trăirile. Adică să spunem lucruri foarte importante în doar câteva cuvinte interesante, ceea ce facem sau ar trebui să facem atunci când scriem pentru o postare pe social media. Apoi, ne mai învață să vorbim firesc, nu-n cuvinte mari, nu în limbaj de lemn. În întâlnirile mele cu copiii am observat că sunt intrigați când aud într-o poezie expresii colocviale, prescurtări, limbaj de toate zilele
Dragi profesori, vă rog să-i lăsați pe copii să vorbească normal, să-și dea drumul la imaginație, să folosească orice cuvânt, chiar și prostioare, atâta timp cât sunt folosite corect, cu sens și exprimă ceva.
E foarte important să le dăm copiilor texte actuale scrise special pentru ei de scriitori care trăiesc azi și înțeleg ce se petrece. Eu mă inspir din viață copiilor mei, primesc idei și ponturi de la ei, pe care le dau mai departe prin poezii. Și, da, e obligatoriu să fie texte pentru vârsta lor, poezii pe care le pricep, cu care se identifică, cu insight-uri din viață. Mereu spun că cuvintele sunt niște piese de lego pe care le combini cum vrei tu și-ți ies niște lucruri extraordinare. Asta trebuie să facem: să ne jucăm cu cuvintele, să le combinăm și să vedem ce iese, ce idei ne vin, ce nonsensuri ies. Știți, copiii când sunt mici se joacă cu ele fără teama că nu au sens: alabala, portocala, sau antante – dizemanepe. Nu știm ce înseamnă toate astea, dar câtă creativitate! Limbajul ne este la îndemână, nu costă absolut nimic să-l folosim și este extraordinar ce ne poate ieși dacă ne dăm voie să aberăm.
M-am trezit într-o dimineață cu două versuri în cap… apropo de soluțiile care ne pot veni doar concentrându-ne pe cum suna un cuvânt. Așadar, aveam două versuri – Cică într-o zi în junglă\Tigrul și-a pierdut o dungă… Bune, foarte bune, dar habar nu aveam cum să le continui și ce să fac cu ele. Salvarea a venit într-un târziu de la un cuvânt: tigru. L-am scris mare pe o tablă și m-am holbat la el mult și bine până când a mai apărut un cuvânt și un altul… intrigat, integru, dezintegrat, aha, e ceva aici, mi-am zis, și dintr-o joacă, serioasă e adevărat, a ieșit așa:
Cică într-o zi în junglă,
Tigrul și-a pierdut o dungă
Ș-intrigat, a zis, citez:
„Cred că mă dezintigrez”.
Și iată cum am și inventat un cuvânt în limba română: dezintigrare. Atunci când un tigru… v-ați prins. E uimitor cât de plăcut e să creezi jucându-te, a spus scriitoarea la lansarea campaniei “Prinde gustul lecturii”.
Interviu cu Carmen Tiderle pentru Edupedu.ro:
Edupedu.ro: Ați avut un mesaj pentru profesori și părinți. Să îi învețe pe copii să vorbească normal, așa cum ne exprimam în fiecare zi, nu neapărat cu “expresii frumoase”.
Carmen Tiderle, scriitoare: Absolut. Să nu le fie frică de cuvinte. Să le permită copiilor să le folosească, să se joace cu ele, iar o metodă prin care pot deprinde obiceiul ăsta e să citească texte care fac asta. Îmi spuneai că le place copiilor poezia cu pirații și transpirații. Păi, da, e amuzantă. Căci e neașteptată, simpatică, nu își propune să țină nicio lecție, nu e cu morală, dar înveți de-aici să faci asocieri surprinzătoare, să te distrezi cu cuvintele, să fii creativ.
Edupedu.ro: Rimele din poezie îi ajută pe copii să parcurgă mai ușor textul, să le învețe?
Carmen Tiderle, scriitoare: Nu mi-am propus niciodată să scriu poezii pe care copiii să le învețe pe de rost, dar, fiindcă au logica, curg firesc, rimele nu sunt forțate, iar poeziile au ritm, acest lucru s-a întâmplat.
Mai important însă decât să le învețe pe dinafară, mi se pare că e să le înțeleagă, să se prindă de jocurile de cuvinte, să priceapă referințele, mecanismele prin care un text devine bun, să se amuze și să încerce și ei să scrie.
Edupedu.ro: Cum să îi îndemne părinții pe copii să citească dacă nu vor, atunci când pot citi singuri?
Carmen Tiderle, scriitoare: Nu sunt o specialistă în cum să-i faci pe copii să citească dacă nu vor, am trecut și eu prin aceleași cazne ca mamă, dar cred că o cale destul de sigură e să începi să le citești din fragedă pruncie, cum se zice. Apoi, toate emoțiile asociate cu cititul să fie pozitive. Nu e o obligație, nu e nimic forțat, ne place, ne bucurăm împreună, râdem, ne ascultam vocile, citim pe rând, nu ne judecăm copilul dacă a greșit un cuvânt sau n-a înțeles o fraza etc. Petrecem timp vorbind deschis despre ce am citit. Calea sigură să ai un copil necititor e să-i pui telefonul în mână, tot din fragedă pruncie, ca să nu te mai bată la cap.
Edupedu.ro: Și-ar putea crea copilul un obicei să își ia o carte cu el oriunde merge?
Carmen Tiderle, scriitoare: Da, cred că și cartea-teddybear e ceva! Mai bine decât telefonul, în orice caz. Încurajez oricum cărți peste tot în casă, chiar și în toaletă. Nimeni, cred, nu rezistă să deschidă o carte dacă o are la îndemână. E ca o minge. O vezi, îi dai un șut. Ah, și mai știu un truc care a funcționat adesea cu copiii mei. Citeam o carte de-a mea și mă apuca brusc râsul chiar dacă nu era foarte funny. Și le stârneam curiozitatea. De ce râzi? Citește-ne și nouă! Vrem și noi să știm! Și uite așa mai ascultau trei pagini dintr-o carte la care altfel n-ar fi ajuns. Tot e ceva!
Altfel, citește-le cărți pentru vârsta lor! N-o să-i câștigi de partea lecturii dacă insiști cu Eminescu la 6 ani.
Edupedu.ro: Dar cum ar putea să ajungă în școli textele acestea mai amuzante, poate mai puțin serioase?
Carmen Tiderle, scriitoare: Sunt plăcut surprinsă că multe învățătoare și profe de română știu de textele mele și mă invită să le citesc sau să țin ateliere de scriere creativă copiilor. În plus, sunt în câteva manuale de româna. Yeyyy! Mă bucur ca au copiii ocazia să citească texte scrise pentru ei, nu acum 100 de ani. Chiar și cu oi care îl ceartă pe Creangă că a scris despre capre și nu despre ele.
Păi cum ne fu vorba, Ioane?
N-am zis noi că o să faci
O poveste cu mutoane,
Nu cu capre sau cu vaci?
Cred că această coborâre a clasicilor de pe piedestal ajută. Plus deschiderea către literatura universală și tot ce a dat ea mai bun în ce privește literatura pentru copii. Abia apoi citim Goethe și Kant.
Edupedu.ro: Poeziile sunt și pentru oameni mari? Pentru că aveți în poezii referințe și despre formații de muzică, Poarta Sărutului?
Carmen Tiderle, scriitoare: Mă pun într-o stare copilărească atunci când scriu, dar nu rezist să nu accesez adultul din mine. Sunt conștientă ca multe referințe le sunt străine copiilor, dar iată o oportunitate de bonding. Citim împreună copii si părinți, ne distram, dar învățăm unii de la alții. Aud ca sunt părinți care știu ca vor petrece câteva ore în mașină cu copii în drum spre o vacanta si citesc cărți de-ale mele ca să se distreze împreună. De exemplu, poezia cu… Ștefan cel Mare, care aude chemarea mării.
Sătul de stat la cârma țării,
De turci, valahi și de războaie,
Și auzind chemarea mării –
„Măria ta, hai la o baie!”,
Ștefan a-încălecat pe cal
C-o sabie și niște straie
Și s-a-ndreptat spre litoral
Cu scopul clar să facă-o baie.
Și-așa, cu arme și bagaje,
Mic de stat, însă semeț,
A străbătut el niște plaje,
A admirat albastrul ca de Voroneț
Al mării (marea, mai mare decât el!)
A și făcut, da’ nu-un castel,Ci-o mănăstire din nisip,
Apoi și-a tras pe el un slip,
Din zale și cu nestemate,
Și-n valurile înspumate
S-a aruncat Ștefan ca-n luptă…
Maria Gheorghiu, cofondator Asociația OvidiuRo: E foarte ușor chiar și pentru cineva care nu știe să citească, să poată citi cu propriul copil o carte cu ilustrații și puțin text
“O parte bună este că aceste cărți de calitate pentru copii sunt atât de atractive chiar și pentru noi adulții, încât e foarte ușor și ca părinte care poate nu știe să citească, să reușească să citească o carte cu ilustrații, pentru că de fapt la cărțile pentru cei mici avem multe ilustrații. E foarte ușor chiar și pentru cineva care nu știe să citească, să poată să citească cu propriul copil. Un alt aspect care ne ajută în activitatea noastră este că în familii sunt mai mulți copii și copiii mai mari le citesc fraților mai mici. De fapt este un program de încurajare a lecturii. Unii își exersează cititul, alții descoperă lumea cărților prin aceste activități.
Credem că, dacă primele interacțiuni cu o carte a unui copil este de calitate, copilul acela va asocia cel mai probabil cărțile cu ceva pozitiv și va avea energie și interes să citească o carte și atunci când nu mai sunt ilustrații, când nu mai este la fel de amuzant conținutul. Și mai este ceva ce aș vrea să aduc în discuție – vocabularul. În cărțile bune sunt de trei ori mai multe cuvinte decât în conversațiile noastre obișnuite. Tendința noastră ca părinți, este să vorbim cu copiii mici, cu foarte multe diminutive, cu cuvinte de bază. Ori copiii mici au nevoie de cu totul altceva. Au nevoie de toate cuvintele din limba română.
Nu vă sfiiți să vorbiți și să citiți cu copiii aceste cuvinte “mari”. Scriitorii buni pentru copii folosesc multe cuvinte pe care poate nici noi nu le înțelegem din prima, sau poate ne-am gândi că un copil de 4 ani, de 10 ani, nu înțelege mai nimic. Dar îi trece pe la ureche și nu înțelege poate tot. Nici nu-i nevoie să înțelegem tot deodată, pentru că creierul nostru înțelege și din context. Creierul nostru se familiarizează cu cuvintele și de fapt, așa creștem cititori și așa creștem vorbitori buni de limba română”, spune Maria Gheorghiu de la OvidiuRo.
Alimentația literară – un ghid practic de la OvidiuRO
- Citește-i cu entuziasm, bucurie și căldură Creează o atmosferă plăcută și caldă, astfel încât copilul să asocieze cărțile cu sentimente pozitive și momente plăcute.
- Alege cărți cu personaje interesante Personajele captivante îi vor stârni copilului interesul. Nu ezita să interpretezi diferite voci pentru a-i menține atenția.
- Implică-l pe cel mic Încurajează micuțul să imite sunete, să recunoască imagini și să învețe cuvinte noi. Pune-i întrebări despre poveste și lasă-l să-și folosească imaginația.
- Repetă, repetă, repetă Nu-ți fie teamă să citești aceeași poveste de mai multe ori – repetarea susține învățarea.
- Nu vă lăsați distrași Evită distragerile de orice fel și închide televizorul, tableta sau telefonul. Concentrează-te pe citit și interacțiunea cu cel mic.
- Citește-i oriunde! Așa cum iei gustări pe canapea, pe terasă, sau chiar pe o bancă în parc, la fel poți transforma orice loc într-un colț de lectură. Profită de fiecare moment liber pentru a-i citi celui mic, fie că sunteți acasă sau pe drum.
- Citește-i oricând! Știi cum, chiar și câteva minute de gustare îți potolesc foamea? La fel, câteva pagini dintr-o carte îi pot satisface curiozitatea micuțului. Important este să adaugi în programul zilnic nu doar gustări literare scurte, ci și mese copioase de lectură, în care să vă bucurați împreună de povești mai lungi.
- Citește-i împreună cu alții! Lectura nu trebuie să fie doar responsabilitatea părintelui. Așa cum toți membrii familiei pot ajuta la masă, la fel și bunicii, frații sau verișorii pot contribui la hrănirea minții celui mic, prin citit. Fiecare poveste împărtășită unește familia.
Gheorghița Dorobanțu, educatoare: O carte nu poți s-o citești într-o zi și gata. O citești și azi, și mâine și toată săptămâna pentru că ea furnizează multe direcții
Gheorghița Dorobanțu este educatoare la grădinița Univers Potlogi, Dâmbovița. Anul acesta are 24 de copii la grupa mijlocie. Spune că cititul este integrat zilnic în activitățile lor, chiar dacă ei nu știu încă să citească. La început a cumpărat ea cărți pentru copiii din grădiniță, apoi a primit prin programele OvidiuRo.
“Cred că am început eu să cumpăr cărți, după care am primit și primesc foarte multe cărți de la OvidiuRo și bineînțeles și de la părinți. Avem cărți frumoase, potrivite pentru copii mici. Avem cărți cu multe imagini, cu desene animate, cu coperte cartonate, cu text mai puțin, cu ilustrații. Copilașii sunt interesați și chiar își doresc să asculte și să reasculte de nenumărate ori aceeași poveste. După a doua citire sau recitire, ei deja știu textul și-l „citesc” împreună cu cel care citește”, spune educatoarea.
La grupa la care predă săptămânal cheamă pe cineva din familia fiecărui copil ca să citească la grădiniță, iar copiii sunt bucuroși pentru că astfel, sunt și ei în centrul atenției.
“O metodă pe care eu o folosesc de mulți ani și a dat succes. Am un proiect care se numește “Părintele meu citește” și în acest proiect în fiecare săptămână sau de mai multe ori pe săptămână, ori de câte ori se poate, invităm în clasă părinții sau bunicii sau frații, surorile sau alți invitați din comunitate, să citească povești. Copilul care are părintele invitat are o bucurie extraordinară și este undeva acolo și își ajută părintele să țină cartea îndreptată către copii. Se simte valorizat și fiecăruia ei vine rândul în momentul în care vine cineva din familia lui. E un proiect pe care îl am în fiecare an”, mai spune Gheorghița Dorobanțu.
“Avem și întâlniri pe toată grădinița cu 100 de copii. În hol ne strângem cu toții și citim, nu citim doar de ziua lecturii, citim ori de câte ori e ocazia. O carte nu poți s-o citești într-o zi și gata. O citim și azi și mâine și poimâine toată săptămâna și lucrăm pe ea pentru că furnizează foarte multe direcții: activități matematice. Putem să numărăm personajele, să descriem personajele, să ne întrebăm ce ar fi dacă, sunt foarte multe lucruri pe care poți să lucrezi pe o singură poveste”, mai spune educatoarea de la grădinița Univers Potlogi.
Cititul este important și pentru copiii cu CES:
Alina Zamfir, profesorul logoped la Școala Gimnazială Specială Târgoviște din județul Dâmbovița, spune că e important să se promoveze lectura și la clasele cu copii cu deficiență mintală severă. “Avem o bibliotecă destul de generoasă în ceea ce privește numărul de cărți. Doamna bibliotecară în fiecare săptămână vine la clasă și face activitate de lectură cu copiii. Totuși avem copii care pot și ei să citească. Fie citesc ei, fie avem și profesori invitați care citesc, părinți care de asemenea le pot citi copiilor.
Eu la clasa la care sunt acum de a VII-a, majoritatea copiilor citesc, dar de exemplu, la clasa care acum a trecut clasa a X-a, copiii nu au limbaj și atunci activitățile pentru ei sunt mai mult pe partea de senzorial și psihomotricitate, dar asta nu înseamnă că nu facem lectură cu ei. Am inclus și activitatea pe care o face doamna Maria în a citi în fiecare zi de luni dimineață, avem acel atelier în care ne citește o poveste și participă și copiii noștri de la școala specială. După ce se audiază textul, apar și întrebări astfel încât să apară și acest fenomen de retenție, să știm despre ce am discutat. În ziua următoare se reia povestea audiată, astfel încât să ne asigurăm că copiii au înțeles și mesajul, și povestea.
Edupedu.ro: Din experiența dumneavoastră, li se citește acasă copiilor cu CES?
Alina Zamfir, profesor logoped: Nu prea li se citește, dar noi încercăm la ședințele cu copiii să subliniem aspectul că ar trebui să includă ca rutină, cititul copiilor. Dirigintele face în fiecare lună ședință cu părinții și invită pe lângă logoped și pe doamna director și pe doamna bibliotecară. De asemenea și atunci când sunt la clasă îi invităm și pe părinți să audieze astfel încât să fie și ei implicați și să înțeleagă maniera în care facem noi lectura pentru copiii cu nevoi speciale și să o implementeze și acasă.
Edupedu.ro: Sunt studii care să arate cât de mult contează lectura pentru acești copii?
Alina Zamfir, profesor logoped: Da, se dezvoltă vocabularul receptiv, chiar dacă nu vorbește copilul. Vorbim de vocabular receptiv pe care trebuie să-l dezvolți. Dacă ai vocabular receptiv înseamnă că ai comprehensiune din partea copilului și după aceea se va lucra la ceea ce înseamnă aparatul fonoarticulator astfel încât să ajungă să și emită cuvintele, sunetele. Ca să înțelegem ce înseamnă dezvoltarea acestui vocabular… Dacă se lucrează lectura la copii, pe lângă faptul că i se dezvoltă și înțelegerea, dar și fluiditatea. Gândurile atunci când ai un vocabular nuanțat, poți să le așezi într- anumită ordine, poți să înțelegi ce se întâmplă, nivelul tău de percepție se schimbă.
Una este când nu ai avut contact cu nimic care să te ajute să înțelegi lumea, și alta e să ai un vocabular nuanțat, și să fie constant acest lucru.
Edupedu.ro: Cum îi ajutați, ca logoped?
Alina Zamfir, profesor logodped: Depinde de nivelul la care este copilul. Dacă ne referim exclusiv la ceea ce trebuie să aibă un copil pentru a putea vorbi, avem nevoie de existența unui aparat fonoarticulator și auditiv bine dezvoltat. Avem nevoie de respirație corectă, foarte mulți copii au greșeli mari pe respirație. De asemenea, avem nevoie ca copilul să fie motivat să vorbească. Deci trebuie să dezvoltăm această nevoie de a te exprima și în ultimul rând trebuie să avem comprehensiune din partea copilului. El trebuie să înțeleagă atunci când i se vorbește, toate combinate, toate cele patru elemente, sunt treptele necesare pentru dezvoltarea vorbirii la copii.
Edupedu.ro: Faceți zilnic cu ei exerciții, care este programul?
Alina Zamfir, profesor logodped: Eu fiind profesor logoped lucrez individual cu fiecare copil. Am cabinet în care îmi desfășor activitatea cu fiecare copil. Îl iau de două ori pe săptămână, adică câte 2 ore terapie logopedică, dar la asta se mai adaugă și activitățile de comunicare pe care le face la clasă cu profesorul diriginte care este profesor de psihopedagogie specială. Se mai adaugă și alte cadre didactice, de exemplu profesorul educator care lucrează cu copil după-amiază și lucrează tocmai această parte de socializare, de înțelegere, de comunicare. Deci sunt mai mulți specialiști care lucrează cu copilul tocmai pentru a dezvolta atât abilitățile lingvistice, dar și ce presupune dezvoltarea într-un sens armonios al copilului”.
Până în prezent, 3.300 de grădiniţe au primit seturi de cărţi ilustrate pentru copii, 20.000 de profesori au beneficiat de formare în metode de dezvoltare a comunicării orale şi a premiselor citirii şi scrierii şi au fost distribuite în total peste 700.000 de cărţi, prin programele derulate de Asociația OvidiuRo.