INTERVIU Marian Preda, rectorul Universității din București: Doctoratele și mai ales abilitarea au consecințe în promovare și în salarii. Cum să-i întrebi pe oameni: vreți să hotărâți singuri cui dați doctoratele și abilitarea, fără să fiți verificați?

Universitatea din București va discuta “la toamnă, după ce ne terminăm urgențele, în Senat” propunerea Consiliului Rectorilor de a organiza un referendum pe tema eliminării Ministerului Educației din procedura de acordare a titlului de doctor și a atestatului de abilitare. Anunțul a fost făcut de rectorul Universității, Marian Preda, care într-un interviu acordat Edupedu.ro a atras atenția că “titlul de doctor aduce bani în plus, posibilități de avansare, creștere de salariu. Ar trebui ca avantajele materiale să nu mai existe”.

“Cine îți garantează că, dacă un apropiat sau copilul cuiva care este la vârf într-o universitate are plagiat, o să vină cu barda dreptății și a calității membrii comisiei respective și să spună: nu îi dau doctoratul sau acreditarea? Trebuie să existe control exterior de undeva”, a afirmat Marian Preda, pentru Edupedu.ro.

Rectorul Universității din București a avertizat că, în ceea ce privește acordarea tezelor de abilitare numai de către universitate, în trecut “oameni politici și-au luat titlul de doctor în câțiva ani, au ajuns conducător de doctorat în doar 2 ani de la obținerea titlului de doctor și și-au luat o armată de doctoranzi care să le devină aliați în luptele lor politice și pe care i-au făcut cum i-au facut doctori. Și atunci lăsăm universitățile care să acrediteze conducătorii de doctorat care să dea cui vor ei titlul de doctor? (…) Ar fi lucrurile extrem de grave aici”.

• Amintim că cel mai răsunător caz de plagiat din România a fost cel al fostului premier și președinte PSD Victor Ponta. Conducătorul de doctorat al lui Ponta a fost Adrian Năstase. Năstase i-a coordonat și condus doctoratul exact în perioada în care ocupa și funcțiile de premier și președinte al PSD. Detalii aici

Rep: Sunteți de acord cu demersul Consiliului Național al Rectorilor (CNR) de a propune întregii comunități academice din România eliminarea Ministerului Educației din procesele de acordare a titlului de doctor și a atestatului de abilitare?

Marian Preda: Nu este un răspuns simplu cu da sau nu. În linii mari pot să spun că Universitatea din București o să ia în discuție când trebuie, la toamnă, după ce ne terminăm urgențele, în Senat propunerea aceasta. Deocamdată avem foarte multe probleme care nu așteaptă. Dar problema este fundamentală și trebuie abordată după părerea mea foarte atent și structurată. În primul rând, pentru că aici se va nuanța și opinia mea ca profesor, conducător de doctorat și desigur ca rector. Opinia exprimată și în Biroul permanent al CNR, și în discuții independente cu colegii și cu cei din universitate care au văzut comunicatul Consiliului: eu aș analiza lucrurile astfel – trebuie să punem întrebări fundamentale.

De ce acum? În primul rând, este de lămurit de ce a apărut ideea referendumului [cu privire la modul în care funcționează CNATDCU] imediat după numirea unui nou consiliu CNATDCU, cu un proces amplu.

De ce nu s-a demarat înainte de alegeri? De ce nu s-a lansat inițiativa referendumului înainte de lansarea unui proces de numire a membrilor Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) sau de ce nu în trecut? Pentru că au fost semne de întrebare fie ca urmare a unei decizii CNATDCU sau când s-au schimbat guvernările și s-a schimbat componența Consiliului General prin dublarea numărului de membri. Și atunci de ce acum e o întrebare fundamentală.

Oricine, oricât de implicat într-o parte sau alta, nu poate să ignore faptul că acest demers este totuși legat de procesul prin care s-a ajuns la acest CNATDCU și de întrebarea care a fost dezbătută în presă, cu privire la implicarea rectorilor în CNATDCU.

Eventuala implicare a rectorilor în CNATDCU are mai multe niveluri. Primul nivel este cel al implicării în comitetele de selecție. Acolo au fost mai mulți rectori, printre care și eu, pe listele propuse de universități CNR-ului și mai departe de CNR către MEC. Aceștia se știa sigur că nu vor face parte din viitorul CNATDCU, erau propuși să fie selecționeri, și nu selecționeri unici, ci unul dintre cei 4. Deci întrebarea era dacă poți întreba rectorii, ca profesioniști, pe cine recomandă în comisii. Fiecare rector s-a gândit că e bine să vegheze asupra reprezentării corecte a universității și a comunității profesionale pe care o cunoaște.

Aici, decizia Ministerului Educației a fost NU la reprezentarea rectorilor în comitetele de selecție. Eu pot să respect această decizie, dar trebuia urmată de o decizie ca nici directorii institutelor de academie să nu fie.

După care al doilea nivel de implicare al rectorilor ar fi fost în comisiile propriu-zise [ale CNATDCU]. Eu nu știu câți rectori au aplicat pe platforma aceea pentru a fi membru în comisii, eu nu am aplicat și mie mi se pare că un rector are atâta treabă încât nu are rost. Și poți ajunge să evaluezi teze de la tine din universitate.

Al treilea nivel este numirea directă a unui membru fără a fi trecut prin aceste etape. Atâta vreme cât au fost făcute excepții și rectori sau reprezentanți ai Academiei au fost numiți în paneluri sau în Consiliul General, sigur că unii dintre rectori care inițial au aplicat pentru paneluri, nu pentru Consiliul General, nu au fost foarte fericiți cu procesul. Eu cred că a avut un rol. Nu zic că este rolul principal.

Rep: Cine sunt rectorii care au vrut să facă parte din panelurile CNATDCU și nu au fost acceptați?

Marian Preda: Eu îmi spun punctul de vedere, opiniile separate, când e cazul. În aceste foruri, în interior. Dacă ei doresc să spună, este în regulă. Dacă nu, comunitatea academică are informațiile, nu este o problemă. Eu vreau doar să descriu contextul.

În ce măsură rectorii ar trebui să se implice? Este o întrebare la care răspunsul poate fi: puțin, mai mult sau deloc.

Dar cred că în cazul în care ei nu se implică, trebuie ca nici alții să nu îi implice. Excepțiile creează argumente pentru astfel de demersuri care sunt de contestare, de solicitare a unei schimbări.

A doua chestiune de discutat este metoda. Vrem să schimbam ceva la CNATDCU. Au fost situații în care criteriile s-au schimbat peste noapte, pentru că s-a schimbat conducerea unei comisii. Puteam aborda direct aceste probleme, pentru că o temere era: dacă se schimbă peste noapte criteriile și oamenii se văd în imposibilitatea de a participa la concurs, după ce și-au pregătit dosarele pe criteriile în vigoare? Eu am propus să se solicite oficial ca orice schimbare de criterii să intre în vigoare cu un decalaj de 2 ani. Și puteam și alte lucruri să le schimbăm.

Rep: Ce s-ar întâmpla dacă Ministerul Educației și CNATDCU ar fi eliminate din procesul de acordare a titlurilor de doctor și din abilitare?

Marian Preda: Presupunând că se va ajunge acolo, asta s-ar întâmpla: CNATDCU acesta ar deveni inutil, ar urma să mai facă doar niște criterii.

Eu cred că referendumul nu e cea mai bună metodă. Cum să-i întrebi pe oameni: vreți să nu mai fiți controlați de nimeni? Sigur că oamenii nu mai vor, sigur că instituțiile nu vor. Vrem finanțarea granturilor doctorale, vrem bani, dar nu vrem să fim controlați deloc, să nu intrăm într-un proces de transparentizare și accountability, responsabilizare publică.

Doctoratele și mai ales abilitarea au consecințe în promovare. Cum să-i întrebi pe oameni: vreți să hotărâți singuri cui dați doctoratele și abilitarea, fără să fiți verificați? Eu aș pune sub semnul întrebării demersul acesta.

Am putea întreba care sunt parametrii de independență politică a unei universități. Unele sunt, prin regulamentele lor, altele nu. Sunt universități cum ar fi universitatea mea în care rectorul, cei cu funcții de conducere la vârf nu pot să fie membri activi ai unui partid politic. În contextul ăsta, întrebarea mea va fi privind situații în care o universitate mică, înființată cu sprijin politico-administrativ de la nivelul județului, ajunge în situația în care șeful partidului care conduce Consiliul Județean vine cu un doctorand la universitate sau cu o teză de abilitare la universitate. Ce putere are universitatea respectivă în interior să spună: nu, calitatea tezei nu este extraordinară.

Mă îndoiesc că va avea o astfel de putere. Și atunci aș fi întrebat la un referendum universitățile de nișă – cum sunt universitățile de medicină vechi, universitățile de arte, care au o calitate a actelor de studii de necontestat -, universitățile tradiționale: sunteți de acord ca o universitate nou-înființată și fără o tradiție, inexistentă în topurile internaționale, să dea singură doctorate? Avem certitudinea că avem acolo un control suficient al calității și al originalității tezelor de doctorat?

E evident că acolo unde se va face referendum vor fi procente uriașe de răspunsuri de “da”. Nu văd de ce ar spune: nu vrem să dăm noi singuri doctoratele și tezele de abilitare, fără să fim controlați.

Rep: Președintele CNR este el însuși membru de partid, acum membru în Biroul Executiv al PNL, deci în forurile de conducere. Există discuții referitoare la reintroducerea în Legea educației a incompatibilităților rector-parlamentar și rector-lider politic?

Marian Preda: Sigur că există discuția aceasta, dar nu este esențială acum. Era doar o ipoteză acum. Ea există atunci când se fac alegeri și pe urmă rămâne, undeva, pe background. Așa cum și la CNATDCU apar discuții pro și contra și apoi se sting.

Dacă facem un referendum, este normal să se pună și astfel de întrebări, dar nu este o discuție care a fost ridicată acum. Însă nu o poate șterge nimeni din lista de întrebări. Nici pe cea cu numărul de mandate. Dar nu este cazul să le aduc în față. Dar când vrei să faci schimbări fundamentale, este normal să ne uităm la toate tipurile de probleme.

Rep: Cum răspundeți dvs înșivă la cele două întrebări lansate de CNR, și să le luăm pe rând:

• “Sunteți de acord ca titlurile de doctor să fie acordate de universități, fără a mai fi necesar un Ordin de Ministru?”
• “Sunteți de acord ca atestatele de abilitare să fie acordate de universități?”

Marian Preda: La prima întrebare, răspunsul meu ar fi “da, dar în anumite condiții”. Nu poți să zici că în orice condiții ești de acord cu ceva. Cred că în timp este normal ca universitățile să dea doctorate. Doar că haideți să vedem: ce universități? Ne gândim la marile universități sau universitățile prestigioase de nișă? Ele sunt prezente în topuri, cine să le zică acestor universități: nu, nu sunt de acord. Dar când te referi la cele aproape 100 de universități, dacă te gândești că avem o universitate la 200.000 de locuitori în medie, nu ai niște semne de întrebare?

Da, universitățile din alte țări europene dau singure abilitări, dar nu toate universitățile, ci marile universități. Acum, noi băgăm toate universitățile la grămadă, așa cum și în CNR toate universitățile au vot egal. Nu vreau să jignez pe nimeni, dar nu putem face abstracție de calitatea educației, sunt niște uniformizări politicianiste. Aici, când este vorba de merit, ar trebui să ne uităm la rezultate. Nu doar că am înființat o universitate și de mâine dă doctorate.

Și cum dăm noi aceste titluri? Eu sunt de acord ca universitățile să dea titluri, dar am făcut acreditarea școlilor doctorale? Școlile noastre doctorale nu sunt acreditate. Deci noi validăm titluri fără acreditare. De unde știm noi că școala doctorală respectivă are conducători de doctorat de calitate? Deci prima condiție este să facem o acreditare a școlilor doctorale, dacă se poate internațională, ca să dăm credibilitate. Sigur că este corect că doctoratul este al 3-lea nivel din procesul Bologna, și atunci se pune întrebarea: de ce nu dăm noi doctoratele [la fel ca licența și disertația – N.Red.]? Pentru că doctoratul îți asigură accesul la cercetare și trebuie să fii sigur că nu intră loaze acolo.

Au fost cazuri de plagiat în România? Au fost și au fost multe. Dar cine rezolvă problema tezelor slabe? Acum, toate universitățile au softuri antiplagiat și acum problema este a tezelor slabe. Cine îți garantează că, dacă un apropiat sau copilul cuiva care este la vârf într-o universitate are plagiat, o să vină cu barda dreptății și a calității membrii comisiei respective și să spună: nu îi dau doctoratul sau acreditarea? Trebuie să existe control exterior de undeva.

În condițiile în care și tezele s-ar publica cu o lună înainte, online, pentru ca toată lumea să le poată consulta și ridica probleme, iar după susținere am avea o lună sau două timp în care oricine ar putea face sesizare cu privire la calitatea slabă sau la palgiat și acestea să meargă la CNATDCU, atunci aș fi de acord ca universitățile să dea titlul de doctor, pentru că CNATDCU oricum face față cu greu acum.

Să nu uităm ceva, în favoarea ideii de control din afară, aceste doctorate au consecințe. Titlul de doctor aduce bani în plus, posibilități de avansare, creștere de salariu. Ar trebui ca avantajele materiale să nu mai existe. Lasă-mă cu regula că trebuie să îi dau mărire de salariu și atunci nu va mai fi bătălie pentru cei care n-au legătură cu cercetarea propriu-zisă. Ar trebui să fie doar un criteriu de acces în învățământul superior și în cercetare și atunci presiunea ar scădea foarte mult.

Eu nu spun să se taie, ci să ai și la stat aceleași reguli ca la privat: să ai un salariu sau altul, o poziție sau alta independent de faptul că ai sau nu un doctorat. Și lumea să se ducă la doctorat pentru că vrea să cerceteze și să răspundă la întrebări fundamentale, nu pentru a lua 15% la salariu, sau pentru a promova, sau pentru a-și putea justifica lipsa de competență într-un domeniu printr-o hârtie.

În ceea ce privește întrebarea referitoare la abilitare: răspunsul meu este ferm NU. Închidem cercul doar la nivelul universităților? Ne apucăm să îi facem nu doar pe doctori, dar și pe conducătorii de doctorat doar la nivelul universității, și apoi ei coordonează doctoranzi și tot ei promovează profesori. Nu prea este în regulă, pentru că închidem cercul în interiorul universității, controlul nu mai există absolut deloc.

Oameni politici și-au luat titlul de conducător de doctorat în câțiva ani, au ajuns conducător de doctorat în doar 2 ani de la obținerea titlului de doctor și și-au luat o armată de doctoranzi care să le devină aliați în luptele lor politice și pe care i-au făcut cum i-au facut doctori. Și atunci lăsăm universitățile care să acrediteze conducătorii de doctorat care să dea cui vor ei titlul de doctor? Ca să nu mai spun că abilitarea are caracter national. Poți cu acea abilitare sa te duci în orice școală doctorală. Ce face cineva care vrea să se mute de la o universitate la alta, își dă din nou abilitarea la universitatea B? Sau dacă vrea sa ocupe un post de profesor, dă din nou abilitarea? Deci ar fi lucrurile extrem de grave aici.

Acum trebuie să rezolvăm admiterea, suntem în online. La înscrieri, la examenele care se desfășoară parte tot în online și aici vorbim despre examenele de absolvire a facultății, examenele de licență sau disertație, avem o mulțime de proiecte de cercetare de pregătit. Avem concursurile care au fost blocate o lună și jumătate din păcate și acum se reia calendarul și trebuie să vedem cum ne strecurăm prin această perioadă de vară.

La toamnă o să discutăm în Senatul universității, în măsura în care va mai fi actuală problema aceasta, și eventualitatea unui referendum în universitate. Pentru că universitățile sunt autonome și în relație cu ministerul până la un punct și în relație cu instituțiile politice, și în relație cu CNR.

Vă garantez că, în calitate de rector, dacă vor ajunge colegii mei din Senat la concluzia că este nevoie de un referendum, nu vom deranja colegii pentru aceste 2 întrebări, ci vom avea mai multe și vom discuta atunci.

Rep: Adrian Curaj a declarat pentru Edupedu.ro că se poziționează în favoarea eliminării Ministerului Educației din procesul de acordare titlului de doctor, argumentând că procesul universităților europene și joint degree-ul nu pot fi concretizate cu antetul MEC pe diplome. Universitatea din București este una din cele 3 universități românești membre ale universităților europene. Cum veți rezolva problema joint degree-ului?

Marian Preda: Știți care e problema noastră mai mare? Avem diferențe de tipuri de programe. La limbi străine, de exemplu, la duble specializări, avem universități care studiază dubla specializare în 4 sau 5 ani. Deci avem programe de studii pe care va trebui să le armonizăm și să vedem cum dăm diplome comune și cum facem atâtea credite noi în 3 ani și alte universități în 4 ani. Și la limbile străine rare, unde avem finanțare atât de proastă de la Ministerul Educației, va trebui să facem grupe mixte fie din consorțiul CIVIS, fie cu universitățile din țară. Așa că va trebui să rezolvăm multe alte probleme din această compatibilizare. Și eu sunt de acord să rezolvam problemele de acreditare a școlilor doctorale. Dar dacă dăm diplome de la școlile doctorale neacreditate, putem să le echivalăm cu cele de la partenerii neacreditați?

Dacă ne uităm în interiorul curriculei, la lista de cursuri pe care le predăm noi în România la o specializare și la lista de cursuri care sunt predate la o universitate europeană, apare întrebarea: este un procent suficient de mare de compatibilitate între ele?

Și eu cred că e foarte bine să compatibilizăm, de aceea am spus că în anumite condiții doctoratele trebuie emise de universități, dar partea de control nu trebuie să nu existe.

Rep: Consiliul Național al Rectorilor se pregătește de alegeri?

Marian Preda: Așa am auzit, dar nu știu sigur. În ședințele online la care am participat nu s-a discutat un calendar. Cred că ar trebui întrebați domnul președinte Cîmpeanu sau dl secretar general Costoiu. Eu, fiind un membru nou în CNR, nu știu exact care este calendarul, o să mă informez.

Foto: Inquam Photos – George Calin

Citește și:

• Remus Pricopie: SNSPA nu se va asocia cu demersul Consiliului Național al Rectorilor, privind amputarea atribuțiilor Ministerului Educației în definirea politicilor publice în domeniul educației