“Trebuie să purtăm mască atunci când venim la școală, să ne spălăm sau să ne dezinfectăm mâinile. Dar în clasă nu purtăm măști, suntem distanțați”, povestește o elevă de clasa a 11-a care, de luni, s-a întors la școala sa din Germania. Sub protecția anonimatului, ea descrie, într-o discuție cu EduPedu.ro, ce înseamnă întoarcerea la școală în comunitatea ei, cât de greu – sau nu – este acest proces și cum abordează elevii din ultimii ani de liceu de acolo obligația de a merge la clasă.
- Germania, puternic afectată de pandemia Covid-19, este considerată a fi printre cele mai pregătite din lume, din punct de vedere al resurselor medicale, pentru a face față epidemiei. Autoritățile au decis luna trecută o redeschidere parțială – proces ce ar urma să fie extins rapid, după cum s-a discutat săptămâna aceasta. Școlile au început să se redeschidă treptat de circa două săptămâni, pentru clasele a 11-a și a 12-a, urmând ca celelalte clase să revină la școală în funcție de evoluția situației
- Germania a decis repede să înceapă, în trepte, procesul de deschidere, deși este a șasea cea mai afectată țară, după SUA, Spania, Italia, Marea Britanie și Franța. Până acum, în această țară s-au înregistrat aproape 170.000 de cazuri de infecții cu noul coronavirus și 7.275 de decese. În landul Baden-Württemberg s-au înregistrat până acum aproape 33.000 de cazuri și 1.500 de decese.
În Kehl, oraș din acest land, învecinat cu orașul de frontieră francez Strasbourg, școlile s-au redeschis pentru elevii din ultimele clase de liceu luni, 4 mai. Printre cei care au revenit la clasă se numără și eleva de clasa a 11-a cu care a discutat EduPedu.ro și care, cu dorința să nu îi fie precizată identitatea, a dorit să-și prezinte propria experiență.
Spre deosebire de stilul panicard sau, după caz, mai relaxat al multor relatări de presă despre redeschidere, eleva – pentru care vom folosi numele fictiv “Ana” – abordează o atitudine echilibrată: ia lucrurile în serios, dar nu se stresează. Spune și ce-i place, și ce nu-i place, cum diferă părerile ei de cele ale altor prieteni.
Cum a fost când învăța acasă
Ca să știm de unde plecăm, am întrebat-o pe Ana ce a însemnat școala online, în cazul ei.
“După ce au închis școala, cred că timp de o săptămână profesorii ne trimiteau pe e-mail ce aveam de făcut. Apoi a fost pus în funcțiune un site al școlii, unde profesorii puneau tot ce e de făcut și ne dădeau parole. Erau parole diferite pentru materii diferite. Am folosit mult [sistemul de management al cursurilor] Moodle. La unele clase, la mate de exemplu, au încercat să lucreze prin apeluri, dar nu a prea funcționat”, spune ea.
Și, comparativ cu orele față-în-față, cum i s-a părut? “Personal, mie mi-a plăcut mai mult online. Învățam la fel de mult, dar puteam să-mi organizez ziua – întreaga săptămână, de fapt – așa cum îmi doream eu, pentru că primeam din timp ce am de făcut. Puteam să lucrez mai rapid de acasă. Pe de altă parte, unora dintre prietenii mei le place mai mult la școală.”
Și apoi? “Apoi, luni (4 mai – n.red.), m-am întors la școală”. În land-ul ei, școlile s-au redeschis doar pentru elevii din clasele mari de liceu. De ce nu doar cei de a 12-a? “Pentru Abitur (examenul de sfârșit de liceu, echivalent al Bacalaureatului – n.red.) contează toate notele din clasele a 11-a și a 12-a. Acest lucru este cel mai important acum”.
În toată Germania, redeschiderea școlilor s-a petrecut în condiții de păstrare a regulilor de distanțare, ceea ce, la sfârșitul lui aprilie când primele școli și-au reluat activitatea pentru elevii din clase mari, a stârnit numeroase dispute: Cum poți, în clase cu mulți elevi, să păstrezi regulile de distanțare? Cum să îi împiedici să se apropie în pauze, în drum spre sau de la școală?
Ana spune că, la liceul ei, numărul elevilor nu e o problemă, de aceea întoarcerea s-a petrecut în condiții relativ normale. “Încă dinainte de epidemie aveam clase destul de mici, cu cel mult 18 elevi. Așa că, din punctul acesta de vedere, nu s-a prea schimbat nimic.”
Dar “s-a schimbat mult clasa. Au modificat-o așa încât să avem băncile depărtate, să stăm singuri în bancă, să nu ne apropiem unul de altul.”
Cum se aplică celelalte reguli de igienă și distanțare? “Trebuie să purtăm mască atunci când venim la școală, să ne spălăm sau să ne dezinfectăm mâinile. Dar în clasă nu e obligatoriu să purtăm măști, suntem suficient de distanțați“.
În plus, “sunt profesori care verifică tot timpul dacă respectăm regulile. Uneori se întâmplă ca un elev să mai uite, se apropie prea mult de altul sau nu are masca pusă când trebuie – profesorii intervin și ne depărtează.”
După cum vorbește, nimic nu pare ieșit din comun – sunt măsuri care trebuie aplicate și se aplică: “În pauze, când ieșim din școală, cei mai mulți elevi își scot măștile. Dar stăm la depărtare unul de altul, așa trebuie“.
Ce părere au elevii și comunitatea despre întoarcerea la școală
Potrivit Anei, în rândul colegilor opiniile legate de revenirea la școală, în condiții de pandemie, sunt foarte diverse, dar toată lumea e “destul de calmă”.
“Eu personal cred că nu era atât de necesar. Pentru unele ore, e inutil să venim la școală. În școala noastră, orele de franceză sau germană, de exemplu, înseamnă să stăm să scriem texte. Asta putem face și online. Dar mă bucur că merg la școală pentru orele de matematică sau de științe.”
“Unii prieteni”, spune ea, “se bucură că s-au întors la școală pentru că nu ai voiau să stea acasă, fie din cauza relației cu familia, fie pentru că le place mai mult. Alții cred că școlile vor fi nevoite să se închidă din nou, dacă va veni un nou val (al pandemiei – n.red.)”.
Oricum, acum e obligatoriu să meargă la școală. “Nu e obligatoriu doar dacă ai acasă pe cineva din categoriile de risc. Știu doi astfel de oameni. Iar profesorii ne spun că, dacă ne simțim cât de puțin bolnavi, trebuie să stăm acasă.”
În alte părți ale țării, când s-au redeschis școlile, au fost proteste, petiții, contestații. Cum a fost în orașul ei, la școala ei? “Nu am prea văzut obiecții. Părinții sunt destul de calmi. Oamenii pe care îi știu sunt liniștiți, pentru că aici nu s-au înregistrat chiar atât de multe cazuri și ei cred că va fi bine“.
- Mai mult, nu e o problemă semnificativă nici faptul că orașul este situat la frontieră și se învecinează cu Strasbourg, iar în Franța măsurile dure de distanțare sunt încă în vigoare. “Acolo totul e în continuare închis. Dar știu oameni care trăiesc în Franța și vin la școală în Kehl. A trebuit să obțină un permis pentru a trece frontiera, trebuie doar să îl arate și pot să treacă. Pe lângă asta, nicio problemă. Dar, înainte, mulți mergeam la Strasbourg, o dată pe săptămână sau la două săptămâni, să ne vedem bunicii de exemplu. Acum, mulți oameni nu-și pot vedea familiile de peste graniță. Iar la început mulți germani se plângeau când îi vedeau pe francezi că vin aici”.
Ana spune că are și un frate, în școala primară. “El e în continuare online. La el e mai greu, are mai multă nevoie de ajutor, mama trebuie să îl ajute.” În cazul celor ca el, “nu prea se știe când se redeschid școlile. Dar ei cred că în curând”.
- NOTĂ: Campania #solidaritateCOVIDedu este un proiect al Edupedu.ro susținut de Fundația eMAG
- Stakeholderii care cred în educație și vor să se alăture inițiativei #solidaritateCOVIDedu sunt invitați să ne scrie pe comunicare@edupedu.ro