Creativitate, inspirație și abilități de viață – asta presupune Olimpiada de limba germană, după cum au explicat într-un interviu acordat Edupedu.ro cele două eleve care alcătuiesc Lotul olimpic național al României la Germană și care zilele acestea participă la faza internațională a olimpiadei, una din profesoarele lor și inspectorul de limba germană din Ministerul Educației. O olimpiadă altfel, la care nu este de ajuns să cunoști regulile gramaticale ale limbii, competiția dedicată germanei reunește elevi care au de comentat subiecte inspirate din realitatea actuală an de an și care realizează proiecte în echipe. Cel mai recent exemplu – să comenteze un citat asemănător versurilor din piesa „Macarena” a Ericăi Isac, la etapa județeană din luna martie.
Edupedu.ro a vorbit cu Ilinca Marcu și Caterina-Alexia Cioineag, cele două eleve care reprezintă România în aceste zile la competiția din Germania, însoțite de profesoara Alina Nițu – Olimpiada Internațională de limba germană (IDO) 2024, cu profesoara Octavia Popescu de la Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu din București, una din profesoarele care au pregătit-o pe Ilinca, dar și cu inspectorul responsabil cu limba germană din Ministerul Educației, Sorin Giurumescu.
- IDO 2024 a început luni, 15 iulie, și se desfășoară până pe 22 iulie, la Göttingen, Germania.
- Redăm integral mai jos în articol cele patru interviuri.
Ilinca Marcu, elevă care începe clasa a XII-a în toamnă la Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu și care învață germană din clasa a V-a, spune că i-a plăcut dintotdeauna să învețe germana. Și, poate mai mult decât să cunoască limba, a pus accent pe empatie, idei diverse despre lumea în care trăiește și pe comunicarea cu cei din jur pentru a putea fi selectată pentru lotul restrâns de olimpici.
Ilinca povestește în interviul pentru Edupedu.ro pe care îl redăm mai jos în articol că ceea ce îi place la limba germană este că se completează cu limba română, mai ales la structurile gramaticale. Îi sfătuiește pe colegii mai mici care vor să învețe limba străină că pot începe prin a urmări desenele lor favorite dublate în germană, chiar dacă la început pot să nu înțeleagă nimic și mai spune că, deși a avut și ea emoții când a trebuit să vorbească liber în germană, le-a depășit prin exercițiu.
Caterina-Alexia Cioineag învață la Colegiul Național „Ferdinand I” Bacău, trece în clasa a XII-a și studiază limba germană de la vârsta de 10 ani. Caterina-Alexia spune în interviu că este de părere că orice limbă străină cunoscută este binevenită. Spune că o influență indirectă a avut-o fratele ei mai mare care învăța la germană și pe care a început să-l imite. Tânăra mai subliniază și că pentru ea școala e un loc în care se simte confortabil, unde se implică și de la care de cele mai multe ori „plec fericită, cu o dispoziție foarte bună”.
„Este fascinant că în limba germană poți uni două sau mai multe cuvinte pentru a forma un cuvânt nou cu înțeles diferit. La început poate părea puțin înfricoșător, pentru că există multe cuvinte lungi, complicate, cel puțin așa mi se părea mie. Dar, dacă înțelegi cum sunt formate și citești multe texte, va deveni ușor și foarte interesant”, spune Caterina-Alexia.
Octavia Popescu predă limba germană din 2008 și este profesoară la Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu unde a pregătit-o pentru olimpiadă pe Ilinca Marcu. Octavia Popescu consideră că pregătirea pentru această competiție „o putem compara, dacă vreți, cu pregătirea elevului pentru viață. Este un bun exercițiu. Olimpiada de germană nu este una clasică, ci una care te pune față în față cu diverse situații și provocări ale vieții, din punct de vedere social”.
Ea a subliniat în interviul pentru Edupedu.ro că elevii participanți la olimpiada de germană depășesc bariera competențelor lingvistice și sunt capabil, inteligenți și creativi, sunt copii care pot lucra împreună la o piesă de teatru. „Nu este suficient să știi să faci fraze complexe, dacă nu poți să te integrezi într-un grup de copii / tineri și să renunți la orgolii / la compromisuri. În aceste echipe nu există «eu sunt cel mai bun», în aceste echipe fiecare este cel mai bun”, explică profesoara.
Sorin Giurumescu este profesor de limba germană din anul 1994, formator acreditat al Institutului Goethe și, din anul 2008, inspector general responsabil pentru această disciplină în Ministerul Educației. Acesta spune că olimpiada a fost construită diferit față de celelalte de la an la an de către profesorii din teritoriu împreună cu care și-a dat seama că elevii trebuie să lucreze practic cu limba străină și să învețe să atingă diverse obiective.
Giurumescu mai declară că o nevoie pe care a identificat-o la formarea profesorilor sunt soft skills și tot ceea ce ține de motivație și de automotivație. Inspectorul a subliniat că resursele pentru profesorii de limba germană s-au schimbat și ele între timp, lucrând cu manuale pentru fiecare nivel de competență, de care trec atunci când au îndeplinit criteriile cerute de nivelul de limbă respectiv, indiferent de numărul de ore de la clasă. Inspectorul a vorbit și despre reprofesionalizarea meseriei de profesor pe care o vede neapărată și mai ales printr-o serie de măriri salariale considerabile care să aducă prin competiție cei mai buni oameni în fața elevilor.
- Sorin Giurumescu a comentat și modalitatea de evaluare a lucrărilor de la olimpiadă, una din cele mai subiective, astfel încât să existe certitudinea că notarea s-a făcut cât mai corect, pe un model de corectare digitalizată existent de mai bine de 10 ani.
Ilinca Marcu, elevă, despre învățarea limbii: Frica de imperfecțiune strică
Edupedu.ro: Cum ai învățat germana, astfel încât să ajungi la nivelul olimpiadei internaționale?
Ilinca Ioana Marcu: Mi-a plăcut să o învăț. Dintotdeauna mi s-a părut o limbă interesantă. În ultimii trei ani m-am implicat mai mult, integrând-o în viața mea de zi cu zi. Filme, cărți, muzică… Totuși, sunt mulți alți copii în țară care știu germană la nivel B2 (nivelul cerut la internațională), nu doar eu. Deși relevant, nu cred că acest nivel de limbă este cel pe care e pus accentul în contextul olimpiadei. Mai mult contează ideile, creativitatea, comunicarea cu ceilalți și empatia. Competențe asemănătoare m-au ajutat să fiu selectată în lotul restrâns, nu neapărat nivelul de limbă.
Edupedu.ro: Ce sfaturi le poți da elevilor mai mici, care au dificultăți în învățarea limbii?
Ilinca Ioana Marcu: În primul rând, le-aș spune că e în regulă să nu le iasă totul din prima. Și mie mi-a fost greu și uneori încă îmi este, întrucât mai am multe de învățat. Din ce am observat eu, cel mai important lucru în învățare e să îți placă procesul în sine și să nu te gândești constant la obiectiv. Le-aș sugera să se uite la desenul lor preferat, dar dublat în germană. Deși s-ar putea să nu știe înțelesul cuvintelor din prima, pentru că acțiunea e una cunoscută, vor învăța mai multe decât ar crede. În al doilea rând, e important să nu îți fie frică să greșești. Frica de imperfecțiune strică, în orice domeniu, dar mai ales în învățarea limbilor străine.
Edupedu.ro: Care vezi că sunt avantajele limbii germane? Cum le-ai explica unui alt coleg care nu știe dacă să se apuce de învățat această limbă sau nu?
Ilinca Ioana Marcu: Fiecare limbă are particularitățile ei și îți modelează gândirea. Mi se pare că germană te obligă, prin gramatica ei, să fii mai ordonat și structurat. Nu mă refer numai la exprimare, ci și la idei în sine. Îți schimbă perspectiva cu totul uneori. Dar asta fac toate limbile străine, deci de ce germana? E foarte diferită în structură față de română. Ce mi se pare mie că îi lipsește limbii mele materne, găsesc la germană și invers. Uneori pare că se completează. Asta i-aș spune unui coleg nesigur în legătură cu învățarea limbii.
Edupedu.ro: Ce îți place cel mai mult la limba germană? Ai avut vreo dificultate pe care ai depășit-o apoi prin studiu?
Ilinca Ioana Marcu: Îmi plac foarte mult cuvintele compuse, mi se par simpatice. Cum două sau mai multe lucruri care nu au vreo legătură între ele formează un singur cuvânt, cu un cu totul alt sens. Am fost absolut fascinată când profesoara din 5-8 ne-a spus prima dată despre ele, mă gândeam la câte cuvinte noi pot forma eu. Nu e tocmai așa, dar și acum mi se par un lucru foarte fain. Cât despre dificultățile mele, da, sigur am avut destule, asemenea oricărui om. Cred că cel mai greu mi-a fost să încep să vorbesc liber. Mi-era foarte frică să nu greșesc și să mă fac de râs. Dar tuturor ne era, așa că am exersat și a fost din ce în ce mai bine. Și acum am uneori emoții când vorbesc în limbi străine. Mă mai bâlbâi, mă mai încurc, dar acum nu îmi mai e frică să spun ce am de zis.
Edupedu.ro: Cât te pregătești la germană? Cât înveți acasă săptămânal?
Ilinca Ioana Marcu: Nu cred că am un timp să vă dau. În afară de cele 6 ore pe care le am la școală și temele primite, mă mai uit la filme, la seriale, ascult muzică, uneori podcasturi în germană. Așa învăț eu cel mai bine. Să stau la birou și să lucrez exerciții de gramatică, deși poate mi-ar prinde bine, nu e ceva ce fac cu drag.
Edupedu.ro: Ce așteptări ai de la etapa internațională a Olimpiadei de Limba germană? Cum te pregătești?
Ilinca Ioana Marcu: Sinceră să fiu, sunt entuziasmată. O să cunosc copii de pe tot globul și o sa iau parte la tot felul de activități alături de ei. Chiar nu știu la ce să mă aștept, dar la cum mă știu, o să îmi placă.
Edupedu.ro: Ce a fost de mai mare ajutor pentru tine, în învățarea limbii germane: expunerea la limbă prin audierea/vizionarea de filme/clipuri/melodii în limba germană sau studiul la birou, în fața caietului?
Ilinca Ioana Marcu: Cel mai notabil progres l-am facut când urmăream un serial în germană. Nu înțelegeam totul și era un pic frustrant, dar uitându-mă în fiecare zi, mi-am îmbogățit vocabularul și mi-a fost mult mai ușor să vorbesc liber. Caietele și manualele sunt și ele de folos, dar nu te poți baza doar pe câteva exerciții.
Edupedu.ro: Ai un mentor, un adult ale cărui vorbe, prezență sau activitate să te fi impulsionat în învățarea limbii germane? Dacă da, cine este/sunt și în ce fel te-au motivat?
Ilinca Ioana Marcu: Cred că profesoara mea de germană din 5-8, Aldea Roxana, m-a ajutat cel mai mult. În afară de faptul că ea mi-a pus bazele limbii și nu numai, este în continuare alături de mine și lucrează cu mine pentru internațională.
Edupedu.ro: Care sunt obiectivele tale de viitor, pentru ce îți pui tot efortul în joc?
Ilinca Ioana Marcu: Mai departe vreau să fac medicina, nu are prea mare legătură cu germana. Rezidențiatul aș vrea să îl fac într-o țară vorbitoare de germană. Totuși, toată experiența de la olimpiada națională m-a învățat destul de multe despre mine și cei din jur. Încerc să mă implic în lucruri similare pentru că știu relevanța pe care o au în dezvoltarea mea. Nu pot sa spun că urmăresc să câștig ceva palpabil, ci doar experiențe.
Edupedu.ro: Ce reprezintă școala pentru tine?
Ilinca Ioana Marcu: Mereu mi s-a zis că școala te pregătește pentru viață. Informațiile pe care le învățam sunt, de cele mai multe ori, inutile. Toceala de la istorie nu știu cum îmi va fi de folos, mai ales când nu vreau sa fac nimic legat de istorie pe viitor. În opinia mea, sistemul de educație din România ar trebui să fie schimbat. Dar momentan, îi pot vedea utilitatea. La școală dau de tot felul de persoane și de tot felul de situații, multe neplăcute. Din acestea învăț și tocmai ele mă pregătesc pentru ce va urma. În afară de asta, ca să nu zic prea mult de rău, școala e locul unde mi-am întâlnit cei mai buni prieteni. Fiind lumea atât de diversă, mereu poți găsi persoane asemănătoare ție.
Caterina Cioineag, elevă: Părinții mei m-au încurajat mereu să învăț limbi străine
Edupedu.ro: Cum ai învățat germana, astfel încât să ajungi la nivelul olimpiadei internaționale?
Caterina-Alexia Cioineag: Am început de mică să învăț limba germană și mi-a plăcut. Au mai existat perioade în care mă axam mai mult pe alte materii și obiective, însă nu am neglijat niciodată germana, iar în ultimul an și jumătate m-am concentrat foarte tare pe învățarea acestei limbi, am muncit și mai mult și am avut un progres enorm. Nu a fost ușor, dar eforturile depuse au fost recompensate.
Edupedu.ro: Ce sfaturi le poți da elevilor mai mici, care au dificultăți în învățarea limbii?
Caterina-Alexia Cioineag: Să nu renunțe și să aibă încredere în ei. Învățarea unei limbi nu este un proces ușor, în special când vine vorba de limba de germană, și mereu vor exista dificultăți, dar, dacă sunt pasionați și muncesc pentru visurile lor, rezultatele bune nu vor întârzia să apară. Cel mai important este să nu te dai bătut, pentru că de cele mai multe ori ești capabil de mai multe decât îți imaginezi.
Edupedu.ro: Care vezi că sunt avantajele limbii germane? Cum le-ai explica unui alt coleg care nu știe dacă să se apuce de învățat această limbă sau nu?
Caterina-Alexia Cioineag: Sunt de părere că orice limbă străină pe care o vorbești îți poate oferi oportunități, cu atât mai mult germana care este vorbită în multe țări. Cunoscând această limbă ai mai multe posibilități atât în ceea ce privește studiile, cariera, dar și pe plan social, comunicarea cu oamenii din diferite regiuni fiind uneori esențială. Nu știm niciodată cu certitudine unde ne poartă viața și, la un moment dat, cunoștințele lingvistice ne pot fi de mare ajutor.
Edupedu.ro: Ce îți place cel mai mult la limba germană? Ai avut vreo dificultate pe care ai depășit-o apoi prin studiu?
Caterina-Alexia Cioineag: Limba germană este o limbă foarte frumoasă, gramatica în special, dacă este învățată logic. Este fascinant că în limba germană poți uni două sau mai multe cuvinte pentru a forma un cuvânt nou cu înțeles diferit. La început poate părea puțin înfricoșător, pentru că există multe cuvinte lungi, complicate, cel puțin așa mi se părea mie. Dar, dacă înțelegi cum sunt formate și citești multe texte, va deveni ușor și foarte interesant, îți vei da seama de înțelesul unui cuvânt, chiar dacă e prima dată când îl întâlnești.
Edupedu.ro: Cât te pregătești la germană? Cât înveți acasă săptămânal?
Caterina-Alexia Cioineag: Pe lângă orele de la școală este esențial să mă pregătesc acasă suplimentar. Nu am un număr fix de ore pe zi în care învăț, dar este important să am contact aproape zilnic cu limba germană, chiar dacă într-o zi înseamnă doar să vizionez un film în această limbă.
Edupedu.ro: Ce așteptări ai de la etapa internațională a Olimpiadei de Limba germană? Cum te pregătești?
Caterina-Alexia Cioineag: Vreau, în primul rând, să mă bucur de această experiență, întrucât este una frumoasă și unică în viață și reprezintă un prilej să învăț, să acumulez și mai multe cunoștințe lingvistice și să interacționez cu alți oameni din diferite colțuri ale lumii pe care îi leagă același lucru: pasiunea pentru limba germană. Însă, bineînțeles, mă voi concentra și voi încerca să obțin cel mai bun rezultat cu putință. Mă pregătesc ca și până acum, încerc, pe cât posibil, să cuprind totul. Repet vocabularul, gramatica, scriu compuneri, citesc și încerc sa mă uit la cât mai multe filme în germană.
Edupedu.ro: Ce a fost de mai mare ajutor pentru tine, în învățarea limbii germane: expunerea la limbă prin audierea/vizionarea de filme/clipuri/melodii în limba germană sau studiul la birou, în fața caietului?
Caterina-Alexia Cioineag: Cred că cele două modalități merg mână-n mână. Studiul la birou, învățarea vocabularului și a gramaticii sunt baza, fără ele nu poți stăpâni cu adevărat o limbă, nu o poți învăța organizat și logic. Însă și audierea și vizionarea te ajută foarte mult să înțelegi accentul și modul în care vorbesc nativii, pentru că de cele mai multe ori e diferit de cum ne imaginăm.
Edupedu.ro: Ai un mentor, un adult ale cărui vorbe, prezență sau activitate să te fi impulsionat în învățarea limbii germane? Dacă da, cine este/sunt și în ce fel te-au motivat?
Caterina-Alexia Cioineag: Părinții mei m-au încurajat mereu să învăț limbi străine și mi-au spus cât de importante sunt cunoștințele lingvistice, încă de când eu nu îmi dădeam seama de ce, iar acum mă bucur mult că au făcut acest lucru. Dar și fratele meu mai mare m-a impulsionat indirect și cred că, de fapt, fără să-și dea seama, el a fost motivul pentru care m-am apucat de învățarea acestei limbi. Îl vedeam mereu pe el că repetă și că îi place germana și, ca orice soră mai mică, normal că voiam să încerc și eu tot ce face el.
Edupedu.ro: Care sunt obiectivele tale de viitor, pentru ce îți pui tot efortul în joc?
Caterina-Alexia Cioineag: Îmi doresc să devin medic, să ajut lumea. Este un drum greu și lung, dar foarte frumos, pe care abia aștept să-l urmez și, deși nu am planificat încă nimic, probabil, la un moment dat, o să vreau să lucrez și în străinătate, așadar cunoașterea limbii germane sigur mă va ajuta.
Edupedu.ro: Ce reprezintă școala pentru tine?
Caterina-Alexia Cioineag: Eu sunt la aceeași școală din clasa pregătitoare și pe majoritatea colegilor mei îi știu de când eram mici, așa că îmi place să vin la școală, să mă văd cu ei zilnic. Pentru mine școala e un loc în care mă simt bine, confortabil, nu mi-e frică să pun întrebări când nu știu ceva și îmi place să mă implic, să vorbesc la disciplinele care mă pasionează. Râd, învăț, aflu mereu lucruri noi și, de cele mai multe ori, plec de la școală fericită, cu o dispoziție foarte bună.
Octavia Popescu, profesoară: Mă bucur să observ că de la an la an tinerii sunt din ce în ce mai inteligenți, mai creativi, mai originali
Edupedu.ro: Ce presupune pregătirea elevilor la germană astfel încât, iată, să ajungă și la etapa internațională?
Octavia Popescu: O putem compara, dacă vreți, cu pregătirea elevului pentru viață. Este un bun exercițiu. Olimpiada de germană nu este una clasică, ci una care te pune față în față cu diverse situații și provocări ale vieții, din punct de vedere social. Evident că toate aceste activități legate de olimpiadă sunt în limba germană, însă ce vreau să subliniez este că nu discutăm despre un concurs de competențe lingvistice. Este mai mult decât atât. Vorbim de tineri cunoscători de limba germană, dar care au o inteligență peste medie, sunt creativi, demonstrează că pot fi și mai creativi când lucrează în echipă (iar lucrul în echipă este o componentă esențială a acestei olimpiade – mă refer aici la proba de proiect de la etapa națională și la probele de la internațională). Așadar, nu este suficient doar să fii un bun cunoscător al acestei limbi străine.
Edupedu.ro: Ce i-ați spune unui elev pasionat de Limba germană pentru a-l convinge să meargă la această olimpiadă?
Octavia Popescu: Nu este suficient doar să fie pasionat de limba germană pentru a ajunge la aceasta olimpiadă, pentru că, așa cum ați aflat deja, olimpiada noastră este altfel. Nu este un concurs lingvistic clasic, cu exerciții de înțelegere de text citit sau de rezolvat exerciții gramaticale. Olimpiada de germană este mai mult decât atât: este o competiție altfel, bazată pe creativitate și originalitate, la care se adaugă bune abilități de comunicare, lucrul în echipă. Așadar, îi încurajez pe toți elevii creativi și care studiază și germană sa participe la aceasta olimpiadă, vor avea parte de experiențe total diferite față de restul celorlalte olimpiade. Și vor vrea sa revină!
Edupedu.ro: Pentru a ajunge la un asemenea nivel, ce cântărește mai mult în pregătirea elevilor: expunerea la limbă prin ascultarea/vizionarea de materiale în germană sau pregătirea teoretică a gramaticii, cu cartea și stiloul în față?
Octavia Popescu: Dincolo de toate acestea, pentru că, desigur, o limbă străină se învață și ascultând o emisiune în limba străină, și citind o carte, și conversând cu alți oameni, și făcând exerciții de gramatică pentru a fixa anumite structuri, și a face diverse compuneri pornind de la diferite citate, imagini șamd. Însă nu sunt suficiente: pentru că la olimpiada de germană depășim barierele competențelor lingvistice și avem nevoie de tineri capabili, inteligenți și creativi, care pot lucra împreună în echipă la o piesă de teatru, spre exemplu, ceea ce și fac, la proba de proiect.
Nu este suficient să știi să faci fraze complexe, dacă nu poți să te integrezi într-un grup de copii / tineri și să renunți la orgolii / la compromisuri. În aceste echipe nu există „eu sunt cel mai bun”, în aceste echipe fiecare este cel mai bun și împreună construiesc un proiect fabulos: însă pentru acestea trebuie întâi să se descopere, să se accepte unul pe celălalt, să își accepte ideile și argumentele pro și contra, să facă compromisuri și la final să ajungă împreună la cel mai bun și creativ proiect al lor. Or pentru toate acestea, nu este suficient doar să știi germană. Este imperios, repet, proiectele se desfășoară evident în limba germană, dar nu este suficient doar să știi limba.
Edupedu.ro: Tradițional, de la ce școli provin cei mai mulți olimpici? Este vorba despre școli cu predare în limita maternă?
Octavia Popescu: Nu discutăm aici despre școlile cu predare în limba germană maternă. Ei au olimpiada lor, de limba maternă. Olimpiada noastră se adresează elevilor care învață germana ca limbă străină, fie că vorbim aici de Limba 1 studiată sau de Limba 2. Nivelul la care concurează elevii se stabilește în funcție de numărul de ore acumulat în timpul anilor de școală și ținând cont de nivelul real, evident.
Edupedu.ro: Care ar fi sfatul dumneavoastră către un elev care vrea să învețe limba germană, astfel încât să poată deveni mai eficient în deprinderea acestei limbi?
Octavia Popescu: Am mai spus-o și o repet: în ziua de astăzi, engleza este un must, oricare a doua limbă străină învățată este un plus, oricare a treia limbă străină este un plus plus. Am auzit de multe ori spunându-se că germana este grea, că gramatica este un fel de bau-bau. Unui elev care dorește să învețe germana nu-i pot spune decât atât: descoperă cât este de ușor! Poate că uneori o să ți se pară greu sau imposibil, dar depășește-ți limitele, germana te va ajuta, poate nu crezi astăzi, dar mai târziu vei descoperi ca am avut dreptate. În ziua de astăzi există metode moderne de predare a limbii străine, așa că trebuie doar să își dorească să învețe. Noi, profesorii de germană, știm cum să îi ajutăm.
Edupedu.ro: Care ar fi sfatul dvs. către părinții care își doresc foarte mult ca copiii lor să învețe limba germană, în condițiile în care ei înșiși, părinții, nu cunosc această limbă străină?
Octavia Popescu: Sfatul meu este să îi lase pe copii să învețe, fără ca aceștia să intervină, cel puțin nu ca ei să simtă acest lucru. Este vorba de o altă generație. Desigur, nu putem generaliza, există copii și copii, părinți și părinți.
Edupedu.ro: Recent, profesorii Colegiului German Goethe din București au lansat o scrisoare deschisă adresată președintelui Klaus Iohannis, în care au avertizat că „legislația nu protejează școala, profesorii au tot mai puține drepturi. Decența cadrului didactic este adesea confundată cu acceptarea abuzului”, în condițiile în care „elementul-cheie al educației este autoritatea educatorului”. În activitatea dvs., v-ați lovit de realitatea descrisă mai sus? Simțiți că autoritatea profesorului este slăbită în fața elevului?
Octavia Popescu: Din păcate, trăim într-o lume „zbuciumată”. Au fost situații în care, poate, am simțit și eu acest lucru. Însă totul pleacă de la părinți, de la anumiți părinți. Eu merg la școală să educ copiii, acesta e rolul meu. Din nefericire, pe părinți nu îi putem educa. Îi putem sfătui, putem discuta cu dumnealor, însă nu funcționează întotdeauna. Părinții știu mai bine câteodată. Este trist, dar este realitatea. Face parte din provocările meseriei să ne adaptăm la tot felul de situații și mai ales să le depășim.
Edupedu.ro: Cum ați descrie colaborarea cu părinții, în actul educațional din anii post-pandemici? Sunt parteneri ai profesorilor sau resimțiți o presiune a părinților de a le acorda elevilor note cât mai bune, indiferent cât de mult și bine știu aceștia?
Octavia Popescu: Eu am avut și am în general – și îmi place să cred acest lucru – o relație dacă nu foarte bună, cel puțin bună cu părinții elevilor mei. În pandemie, părinții și-au susținut copiii cum au putut mai bine din punct de vedere logistic, pentru ca orele să se poată desfășura online cât de bine s-a putut. A fost un proces de adaptare pentru toată lumea, a trebuit să ne familiarizam cu toții cu platformele și metodele noi de lucru. Cât despre note: trăim, în continuare, în țara în care nota contează, în care 10 a devenit pentru unii o obsesie, dar îmi mențin părerea că nu pentru note sau pentru părinți trebuie să învețe copiii, ci pentru ei înșiși. Presiunea notelor se resimte mai ales la gimnaziu, este de-a dreptul o „isterie a mediei generale 10”, care încă există și care cred că va mai exista. Revenind la întrebarea inițială, da, au fost unele situații puțin presante din partea părinților legate de notele copiilor de gimnaziu, însă lucrurile au fost explicate și depășite cu bine în cazul meu.
Edupedu.ro: Există schimbări în profilul elevilor care ajung la olimpiada de limbă germană, de la începutul implicării dvs în această competiție și până astăzi? Dacă da, care sunt acestea? Cine este astăzi elevul olimpic la germană?
Octavia Popescu: Schimbări există mereu, trăim într-o perpetuă schimbare și este firesc să fie așa. Mă bucur să observ că de la an la an tinerii sunt din ce în ce mai inteligenți, mai creativi, mai originali, mai descurcăreți, mai „în pas” cu toate noutățile, sunt copii ce au competențe sociale și interculturale extrem de bine dezvoltate și care interacționează fără probleme unii cu ceilalți, lucrând foarte bine în echipă. Acesta este profilul elevului care participă la olimpiada de limba germană modernă.
Sorin Giurumescu, inspector în Ministerul Educației: Elevii din ziua de azi au posibilitatea imersiunii mult mai ușor decât pe vremuri
Edupedu.ro: Care este profilul elevului care participă la Olimpiada de Limba germană?
Sorin Giurumescu: Se vede la olimpicii cu cele mai bune rezultate, atât la momentul olimpiadei, cât și mulți ani după aceea, din mărturiile lor: cei care au succes la olimpiada noastră sunt adolescenți cu un nivel de inteligență mult peste medie, putere de concentrare și cuprindere culturală deosebită, sunt capabili să lucreze în echipă cu colegi de generație foarte diferiți (grupele de la etapa națională se formează acolo, fără a fi împreună cei din același județ!), au competențe sociale și interculturale foarte bine dezvoltate și sesizează nuanțe fine nu numai într-un text sau o idee, ci și în interacțiunile cu ceilalți, în plan psihologic.
Edupedu.ro: Ce i-ați spune unui elev pasionat de Limba germană pentru a-l convinge să meargă la această olimpiadă?
Sorin Giurumescu: Este o competiție care seamănă foarte mult cu provocările vieții în general, care nu este despre competențe lingvistice, ci despre comunicare și negociere eficientă cu ceilalți, despre lucrul orientat spre obiective, despre concentrare și exersarea inteligenței la cel mai înalt nivel, despre bucuriile și provocările lucrului în echipă, despre exersarea creativității în forme multiple, despre tot ceea ce contează pentru succesul în viață – toate acestea desfășurate în germană ca limbă de lucru, dar la nivelul de competențe lingvistice la care se află fiecare la momentul olimpiadei.
Edupedu.ro: Ce presupune organizarea unei etape naționale a unei olimpiade?
Sorin Giurumescu: În plus și dincolo de activitățile de la celelalte olimpiade, echipa noastră de profesori, ceea ce se numește în mod obișnuit „comisia centrală” a olimpiadei, nu este o simplă comisie de evaluare alcătuită ad-hoc în fiecare an, ci o echipă care a construit, în mai mulți ani, un concept de olimpiadă diferit. Avem un site și un nume pentru această echipă https://experti.crestere.org/. Experții Creșterii este un nume și un concept dezvoltat din 2014, dar, în fapt, sistemul nostru de valori și principii s-a dezvoltat mai dinainte și a fost o evoluție firească, de la introducerea probei de proiect în anul 2000, la proiectul bazat pe cărți citite la etapa națională în 2007, respectiv introducerea unor categorii distincte de participanți încă de la începutul anilor 2000, până la introducerea nivelurilor de competențe lingvistice în 2010 și asumarea corectitudinii acestora prin baremul de evaluare în 2011.
Toată această evoluție a fost posibilă printr-o serie de activități de formare/pregătire pe care le-am desfășurat cu această echipă și le desfășurăm în fiecare an, înaintea etapei județene. Colegii mai „vechi” din echipă îi inițiază și îi ajută pe cei noi să se integreze și să adere la sistemul de valori și principii, astfel încât atât la etapa națională, cât și în timpul celei județene, pentru care tot noi coordonăm evaluarea, fiecare își îndeplinește sarcinile ca într-un mecanism perfect funcțional.
Edupedu.ro: Cu ce sprijină Ministerul Educației predarea limbii germane în școli și profesorii de profil?
Sorin Giurumescu: Prin colaborare cu organizațiile și instituțiile de profil se asigură formarea continuă a profesorilor. Pentru limba germană există un Centru de Formare special, la Mediaș, echivalentul unei CCD din județe, dar pentru toată țara. Partenerii germani organizează, în colaborare cu Ministerul Educației, activități de formare pentru care stabilim împreună nevoile de formare, prioritățile și planificarea acțiunilor.
Asociația Profesorilor de Limba Germană din România este, de asemenea, foarte activă. Profesorii de limba germană modernă sau maternă, la fel ca și profesorii care predau în limba germană la școlile/secțiile respective, participă permanent la formări, mult mai mult decât la alte specialități, pentru simplul fapt că au parte de o ofertă bogată. Prin aceasta schimbul de experiență este permanent și acești profesori formează o comunitate activă.
Edupedu.ro: Care sunt nevoile pe care le-ați identificat în ultima vreme la profesori în ceea ce privește resursele de care au nevoie și formarea lor?
Sorin Giurumescu: Tot ceea ce ține de soft skills, motivație și automotivație constituie o prioritate pentru formarea profesorilor. În privința resurselor, profesorii de germană modernă beneficiază de multă libertate în alegerea acestora. Programa școlară actualizată până acum prevede efectiv faptul că manualele sunt resurse ca oricare altele, care pot fi înlocuite, parțial sau total, cu materiale adecvate. Prin aceasta profesorii sunt încurajați să folosească texte autentice și actuale din orice surse, singura limitare fiind nefolosirea acelora care ar putea să contravină principiilor constituționale. În plus, programa nu este limitată la ani de studiu, ci este pe niveluri de competență conform cadrului european, care niveluri pot fi atinse într-un ritm diferit, în funcție de numărul de ore alocat disciplinei.
În acest fel profesorii de germană care lucrează, de exemplu, la o clasă a V-a cu două ore pe săptămână, ca și aceia care lucrează cu 3 ore pe săptămână pot începe să folosească același manual, dar cei de la 3 ore vor trece la următorul manual mai repede, în orice moment al unui an școlar în care au completat nivelul de competențe respectiv. Din acest motiv, toți profesorii de germană au nevoie de o bună înțelegere a nivelurilor de competențe, ceea ce, adesea, universitățile nu asigură în pregătirea lor de bază și trebuie suplinit de noi.
De fapt, în general, pregătirea didactică de bază, la fel ca la toate disciplinele, este deficitară și noi considerăm că un profesor de germană devine „calificat” nu doar formal, ci și în mod real, după acoperirea unor competențe de bază prin formări la care are acces prin Asociația Profesorilor de Limba Germană din România (formări anuale pentru examenele de titularizare și definitivat, de exemplu), Institutul Goethe din București, Centrala pentru Activitate Școlară în Străinătate (Zentralstelle für Auslandsschulwesen) și Centrul de Formare în Limba Germană de la Mediaș.
Edupedu.ro: Ar putea fi replicat modelul corectării digitalizate, cum este la Limba germană, și la celelalte olimpiade școlare naționale? Ce ar presupune acest lucru? Și ce înseamnă corectarea digitalizată (și) la olimpiadă din punct de vedere al eficienței, notelor, profesorilor etc.?
Sorin Giurumescu: Noi am introdus în anul 2013 ceea ce numim „evaluare neutră” din cauză că aveam multe situații unde erau puțini profesori de germană într-un județ, profesori care ajungeau să decidă la olimpiadă asupra calificării la etapa națională pentru elevii proprii, în lipsa unor colegi (calificați/la nivel liceal) care să asigure „neutralitatea” acestor decizii. În plus, de ce să nu recunoaștem, și atunci când se găseau soluții, strict formal, pentru aceste probleme, în fapt, profesorii de la colegiile naționale cu elevi care se califică în mod obișnuit la olimpiade ajungeau la un fel de „negociere”, în timp ce colegii lor de la gimnaziu nu erau interesați de subiect (olimpiada având etapă națională numai pentru liceu). Din această nevoie de corectitudine și neutralitate, în favoarea elevilor, am ajuns la soluția de a se scana lucrările imediat după ce au fost redactate la etapa județeană și de a organiza o evaluare „neutră” a lor, de către profesori din alte județe.
În timp, am perfecționat acest sistem, am dezvoltat o activitate de formare și calibrare specifică, în urma căreia profesorii ajung să evalueze textele elevilor de la olimpiadă strict pe acele criterii la care se apropie cel mai mult de modul de evaluare luat ca model. În acest fel fiecare text scanat al unui elev este evaluat de un număr de cel puțin șase profesori, minim doi pentru fiecare criteriu, iar calitatea evaluării și comparabilitatea rezultatelor cresc datorită acestui proces de formare și calibrare anterioară evaluării.
Această formare, apoi desfășurarea propriu-zisă a evaluării de la etapa județeană, presupun un efort consistent. Lucrările sunt trimise la adrese de email specifice fiecărui nivel, de la care sunt preluate de către colege/colegi din echipă (Comisia centrală = Experții Creșterii) care alcătuiesc pachete de lucrări în format .pdf și le trimit spre evaluare unor profesori din alte județe decât lucrările din pachet, profesori care nu știu de unde provin lucrările. În acest fel putem evalua în mod subiectiv dar corect și originalitatea/creativitatea, fără ca cineva să-și pună problema că ar putea exista conflicte de interese în această evaluare.
La alte discipline, fuga de riscurile aferente evaluării subiective a dus la scăderea treptată a ponderii subiectivității, iar acest lucru este văzut ca un lucru bun în sine. Doar că în viață, în general, evaluarea subiectivă este regula și nu excepția. Și nu poți clama că în epoca postindustrială creativitatea și inteligența emoțională sunt cele mai importante elemente ale succesului, dar, în același timp, să fugi de promovarea lor la competițiile de excelență, numai pentru că nu știi cum să le evaluezi fără să eviți conflictele de interese… Experiența noastră de la germană modernă ne arată că există întotdeauna și câțiva nemulțumiți, dar cei care ajung să aibă succes în viață nu sunt cei care dau vina mereu pe alții și pe împrejurări, ci își iau feedback din orice situație, adică învață și se adaptează. Câtă vreme asigurăm corectitudinea, evaluarea subiectivă a creativității este ceva ce trebuie să ne asumăm, pentru binele acestor adolescenți în formare!
În ce privește preluarea modelului nostru la alte olimpiade școlare, cred că acest lucru este inevitabil să se petreacă, la un moment dat. S-a petrecut deja la examenele naționale și orice problemă tehnică ar apărea este doar o problemă tehnică de rezolvat, nu o problemă a sistemului digitalizat în sine. Să ne gândim numai la creșterea calității prin faptul că lucrările pot ajunge oriunde, acolo unde ai profesorii cei mai calificați pentru evaluare! Desigur, o problemă în aplicare de care ne lovim, de ani de zile, la olimpiade în general, chiar și în forma actuală, este nevoia de adaptare la specificul fiecărei discipline. Încercarea de a generaliza ceva într-un mod pe care îl vede fiecare numai din experiența proprie, cu „ochelari de cal”, fără consultare și adaptare, este și va fi mereu sursa unor probleme.
Edupedu.ro: Care ar fi sfatul dumneavoastră către un elev care vrea să învețe limba germană, astfel încât să poată deveni mai eficient în deprinderea acestei limbi?
Sorin Giurumescu: Limba este gândire și gândirea este limbă! Nu ai nevoie să te referi la Heidegger ca să descoperi acest lucru fundamental. Fiecare limbă are structura proprie care corespunde unor moduri de a vedea lumea. De exemplu, dacă un englez „cade în dragoste” (fall in love), un german, la fel ca un român, „se îndrăgostește” adică e un reflexiv și o „intrare” într-o stare, un proces, nu o schimbare bruscă de stare. Sau, în germană, când un tren „sosește” într-o stație, acțiunea este văzută ca fiind locală, în stație, în schimb dacă un om „intră într-un parc” acțiunea este direcțională și aceste diferențe se văd în gramatica limbii germane. Prin urmare cea mai proastă formă de a învăța o limbă străină, dar care, aparent, dă rezultate rapide la început, este prin traducere. Tocmai „succesul” strict școlăresc de la început al acestei metode, practicate de mulți, este motivul pentru care unii se blochează pe la nivelurile A2-B1 și au mari dificultăți de a trece mai departe. Elevii din ziua de azi au posibilitatea imersiunii mult mai ușor decât pe vremuri, pentru că își pot asigura un mediu virtual de limba germană.
De ce este atât de „ușoară” limba engleză în România, dar nu este la fel în alte țări? Pentru că sunt țări unde filmele nu se subtitrează, ci se dublează, în timp ce la noi există un fel de „imersiune” permanentă prin filme și muzică. Imersiunea (virtuală) și dezvoltarea unor limite mari ale frustrării de a nu înțelege sunt secretele celor care învață repede orice limbă străină. Dacă poți accepta că vei înțelege puțin, dar vei continua să practici imersiunea în limba respectivă, vei avea ceva frustrări la început, vei învăța aparent mai încet, dar, de la un moment dat, progresele vor fi uimitoare și toți vor spune că „ai talent la limbi străine”. Elevii mei care, indiferent de vârstă, iau în serios aceste idei (desigur, formulate adecvat fiecărei vârste), au toți „talent la limbi străine”!
Edupedu.ro: Care ar fi sfatul dvs. către părinții care își doresc foarte mult ca copiii lor să învețe limba germană, în condițiile în care ei înșiși, părinții, nu cunosc această limbă străină?
Sorin Giurumescu: Le-aș sugera răbdare și acceptarea faptului că, înainte de toate, cum am spus mai sus, limba este gândire. Dacă vrei să-ți ajuți copilul și să te asiguri că atinge un nivel intelectual superior, atunci ar putea fi preferabil să o facă în limba în care și tu, ca părinte, ai acest nivel. Am cunoscut o persoană din Budapesta care vorbea destul de împiedicat engleza și mi-a spus că a făcut liceul în limba germană la ea în oraș. I-am propus să vorbim în germană și mi-a spus că și acolo are probleme, pentru că limba ei maternă este maghiara și nu a ajuns la un nivel avansat în mod real în nicio limbă…
Cred că orice limbă se poate învăța la orice vârstă, dacă ai, ca pornire, un nivel intelectual ridicat într-o limbă oarecare. De aceea învățarea germanei de mic, de la grădiniță și apoi în școli cu predare în limba germană are sens dacă ai un copil care are rezultate școlare reale de calitate. În această privință le dau dreptate colegelor de la școlile germane care recomandă părinților ai căror copii au rezultate școlare slabe să-i ducă la secția în limba română… doar că acest lucru trebuie făcut la timp. Creierul nostru poate face față la o educație multilinguală, nu e nicio problemă, dar sunt copii care se simt puțin „pierduți” la începutul acestui proces dacă nu sunt educați să fie independenți de mici.
Cu încrederea în sine afectată, acești copii se „pierd” între adulți ale căror exigențe li se par prea mari. Dacă ești genul de părinte care vrea să controleze mult și nu ești fluent în germană, atunci mai bine îl lași să învețe germana doar ca limbă străină, nu ca limbă de predare, decât să te trezești că nu știi să-l ajuți la teme și ajungi să „delegi” lucruri pe care tu nu te simți ok să le delegi. În schimb, dacă ești ok să dai multă libertate copilului și ai încredere în inteligența lui, acest lucru poate să funcționeze.
Edupedu.ro: Recent, profesorii Colegiului German Goethe din București au lansat o scrisoare deschisă adresată președintelui Klaus Iohannis, în care au avertizat că „legislația nu protejează școala, profesorii au tot mai puține drepturi. Decența cadrului didactic este adesea confundată cu acceptarea abuzului”, în condițiile în care „elementul-cheie al educației este autoritatea educatorului”. În activitatea dvs., v-ați lovit de realitatea descrisă mai sus? Simțiți / receptați că autoritatea profesorului este slăbită în fața elevului?
Sorin Giurumescu: Aș face o analogie: cei care lucrează în sistemul de justiție știu că există ceva probleme și, în discuțiile cu unii cunoscuți, recunosc chiar și incompetența crasă a unor colegi, sau corupția acelora, ca sursă de „injustiție”. Dar aceia dintre ei care au o atitudine de responsabilitate socială se feresc să arunce în spațiul public asemenea observații generale, pentru că știu că lipsa de încredere erodează societatea și face și mai dificilă făptuirea actului de justiție. Cred că mulți dintre noi, în diferite domenii de activitate, ne lovim de această „generalizare a prezumpției de incompetență sau corupție” în ochii celorlalți. Suntem, pe rând, victime și agresori în aceste interacțiuni sociale, uneori rapid pe parcursul aceleiași zile.
Dacă mă duc spre școală cu mașina și sunt oprit de un polițist, presupun că mă hărțuiește și vrea „șpagă” fără a avea motive întemeiate, apoi, peste puțin timp, la școală, devin „victima” unui părinte hiperprotector care presupune la fel despre mine. Uneori dăm vina pe presă pentru acest lucru, adică generalizăm și cu privire la jurnaliști… Problema de ansamblu este extinderea pe care a căpătat-o impostura în multe domenii și neîncrederea generalizată. Și mai cred că totul începe și se termină cu educația, atât sistemul de educație, cât și educația de acasă. Societatea noastră a trecut prin schimbări radicale în ultimii 34 de ani, nu numai din cauza trecerii la un sistem politic diferit, ci și din cauza factorilor tehnologici și a schimbărilor politice la nivel mondial. Adică aceste schimbări, chiar dacă nu la fel de radicale, se petrec și în țările care nu și-au schimbat sistemul politic.
La noi sunt mai acute și din cauză că provocările ne-au surprins într-un context în care, de mulți ani, profesorii au fost plătiți la un nivel care încurajează atât lipsa de respect a părinților, cât și corupția. Iar profesorii care nu au putut ajunge în contexte școlare mai favorabile unui trai decent au ajuns să se adapteze mediului sau au plecat. Cred că la noi încă nu a avut loc o dezbatere serioasă asupra educației cu întreaga societate. Da, este nevoie de protecție sporită pentru profesori în toate situațiile, este nevoie de prezumpția de competență și bune intenții, eventual și prin fixarea acestor principii în actele normative, însă respectul nu poate fi obținut numai prin acte normative.
Meseria de profesor „trebuie să fie atât de atractivă salarial încât părinții să fie «invidioși» pe profesori”
Edupedu.ro: Care considerați că sunt principalele modificări ce ar trebui aduse, pentru întărirea autorității cadrului didactic și reclădirea încrederii întregii societăți, în cazul în care considerați că este nevoie de așa ceva?
Sorin Giurumescu: Cum spuneam, este nevoie de o discuție serioasă și asumare la nivelul întregii societăți, cu consultarea specialiștilor. Dar primul pas, după părerea mea este: Această profesie trebuie să fie atât de atractivă salarial încât părinții să fie „invidioși” pe profesori. Oamenii tentați să se simtă „superiori” pentru că au atins de curând un nivel financiar bun, ceea ce în germană se numește „Neureiche”, adică „proaspăt îmbogățiți”, oameni cu diferite complexe de inferioritate transformate în complexe de superioritate, simplu spus, oameni fără bun simț și respect pentru ceilalți în general, aceștia sunt cei care pun presiune pe profesori, adesea cu concursul unor politruci din interiorul sistemului, adică al oamenilor care își datorează funcțiile nu evoluției lor profesionale ci, în primul rând, unor partide.
Din păcate, cu educația este ca și cu suferințele psihice sau psihiatrice: dacă recunoști că ai un picior rupt sau o durere de stomac și ai nevoie de medic, nu la fel este cu psihicul. Unii oameni nu ar recunoaște nici că au o depresie! La fel, dacă uneori poți să-ți dai seama că nu știi cine a fost Eminescu, nu-ți dai seama că nu ai o gândire exersată, că nu poți urmări o idee dincolo de o structură simplă de tipul subiect-predicat. Și mulți oameni, chiar și dintre cei cu studii superioare serioase, au impresia că școala îți dă informații de bază cu care să operezi și că rolul școlii s-a redus de când poți găsi singur informațiile pe internet.
Dar rolul școlii este să-ți antreneze gândirea, iar informațiile specifice unui domeniu sunt doar conținuturi necesare pentru a „opera” cu ele prin gândire. Mulți au față de gândire atitudinea superficială a „burghezului gentilom” al lui Moliere, când a aflat ce este proza și a ajuns la concluzia că „a vorbit toată viața în proză”. Adică, altfel spus, și acum 30 de ani, dacă terminai o facultate și apoi doar aplicai într-un domeniu cele învățate, asta nu te făcea „intelectual”. Gândirea nu este, la fel ca proza în literatură, ceva ce „oricum facem toți”. Iar acum, când suntem „colegi” cu persoane care au „studiat” la niște instituții unde numai casieria conta… sigur că impostura face tot mai dificilă „însănătoșirea” unor oameni care nu știu că „sunt bolnavi”.
De aceea revin și afirm că, la fel cum o măsură „mică” dar clară pentru toți, aplicabilă și cu impact major, a fost introducerea camerelor de supraveghere video la bacalaureat în 2011, tot așa o măsură „mică”, dar cu impact major pe termen lung ar fi asigurarea unor salarii atât de mari pentru profesia didactică încât procurorii și judecătorii să devină invidioși. Asta ar asigura, în 15-20 de ani, o superselecție a profesorilor și o creștere a calității educației, în final salvarea identității culturale românești, care, altfel, se va pierde, cred eu. Știu că este ceva ce pare improbabil spre imposibil, dar cred că este singurul mod în care „ne mai putem face bine” ca societate. Degeaba lăudăm sau criticăm diferite aspecte ale învățământului finlandez, ceea ce contează la ei cu adevărat este doar acest lucru: calitatea excelentă a resursei umane bazată pe o superselecție, datorată atractivității foarte mari a profesiei. Atât!
Edupedu.ro: Având în vedere că păstrați contactul cu profesorii din școli, părinții și elevii prin activitățile cu aceștia, cum ar fi cele de la olimpiadă, cum ați descrie colaborarea cu părinții, în actul educațional din anii post-pandemici? Sunt parteneri ai profesorilor sau receptați o presiune a părinților de a le acorda elevilor note cât mai bune, indiferent cât de mult și bine știu aceștia?
Sorin Giurumescu: Cum spuneam mai sus, există părinți superficiali, care nu înțeleg rolul școlii de a forma caractere și a forma gândirea elevilor, cred că-și trimit copiii la un fel de instituție de baby-sitting, unde să mai și afle câte ceva din diferite domenii doar ca să aibă cu ce opera mental, nu-și închipuie că scopul principal este tocmai abilitatea de a opera mental la un nivel ridicat în diferite domenii, cu ajutorul unor conținuturi, adică exact pe dos decât cred ei. Asemenea părinți cred că, din moment ce școala le transmite „niște informații” pe care ei le au sau le-au avut la un moment dat și le pot găsi pe net, școala nu e mare lucru, acolo sunt niște indivizi care fac treaba asta „de nivel jos” pe care nu au ei timp și răbdare să o facă, deci nu au niciun respect pentru profesori.
Pe de altă parte, există și părinți care, indiferent de nivelul propriu de educație, și-au păstrat bunul simț, acea formă de intuiție în relațiile cu ceilalți care ne spune că este bine să fim prudenți și să nu ne grăbim să credem că ne pricepem la meseriile altora – de obicei aceștia sunt cei care sunt și ei profesioniști într-un domeniu oarecare. Un profesionist, fie că este medic sau cizmar, știe că există și alți profesioniști în alte domenii și atunci nu crede că știe deja și poate da verdicte din alte domenii. Un impostor crede că toți sunt ca el. Am întâlnit toate categoriile de părinți. Ca profesor, în unele cazuri, ești ca un medic care știe ce e mai bine pentru un pacient, dar nu poți interveni, pentru că acesta refuză. Părinții au decizia ultimă în ce privește proprii copii și tu trebuie să accepți asta, chiar dacă știi că va fi rău pe termen lung pentru copil.
Nu poți interveni decât în cazuri grave de încălcare a drepturilor copilului. La fel cum un medic nu-l poate împiedica pe un pacient să mănânce numai junk food, deși știe că o să i se agraveze sănătatea, tot așa asiști uneori neputincios la practici educaționale total inadecvate și ai de-a face cu părinți care nu vor să învețe nimic de la tine. Din experiența mea, aproape întotdeauna părinții copiiilor cu adevărat de succes pe termen lung au fost părinți cu care se putea colabora bine și care respectau profesioniștii din educație. Am avut și elevi care aveau suficientă înțelepciune să treacă peste dificultăți create de proprii lor părinți, dar mai rar.
În ce privește contactele cu părinții de la olimpiadă, da, este adevărat, am simțit o creștere a unor tensiuni la reluarea olimpiadelor după pandemie. La limba germană modernă, cred că aceste dificultăți țin de pauza care s-a produs și de faptul că au apărut noi generații de elevi și noi profesori îndrumători, care nu cunosc specificul acestei olimpiade. A trebuit să pornim „de la capăt” să-i lămurim pe aceștia că nu este vorba de o verificare a competențelor de limbă, ca la examene, ceea ce nu este ușor de înțeles, fiind o olimpiadă așa diferită de celelalte. La noi, deoarece nu pot acuza incorectitudini, unii părinți contestă conceptul olimpiadei ca atare.
Dacă fiul sau fiica sa nu are un rezultat bun și nici nu poate demonstra o incorectitudine, atunci olimpiada nu e bine concepută și nu verifică acele competențe „care trebuie”! Însă, de cele mai multe ori, dacă vorbesc cu noi înainte „să scrie”, părinții înțeleg despre ce este vorba. De obicei, oamenii se tem de „aranjamente” și există genul de părinte care consideră că trebuie să „lupte pentru copilul său” inclusiv prin combaterea „aranjamentelor” altora prin „aranjamentele” proprii. Când înțeleg că totul este corect și, în plus, că într-o competiție de creativitate rezultatele sunt mereu nesigure și un copil foarte creativ și inteligent poate să aibă azi un rezultat foarte slab și mâine unul excelent, atunci cei mai mulți „se liniștesc”. Neliniștea lor vine cel mai adesea din teama că se petrec lucruri incorecte și ei nu au făcut ceva pentru a-și apăra copilul. Este trist că societatea românească a ajuns aici, este o problemă a întregii societăți.
La sfârșitul săptămânii de pregătire a lotului național lărgit, perioadă în care am făcut cu elevii training de dezvoltare personală pentru eficientizarea comunicării nu doar cu ceilalți, ci și cu propria persoană (echilibru și asumare), elevii din lot au scris articole despre olimpiadă pentru site-ul Experții Creșterii. Acestea încă nu au fost uploadate acolo, dar citez din finalul unui articol al elevei Ilinca Savu, de la Colegiul Național Bilingv ”George Coșbuc” din București: Olimpiada de germană este despre adaptare și flexibilitate. Fiecare moment ne ajută să creștem și să ne dezvoltăm ca oameni. Nu este vorba despre o competiție, ci despre o călătorie a fiecăruia. Prin intermediul acesteia mintea noastră suferă o metamorfoză a principiilor înrădăcinate de mediul în care trăim. Învățăm să gândim pe cont propriu și să comunicăm eficient indiferent de mediu.
Redacția
Ioana Nicolescu
Mihai Peticilă
Matei Pop