Diana Mandache, istoric și cercetător, a oferit un scurt interviu Edupedu.ro, în cadrul unei lansări de carte (al cărei editor este), despre Regina Maria: „Povestea vieții mele. Capitole Târzii. Memorii Regăsite ale Reginei Maria”, publicată la Editura Corint. Autoarea este recunoscută pentru activitatea de cercetare în istoria regalității, în special în istoria Casei Regale a României. Aceasta face o paralelă între stilul de conducere și valorile educaționale ale perioadei interbelice, din vremea Reginei Maria, și realitatea societății contemporane. În opinia sa, după 35 de ani de la Revoluție, România trăiește într-un „spectacol al absurdului continuu”, în care legile sunt interpretabile și interpretate, iar instituțiile nu pot discerne care este decizia corectă.
„Ceea ce se întâmplă acum este incredibil. După 35 ani de la Revoluție totul este întors pe dos. Instituții principale ale statului care trebuie să aibă prestigiu și autoritate, din punctul meu de vedere, nu știu să facă un discernământ între ce e bine și ce e rău și să ia o decizie corectă. Am intrat într-o lume a absurdului sau teatru al absurdului, pentru că trăim într-un spectacol al absurdului continuu. Este incredibil.
În trecut, spre exemplu, în perioada Reginei Maria și a Regelui Ferdinand, nu se puneau aceste lucruri în discuție, adică instituțiile erau bine definite și ele aveau un rol bine definit, iar oamenii își făceau slujba și pe care o aveau într-un mod corect. Nu existau dubii, legile erau corecte, erau bine puse în aplicare și nu exista drept de interpretare. În ziua de astăzi legislația este interpretabilă sau poate ca juriștii noștri sunt atât de bine pregătiți, încât interpretează la bunul lor plac legile. Ceea ce se întâmplă acum mi se pare de domeniul absurdului“, a declarat Diana Mandache.
Regina Maria – un exemplu de conducere prin educație și claritate
Epoca Reginei Maria a fost una a stabilității instituționale și a unei viziuni clare asupra rolurilor sociale și politice. Regina a fost o figură centrală a diplomației și a implicării sociale din acele vremuri.
În afară de materiile esențiale, micii prinți și prințese erau învățați să își asume datoriile regale încă din copilărie. Participau la ceremonii oficiale, activități de binefacere și acțiuni ale Crucii Roșii, conform Dianei Mandache.
În cadrul lansării, Diana Mandache a evidențiat faptul că Regina Victoria, bunica Reginei Maria, educată în spirit britanic, avea disciplina de a scrie 2.500 de cuvinte pe zi, ceea ce reflectă importanța educației în formarea liderilor de atunci.
„Regina Victoria scria 2.500 de cuvinte pe zi, iar în timpul domniei sale 60 de milioane de cuvinte, s-au făcut calcule și ar fi însemnat 700 de volume pe tot timpul domniei sale, deci perioada 1837-1901, practic 63 de ani aproximativ, ceea ce înseamnă un volum pe lună, pe tot timpul domniei sale și a maturității”, a mai adăugat istoricul.
În contrast, ea a criticat starea actuală a României, pe care o consideră un „teatru al absurdului continuu”. Valorile și structurile clare ale epocii Reginei Maria ar trebui să servească drept model pentru o societate modernă.
Acest model educațional s-a dovedit eficient mai ales în timpul Primului Război Mondial, când copiii Reginei Maria au demonstrat empatie și implicare activă. Principesa Ileana, de exemplu, s-a dedicat îngrijirii răniților din spitale, în timp ce Mignon, viitoarea regină a Iugoslaviei, și Elisabeta, viitoarea regină a Greciei, și-au asumat responsabilități similare.
Contrastele cu prezentul
Astăzi, după mai bine de trei decenii de la Revoluție, situația din România este descrisă ca „un spectacol al absurdului”. Istoricul subliniază o eroare între instituțiile statului, unde lipsa discernământului și aplicarea interpretabilă a legilor au devenit obișnuite.
„Instituții principale ale statului care trebuie să aibă prestigiu și autoritate, din punctul meu de vedere, nu știu să facă un discernământ între ce e bine și ce e rău și să ia o decizie corectă”, afirmă aceasta.
În perioada Reginei Maria, lucrurile stăteau diferit: „nu se puneau aceste lucruri în discuție, adică instituțiile erau bine definite și ele aveau un rol bine definit, iar oamenii își făceau slujba și pe care o aveau într-un mod corect. Nu existau dubii, legile erau corecte, erau bine puse în aplicare și nu exista drept de interpretare”.
O regină diplomat
Regina Maria nu a fost doar o figură simbolică, ci și un diplomat. La Conferința de Pace de la Paris, a avut întrevederi cu lideri precum Georges Clemenceau și a facilitat discuții între delegația română și Casa Regală Britanică. Rolul său de traducător între Brătianu și Regele George al V-lea a demonstrat nu doar abilități lingvistice, ci și o înțelegere politică remarcabilă.
„Pentru o regină consoartă, faptul că a ținut conferințe de presă în fața jurnaliștilor străini, atât la Paris, cât și la București, a fost un act de curaj”, subliniază Diana Mandache.
Un exemplu pentru prezent și viitor
Diana Mandache remarcă faptul că Regina Maria, provenind dintr-o familie regală britanică, a reușit să deschidă uși importante în politica internațională datorită educației primite și relațiilor sale diplomatice. La Conferința de Pace de la Paris, Regina Maria nu doar că a facilitat negocierile prin rolul său de traducător, între Georges Clemenceau si George al V-lea, ci „Atunci, Regina Maria traducea, deci a fost un fir direct în discuția despre probleme politice importante. Pentru o regină consoartă și pentru o femeie, era un diplomat neoficial la Conferința de Pace de la Paris”, a adăugat ea.
Regina Maria a României (1875-1938), nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și soția Regelui Ferdinand, a fost una dintre cele mai remarcabile personalități din istoria țării. Cunoscută pentru contribuția sa diplomatică în timpul Conferinței de Pace de la Paris și pentru sprijinul acordat soldaților și orfanilor în Primul Război Mondial, ea a fost o figură complexă, combinând rafinamentul artistic cu un profund simț al datoriei față de țară. Memoriile și corespondența sa rămân surse valoroase pentru înțelegerea epocii și a personalității sale vizionare.
Redăm interviul integral:
Rep.: Care sunt valorile transmise de Regina Maria cu privire la educație și cum le reflectă în scrierile sale?
Diana Mandache: Regina Maria a publicat un articol despre educația regală în acele vremuri. Acolo se făcea referire la educația pe care ea o acorda, fiind o educație cu totul diferită față de educația pe care o primea un elev într-o școală. Pe lângă materiile esențiale pe care și le doreau, aveau și datorii regale, erau obligatorii de învățat încă din copilărie. A participat la anumitei ceremonii regale, a știut să participe la anumite activități de binefacere, asociații de ajutoare la Crucea Roșie, în domenii diverse. Copiii ei, în special Mignon, cea care ajunge să fie regină a Iugoslaviei, sau Elisabeta, regină a Greciei, dar și Ileana, arhiducesă a Austriei, au pus în practică foarte bine aceste lucruri, în perioada Primului Război Mondial această educație regală (în sensul de a fi aproape de oameni și de a ajuta pe cei răniți, soldații răniți din spitale, dar și orfani). Regăsim aceste informații în Memoriile Reginei Maria, în volumul trei, care face referiri la perioada războiului. Pe de altă parte, nu au beneficiat în perioada războiului de educație reală, adică de școală, în sensul adevărat al cuvântului, fiind mai târziu, după 1919, trimiși la educație în Marea Britanie; de exemplu, Mignon a studiat în Marea Britanie la Școala Heathfield de lângă Ascot, apoi Elisabeta a studiat, pentru un an la Paris, pictură și muzică, și mai târziu principesa Ileana, tot la școala de lângă Ascot, Heathfield.
Rep.: Puteți face o comparație a vremurilor de atunci cu cele pe care le trăim in ultimele zile?
Diana Mandache: Ceea ce se întâmplă acum este incredibil. După 35 ani de la Revoluție totul este întors pe dos. Instituții principale ale statului care trebuie să aibă prestigiu și autoritate, din punctul meu de vedere, nu știu să facă un discernământ între ce e bine și ce e rău și să ia o decizie corectă. Am intrat într-o lume a absurdului sau teatru al absurdului, pentru că trăim într-un spectacol al absurdului continuu. Este incredibil. În trecut, spre exemplu, în perioada Reginei Maria și a Regelui Ferdinand, nu se puneau aceste lucruri în discuție, adică instituțiile erau bine definite și ele aveau un rol bine definit, iar oamenii își făceau slujba și pe care o aveau într-un mod corect. Nu existau dubii, legile erau corecte, erau bine puse în aplicare și nu exista drept de interpretare. În ziua de astăzi legislația este interpretabilă sau poate ca juriștii noștri sunt atât de bine pregătiți, încât interpretează la bunul lor plac legile. Ceea ce se întâmplă acum mi se pare de domeniul absurdului.
Rep.: Cum a folosit Regina Maria propria educație pentru a deveni un simbol al diplomației și culturii românești?
Diana Mandache: Regina Maria făcea parte din casa regală britanică, fiind născută acolo, este evident că educația de acolo a avut-o și, fiind nepoata reginei Victoria și vară primară a lui George al V-lea, a fost mai ușor pentru ea să deschidă uși. A avut întrevederi private cu liderul Conferinței de Pace de la Paris, Georges Clemenceau. A fost și la Londra la Palatul Buckingham, unde a facilitat o întrevedere a premierului Brătianu, care făcea parte din delegația română prezentă la Conferința de Pace de la Paris, cu regele George al V-lea, și a fost traducător, pentru că vorbea foarte bine franceză. Brătianu vorbea bine în franceza, însă nu la fel de bine și engleza, iar regele George al V-lea nu vorbea bine franceza.
Atunci, Regina Maria traducea, deci a fost un fir direct în discuția despre problemele politice importante. Pentru o regină consoartă și pentru o femeie, pentru că era un diplomat ad – hoc la Conferința de Pace de la Paris a fost un act curaj. A ținut conferință de presă, deci o femeie, regină consoartă, cum a ajuns la Paris a ținut o conferință de presă în fața a zeci de jurnaliști străini. Când a ajuns după vizite, la București, a organizat o conferință de presă la Palatul Cotroceni, vorbind tot în limba franceză, tot pentru jurnaliștii străini, cu privire la vizitele ei”.
Diana Mandache este istoric cu interes deosebit pentru istoria regalității și în special pentru istoria Casei Regale a României. Autoare a mai multor cărți publicate în România, Marea Britanie și Suedia, printre care: Masoni români sub judecata comunistă. Grupul Bellu (2019), Bijuteriile Reginei Maria (2018), Mignon. Principesa României. Regina Iugoslaviei (2018), Castelul Bran (2017), Exilul Regelui (2016 și 2021), Moștenirea Elenei Lupescu și statul comunist (2017), Cotroceniul regal (2015), Balcicul Reginei Maria (2014), Regele Mihai. Album istoric (2013), Patrie și Destin (2012), Dearest Missy (2011), Marie of Romania. Images of a Queen (2007), Later Chapters of My Life. The Lost Memoir of Queen Marie of Romania (2004).
A fost curatorul mai multor expoziții, dintre care Marie de Roumanie: reine et artiste la Palais du Tau în Reims, Franța; la Muzeul Național de Istorie a României – Basarabia 1812–1947. Oameni, locuri, frontiere; Măști mortuare regale.
A susținut o serie de conferințe publice, a participat la realizarea unor filme documentare, precum The Hero and the Queen cu Televiziunea OMNI, Toronto; Coroana României cu studioul Sahia film; reportajul Telejurnalului Destinul unei Regine (Mignon) la TVR1; Maria – Inima României realizat de Chainsaw Film Production.
Pe 31 mai 2010 a primit Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate.
I-au fost conferite Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate și Ordinul Coroana României.