INTERVIU Gabriela Toșa, directoarea Școlii Gimnaziale din comuna Căiuți cu abandon școlar zero anul trecut: Atunci când copiii au o educație de calitate, categoric, se vor întoarce în comunitate / Avem foști elevi care s-au întors în cancelarie alături de noi, educatori sau profesori de matematică

„Cel mai greu este să conștientizezi și să faci comunitatea locală să înțeleagă cât de importantă este educația. Atunci când copiii au o educație de calitate, categoric, se vor întoarce în comunitate, a declarat profesoara Gabriela Toșa, directoare a Școlii Gimnaziale „Răducanu Rosetti” din comuna Căiuți, județul Bacău, într-un interviu pentru Edupedu.ro. Aceasta a oferit și câteva exemple: „Avem un fost elev din comunitatea noastră care, în prezent, lucrează la NASA, foști elevi care s-au întors în cancelarie alături de noi, devenind educatori sau profesori de matematică”.

„Noi încercăm, la fiecare final de an școlar, să convingem primarul să premieze șeful de promoție cu o anumită sumă de bani. Întotdeauna, la festivitățile de închidere a anului școlar, am spus același lucru: «Este posibil ca acest copil, care a fost premiat astăzi de dumneavoastră, să fie în viitor un medic în comunitate, un medic pe care vi-l doriți, dar pe care nu reușiți să-l aveți»”, a adăugat aceasta, pentru Edupedu.ro

Gabriela Toșa este directorul școlii din 2017, când a câștigat concursul organizat de Ministerul Educației. A observat că învățământul simultan nu dă rezultate, iar părinții nu doreau să își trimită copiii la școala de centru, așa ca a mers în mijlocul lor și i-a convins să înțeleagă că e o mare diferență între a preda simultan și a avea copilul într-o clasă de sine stătătoare. 

A reușit și acum se învață într-un singur schimb, începând programul la ora 08:00, pentru a avea un randament mai bun și pentru ca elevii să nu vină obosiți la școală. „Se văd rezultate pozitive pentru toți copiii, iar în ultimul an școlar am avut abandon școlar zero”, a spus Gabriela Toșa la deschiderea clubului de lectură din comuna Căiuți, sat Popeni, județul Bacău.

• Dotarea Clubului de lectură s-a făcut în cadrul proiectului Construim vise, derulat de Asociația Romanian Youth Movement for Democracy, sprijinit financiar de Kaufland România prin programul În Stare de Bine, implementat de Fundația Pentru Dezvoltarea Societății Civile. 

• Prin acest proiect se urmărește îmbunătățirea accesului și participării la activități socio-culturale și educative a copiilor cu vârste între 11 și 15 ani din comunele Căiuți și Coțofănești, județul Bacău (constituite într-o proporție largă din copii și familii de etnie romă, >75% în Coțofănești, >25% în Căiuți), oferindu-le o alternativă pentru petrecerea timpului de după școală.

Gabriela Toșa își dorește ca școala să fie renovată pentru cei peste 560 de copii de grădiniță, învățământ primar și gimnazial și să aibă posibilitatea de a angaja un informatician.

„Îmi plac activitățile, iar colegii cred că s-au obișnuit cu ideea de a pregăti și desfășura activități. În trecut, făceau voluntariat, acum fac lucrurile plătite, dar raportările sunt infernale. Mi-aș dori foarte mult ajutor în acest sens, pentru că, de cele mai multe ori, cea mai grea parte este această birocrație”, a declarat Gabriela Toșa, pentru Edupedu.ro.

Interviul integral cu profesoara Gabriela Toșa, director Școala Gimnazială „Răducanu Rosetti” din comuna Căiuți

Rep.: Care sunt cele mai grele lucruri pe care trebuie să le faceți ca director de școală? Care este cea mai mare provocare? 

Gabriela Toșa: Primul lucru dificil este că îți abandonezi familia, pentru că, de multe ori, o văd abandonată. De cele mai multe ori nu am timp pentru copilul meu, pe care l-am adoptat când avea vârsta de 11 ani. Despre soț nici nu mai zic, mă bucur că încă mă mai primește acasă, mai devreme sau mai târziu.

Cel mai greu este să conștientizezi și să faci comunitatea locală să înțeleagă cât de importantă este educația. Atunci când copiii din comunitatea ta beneficiază de o educație de calitate, rezultatele pe termen lung vor fi pe măsura așteptărilor. Categoric, acești copii se vor întoarce în comunitate.

Noi încercăm, la fiecare final de an școlar, să convingem primarul să premieze șeful de promoție cu o anumită sumă de bani. Întotdeauna, la festivitățile de închidere a anului școlar, am spus același lucru: „Este posibil ca acest copil, care a fost premiat astăzi de dumneavoastră, să fie în viitor un medic în comunitate, un medic pe care vi-l doriți, dar pe care nu reușiți să-l aveți.” În ziua de astăzi, mulți medici aleg să plece în alte țări sau în alte locuri, iar asta face ca, în comunitate, să lipsească astfel de specialiști. Aceasta este a doua provocare majoră.

Rep.: Ați avea nevoie de ajutor? O persoană care să se ocupe de proiecte sau altceva? Ce anume, mai exact?

Gabriela Toșa: Eu chiar am primit cu brațele deschise proiectul scris de Teo și de Marian (n.r. Asociația Romanian Youth Movement for Democracy) de data aceasta, pentru că am zis că am scăpat de raportări.

Cel mai greu lucru în PNRR sunt raportările. Îmi plac activitățile, iar colegii cred că s-au obișnuit cu ideea de a pregăti și desfășura activități. În trecut, făceau voluntariat, acum fac lucrurile plătite, dar raportările sunt infernale. Mi-aș dori foarte mult ajutor în acest sens, pentru că, de cele mai multe ori, cea mai grea parte este această birocrație.

Ar fi foarte bine să avem posibilitatea de a angaja un informatician. Noi avem peste 560 de copii la nivelul școlii – grădiniță, învățământ primar și gimnazial.

Rep.: Ce soluții vedeți pentru ca școala să fie un loc bun atât pentru copii, cât și pentru profesori? Ce ar trebui să se întâmple pentru ca lucrurile să meargă bine? 

Gabriela Toșa: Ce îmi doresc eu cel mai mult, în acest moment, este ca școala să intre în reabilitare, pentru că nu a mai fost reabilitată, cred, din 1995. Sper să fie anul acesta sau poate anul viitor, un proiect pe care îl aștept și pentru care am semnat deja începutul lucrărilor. Credeam că vor începe lucrările din vară, dar mă aștept să înceapă cât mai curând. 

În afară de acest lucru, îmi mai doresc ca primăria să finalizeze reabilitarea unei construcții aflate la doar 500 de metri de școala noastră, astfel încât să pot avea toți copiii la școala din centru, inclusiv pe cei de clasa a V-a și a VI-a, pe care i-am mutat momentan într-o locație mai îndepărtată, tocmai în ideea de a le oferi un program de învățare de dimineață, începând de la ora 8. Acolo se vede, într-adevăr, randamentul școlar.

Ce îmi mai doresc? Să fiu sănătoasă. Dacă ai sănătate, le ai pe toate. Cred că așa ar fi trebuit să încep. Îmi doresc multe, dar, așa cum am spus de fiecare dată, sunt o persoană ambițioasă, și atunci când îmi doresc ceva, clar obțin – mai devreme sau mai târziu.

Declarațiile directoarei Gabriela Toșa la deschiderea Clubul de lectură din proiectul Construim Vise

„În 2017, am fost numită director. Am participat pentru prima dată la concurs, la îndemnul colegilor, după o perioadă lungă de timp în care Ministerul hotărâse să organizeze concursul pentru postul de director. Colegii m-au încurajat să fiu alături de ei, deoarece eram deja implicată în diferite proiecte. Primul meu proiect finanțat, ca să zic așa, l-am obținut în 2012, cu sprijinul Fundației Soros. Atunci am primit 12.000 de lei și nu știam exact ce trebuie să fac ca să cheltui banii corect, fără a face vreo greșeală. 

Am observat că învățământul simultan nu dă rezultatele pe care ni le dorim, pentru că ne dorim ca toți copiii școlii noastre să ajungă la liceele renumite din zona Oneștiului. Majoritatea copiilor noștri merg către Onești și se întorc vești bune, spunându-ne că au reușit. 

La început, părinții de la Pralea nu își doreau sub nicio formă să își trimită copiii la școala de centru, dar am mers de câteva ori în mijlocul lor și i-am convins să înțeleagă că e o mare diferență între a preda simultan și a avea copilul într-o clasă de sine stătătoare. Am reușit, iar din acel moment, toți copiii de pe traseul Pralea – Blidari – Popeni au fost aduși la școala de centru.

Acum funcționăm într-un singur schimb, pentru că până anul trecut aveam clase la simultan. Am adus clasele a VII-a și a VIII-a la programul de dimineață, alături de cei din învățământul primar. De anul acesta, am pus din nou în funcțiune școala de la Blidari și am mutat clasele a V-a și a VI-a acolo, astfel încât toți copiii să fie în învățământul de dimineață, începând programul la ora 08:00, pentru a avea un randament mai bun și pentru ca elevii să nu vină obosiți la școală. Se văd rezultate pozitive pentru toți copiii, inclusiv copiii de etnie romă, iar în ultimul an școlar am avut abandon școlar zero.

Suntem mândri de acest lucru. Avem un fost elev din comunitatea noastră care, în prezent, lucrează la NASA. De asemenea, avem studenți care urmează cursurile Politehnicii din București, poate la inginerie medicală. Avem foști elevi care s-au întors în cancelarie alături de noi, devenind educatori sau profesori de matematică. Este adevărat că în spate se află o muncă imensă, dar atunci când rezultatele sunt pe măsura așteptărilor noastre, uităm de oboseală și de toate greutățile, păstrăm zâmbetul pe buze, pentru că acesta este scopul nostru. 

Aproape 200 de copii din comună sunt aduși zilnic la școală cu microbuze școlare

Transportul îl asigurăm din costul standard per elev. Știam că de la minister nu sunt șanse, Bacăul nu este pe lista celor care au accesat fonduri pentru microbuze. Se vorbea despre un microbuz electric, dar doar pentru 6-7 locuri. Nu ne-ar fi ajutat sub nicio formă, deoarece avem aproape 200 de copii pe care îi aducem zilnic la școală cu microbuze școlare. 

Aveam doar două microbuze, iar de cele mai multe ori unul era stricat, și nu știam cum să facem cu copiii. De foarte multe ori am plecat cu mașinile personale. Nici nu mai spun de câte dimineți în care aflam că microbuzul nu a pornit și sunam, scriam pe grupul profesorilor: “Vă rog, opriți și luați copiii, să nu rămână nimeni în frig”. Așa că ne-am gândit și am organizat, anul trecut, în mai, împreună cu cei de la Narada, un târg, sub numele „Împreună pentru școala noastră”. Am văzut o implicare extraordinară din partea părinților, cadrelor didactice și elevilor, care au venit cu propriile produse. Chiar am organizat și o piesă de teatru, cu un scenariu realizat de copii.

Am reușit să strângem la târg suma de 30.000 RON (300 de milioane). Am apelat din nou la primărie și la consiliul local și, într-un fel sau altul, i-am convins să ne ajute să achiziționăm un microbuz la mâna a doua. 

Acum avem doi șoferi cu normă întreagă și unul cu jumătate de normă, în total trei șoferi. De asemenea, avem două microbuze școlare din 2007, pe care încercăm să le menținem cât de cât funcționale, ducându-le la service doar pe perioada vacanțelor, plus microbuzul nou achiziționat în luna mai. 

Așadar, cuvântul „echipă” este cel care face ca visele noastre să devină realitate. Împreună facem lucruri frumoase pentru elevii școlii noastre, pentru obținerea unor rezultate minunate, atât la învățătură, cât și în viață, pregătindu-i pentru ceea ce îi așteaptă după absolvirea învățământului gimnazial.”