Antropologul Florin Dumitrescu analizează piețele românești continuând moștenirea testamentară a regretatului profesor Vintilă Mihăilescu. Am stat de vorbă cu, probabil, cel mai cunoscut cercetător al piețelor, într-un interviu și cu bune și cu rele. Piață vs supermarket, asocierea producătorilor, cârdășia autorităților cu diferiți actori economici puși pe căpătuială, cârciumi și mici, pe toate acestea le puteți regăsi în textul de mai jos, scrie jurnalistul specializat în gastronomie și antropologul Cosmin Dragomir în publicația G4Food.ro.
G4Food.ro: Antropologul piețelor. Ce înseamnă mai exact această titulatură/poreclă? Explică-ne puțin despre ce faci de fapt și care e scopul proiectului. Ai găsit fonduri? Cine ar trebui să susțină această cercetare, care sunt livrabilele și ce putem face cu ele.
Florin Dumitrescu: După un doctorat coordonat de profesorul Vintilă Mihăilescu, m-am specializat în antropologia consumului. Dar, cum cercetările mele tatonau o zonă prea vastă, între târguri tradiționale și supermarketuri, „Profu” mi-a spus într-o zi: nu te mai pierde în atâtea direcții, pune mâna și cercetează piețele agroalimentare. Asta se întâmpla acum opt ani. Între timp, s-a întâmplat că studiile postdoctorale pe care le pândeam s-au sistat și, încă mai regretabil, profesorul Mihăilescu s-a stins prematur din viață. Dar eu deja mă înhămasem la studiul antropologic al piețelor: era, pentru mine, o misiune pe care o primisem de la Magistrul nostru (mă exprim astfel, pentru că și tu i-ai fost discipol) și pe care aveam datoria s-o îndeplinesc.
[…]G4Food.ro: Ai spus tot timpul că piața este sufletul orașului. De ce?
Florin Dumitrescu: Înainte de toate, piața este o agregare de oameni liberi care se întâlnesc și tranzacționează bunuri și idei; care negociază consensuri și proiecte comune. Piața este esența urbanității. Localitățile care și-au obținut cu secole în urmă statutul de târg s-au dezvoltat și au devenit orașele de azi. Târgoveția este cea care le-a trasat axele de dezvoltare, pornind de la vadul inițial. La modul metaforic, putem spune și azi că piața este inima orașului, întrucât găzduiește și prilejuiește în permanență fenomenele cele mai vii și mai sinergice ale vieții publice. În plus, piața urbană constituie un centru de atracție pentru multe localități învecinate, unde familii întregi de fermieri trăiesc din desfacerea muncii lor la tarabă.
Trei puncte forte ale pieței vs retail, dar și invers trei puncte forte ale hypermarketurilor.
Produsele de supermarket garantează trei mari avantaje: 1) igienă, siguranță alimentară; 2) calitate standard constantă; 3) prețuri mai bune, pe care marele retail le poate impune datorită forței superioare de negociere. Dar negocierea însăși este un concept inventat în piață, este târguiala care stă la baza tuturor instituțiilor economice. Iar prețurile mai bune de la supermarket sunt o rezultantă politică derivată din uzurparea treptată a pieței tradiționale.
Trei avantaje ale pieței: 1) Piața îți oferă posibilitatea de a face turul tarabelor, ceea ce pentru unii dintre cumpărători e un adevărat ritual. Poți găsi varietăți mai speciale, specii sau soiuri endemice, cum ar fi pătrunjelul creț sau piersicile de vie. Poți găsi prune afumate la lojniță, rucola românească, andive de Gherăești etc. Așa ceva găsești numai la piață, dacă ai răbdare și îți place să cauți.
2) Ai ocazia să vorbești direct cu producătorii, ba chiar de a te împrieteni cu ei și de a construi relații umane semnificative. Te vei trezi că prietenul de dincolo de tarabă începe să îți pună deoparte cele mai frumoase bucăți, să îți facă prețuri preferențiale și chiar bonusuri. Este ceea ce marele retail încearcă prin promoții sau programe de fidelizare, dar nu se compară: adevărata fidelitate se clădește fără carduri, prin încredere, transparență și discuții sincere ca între prieteni. Dacă ai dubii despre cum obține roșia, întreabă-l pe piețar și-ți va răspunde. Întreabă-l de semințe, îngrășăminte sau pesticide. De cele mai multe ori, va fi bucuros să îți răspundă. Eu, unul, merg și la ei acasă, le vizitez solariile și le admir culturile în diversele stadii ale lor.
3) Pentru un orășean, piața e o sursă de energie vitală, e un loc încărcat de trăire autentică, e acel loc din oraș în care luăm contact cu satul și oamenii lui, prin intermediul roadelor naturii. Dar piața este, mai ales pentru vârstnici, un loc predilect de întâlnire, la fel de club social. Piața are vocația de a aduce oameni împreună, anulând diferențele de status. Ne place la piață pentru că suntem toți egali și democratici: la piață ești așa, ca la nudiști.
Citește pe G4Food.ro interviul integral cu antropologul Florin Dumitrescu
Virgil Iordache
Costin Ionescu
Daniel Funeriu
Matei Pop
2 comments
Nu sub pretextul modernizarii, ci al sigurantei alimentare etc. Oare ce si siguranta alimentara prezinta intr-o piata ouale, laptele si branza vandute liber pe tarabe in temperaturi de 35-40 de grade printre muste? Nu “detronam” pietele in favoarea modernismului, ci a sanatatii. Din Ecoli inca se moare.
Totusi, siguranta alimentara nu poate fi oferita exclusiv cantitativ, in dauna calitatii si nici exclusiv prin super-market.
Am vazut si multe situatii in care unele magazine/super-market-uri au fost prinse incalcand flagrant regulile de igiena si/sau cu marfuri necorespunzatoare, expirate etc.
Cred ca sunt de preferat produsele mai usor/rapid perisabile, din cauza ca sunt naturale, decat cele “moderne” cu tot felul de adaosuri chimice pt conservare pe durata indelungata si cu culori si arome “inedite,” dar artificiale si daunatoare sanatatii.
In plus, acea relationare cu realul mic producator e de nepretuit si e pacat sa se piarda, la fel cum e si amestecul de culori si arome din pietele autentice.
De multe ori merg(em) la piata special pt mirosul de verdeturi, legume si fructe 100% naturale, proaspete si aromate si pt spectacolul de culori, ca si pt veselia si buna dispozitie a vanzatorului-producator care te imbie sa gusti, iti descrie varietatile de marfuri si de multe ori te lasa sa alegi produsele.
De sute de ani au functionat bine pietele/targurile micilor producatori.
Exista acum controale si stampile/certificate de conformitate, exista si posibilitati de depozitare, asa ca, eu cred ca trebuie incurajati/sprijiniti micii producatori, dar trebuie incurajati/invatati si cumparatorii “moderni” sa-i aprecieze.