Profesorul de istorie Mihai Manea explică pe înțelesul elevilor ce înseamnă extremismul și mai ales ce efecte a avut în istorie, atunci când acest regim a ajuns în Parlament. „Din punct de vedere istoric, ar însemna ce a existat în Germania anului 1933. Adolf Hitler, cancelarul german care intra în funcție în 1933, cel care a condus Reich-ul nazist în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, a ajuns la putere în limitele statului parlamentar, democratic”, spune profesorul de istorie într-un interviu pentru Edupedu.ro.
- Mihai Manea este profesor de istorie, doctor în istoria relațiilor internaționale si studii europene, autor de lucrări științifice, metodice și articole în periodice, membru al Comisiei Naționale de Istorie, președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România (APIR – Clio).
- Profesoara de istorie Iuliana Căplescu, de la Colegiul Național „Matei Basarab”, București a explicat pe înțelesul elevilor ce a însemnat mișcarea legionară.
Edupedu.ro continuă să aducă informații despre istorie, pe înțelesul elevilor, în contextul actual în care după alegerile parlamentare, în Parlament trei partide extremiste cumulează peste 30% din locuri. Totul în contextul rezultatelor primului tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, care îl clasează pe primul loc pe Călin Georgescu, candidat cu discurs pro-rus, neolegionar și mesianic.
Profesorul de istorie Mihai Manea spune că „extremismul este un lucru periculos, radical, atât timp cât prinde, se răspândește într-o societate care nu dispune de instrumentarul cel puțin teoretic și ideologic, de a-l filtra prin spiritul său“. El a făcut referire la faptul că elevii nu învață într-un spirit de dezbatere sau cu un simț critic istoria.
„Din păcate, în școala românească, nivel preuniversitar, o dezbatere pe tema stânga-dreapta-centru sau extrema stângă – extrema dreaptă este mai rară. Ea nu e prevăzută în manuale”, spune Mihai Manea.
Profesorul de istorie subliniază și faptul că modul de predare al istoriei este esențial. Profesorii nu mai trebuie să ceară ca elevii doar să memoreze anii de domnie.
„Istoria secolului XXI în învățământ nu mai poate să fie așa. Istoria secolului XXI trebuie să ofere exemple, pilde, trebuie să-i facă pe elevi să aibă instrumentarul de a analiza prin propria conștiință și gândire”, spune Mihai Manea.
„Profesorul de istorie are o menire și poate să facă ceva: să-l pună pe elev să-și exprime punctele de vedere, să folosească gândirea proprie, critică, să ia atitudine”, subliniază președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România.
Interviul integral acordat de profesorul de istorie Mihai Manea pentru Edupedu.ro:
Edupedu.ro: Ce este extremismul și care sunt efectele sale?
Mihai Manea: „Este o întrebare care cred că în actualul context are un rol foarte important. Extremismul, din punct de vedere teoretic, se referă la ceea ce se numește programe politice, dacă există sau ideologii, repet, dacă există, cu caracter profund radical, fie la stânga, fie la dreapta. Din păcate, în școala românească, nivel preuniversitar, o dezbatere pe tema stânga-dreapta-centru sau extrema stângă – extrema-dreaptă este mai rară. Ea nu e prevăzută în manuale, pentru că învățământul, cel puțin cel de istorie, este bazat pe competențe. Activitățile de învățare care sunt propuse pot atinge sau se pot îndrepta către așa ceva. Extremismul este un lucru periculos, radical, atât timp cât prinde, se răspândește într-o societate care nu dispune de instrumentarul, cel puțin teoretic și ideologic, de a-l filtra prin spiritul său. Profesorul de istorie are o menire și poate să facă ceva: să-l pună pe elev să-și exprime punctele de vedere, să folosească gândirea proprie, critică, să ia atitudine.
Sunt elemente care merg foarte bine în programele românești, care trebuie să vă spun că sunt programe bine structurate. Deci ar trebui să îi facem pe elevi să înțeleagă. Sigur, asta se face de la loc la loc, asta este un deziderat. Din păcate, învățământul românesc are și el părțile lui bune, dar și părțile lui rele. Extremismul este foarte periculos. De ce? Pentru că un om care nu cunoaște, un om care nu este inițiat în a combate sau măcar a trece prin filtrul minții sale poate să se îndrepte către ceea ce prinde în momentul de față. Eu am și scris o lucrare despre teoria conspirațiilor în istorie și se numește «Teorii ale conspirației în istorie».
Edupedu.ro: De la ce vârstă învață copiii la școală elemente despre extremism? E suficient?
Mihai Manea: Copilul învață, în România, istoria de la clasa a IV-a și merge până în clasa a XII-a. Imaginea care a existat cu privire la istorie în anii aceștia a fost o imagine oscilantă. S-a pornit de la o anumită imagine despre istorie, istoria aceea ideologizată cu comunism s-a orientat către o istorie de tip nou. Noi avem o hibă, o hibă care în epoca aceasta se traduce într-o anumită imagine asupra trecutului. Dacă ne gândim că în noaptea de duminică spre luni mulți oameni au căutat pe DEX ce sunt legionarii, este o dovadă a faptului că mai avem multe de învățat pe acest subiect.
Eu am lucrat și lucrez cu instituții europene de la Consiliul Europei, observatorul privind studiul istoric din Europa și noi avem o mare hibă: numărul mic de ore de istorie la școală. Nu uitați că o analiză făcută cu mulți ani înainte, arăta că la noi sunt una-două ore de istorie pe săptămână în școală, pe când statul care este țintit pe bună dreptate drept stat agresor – Federația Rusă – are trei-patru ore de istorie pe săptămână. De aici se pot trage multe concluzii.
Copilul învață despre extremism la clasa a VII-a, a VIII-a, la liceu învață la a X-a, a XI-a și a XII-a, în actuala structură a programelor de istorie. Dar, repet, nu este o abordare politologică. Este o abordare pornind de la un partid. I se explică ce este extrema dreaptă, extrema stângă. Este mai mult de făcut în sensul acesta, pentru că în lumina actualei conjuncturi ar trebui o rediscutare a programelor.
Poate noul ministru al educației, cel care va avea mandatul începând din această lună, va aborda celebra structură a planurilor-cadru altfel decât a transpărut. Până în momentul de față nu prea știm cum arată planurile-cadru, pentru că nu s-au pus în discuție, pentru că s-a dorit o consultare largă, dar acolo când noul ministru va reuni acei specialiști în comisie, va trebui să discute clar și aceste aspecte. Secolul XXI ne aduce așa ceva și nu numai extremismul. Vă mai dau un exemplu: zilele acestea, românii sunt martorii unei refulări de tip mesianic, unui limbaj de tip religios și mesianic, neobișnuit pentru secol XXI în istoria românilor, nu avem astfel de fenomene de „misticism religios”. Avem exemplul lui Petrache Lupu de la Maglavit, care exprimă o anumită secvențiere socială, politică, economică, dar în rest românii nu sunt în spiritul acesta. Sunt oameni, zic eu, obișnuiți. Deci subiectul acesta ar trebui abordat din acest punct de vedere.
Edupedu.ro: Și atunci, cum vă explicați că au ajuns românii să creadă în acest tip de discurs mesianic? Există o explicație, din punctul dumneavoastră de vedere?
Mihai Manea: În regimul comunist nu puteai să faci așa ceva. Este o refulare, o nemulțumire, chiar fustrările de ordin personal, pentru că și ele joacă un rol important, răbufnesc în societate. Ne ducem în misticism ca să încercăm să explicăm lucruri care nu sunt reale. E tot un fel de deplasare către conspiraționism.
Toată media și social media vorbește despre un mecanism de prăbușire a clasei politice. Cum să mă duc să mă arunc în brațele lui Dumnezeu? Acolo am nevoie de un teolog, acolo am nevoie de o explicație. Dar mă gândesc la un personaj celebru care e la ordinea zilei astăzi și care spune că știința este mai puțin importantă decât gândirea în Dumnezeu. Ne întoarcem realmente către idealurile Evului Mediu. Și asta ține de educație. Ceea ce facem astăzi la ora de Religie este o problemă pe care cei care cunosc această meserie o pot explica mult mai bine decât mine.
Edupedu.ro: Pe plan politic, ce ar însemna extremismul în Parlament?
Mihai Manea: Din punct de vedere istoric, ar însemna ce a existat în Germania anului 1933. Eu nu știu câtă lume știe că Adolf Hitler, cancelarul german care intra în funcție în 1933, cel care a condus Reich-ul nazist în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, a ajuns la putere în limitele statului parlamentar, democratic?
Sigur că Republica de la Weimar îmi va spune cineva că era într-o criză, că nazismul era în ascensiune, sigur că da, nu putem să vorbim despre asta astăzi, sunt alte coordonate istorice. Va însemna un Parlament care se va ocupa de probleme care nu sunt problemele societății reale. Vom vedea ce făceau cămășile negre în parlamentul german: bruscau, perturbau desfășurarea activității parlamentare și evident că s-au adoptat celebrele legi din februarie 1933, Parlamentul german s-a blocat.
Nu uitați ce a făcut Musollini, în Italia, cu 10 ani înainte – închiderea unor opozanți ș.a.m.d. Doamne ferește! Nu cred că putem să mai ajungem la așa ceva, dar există un mare pericol. Vedem la TV deja bătaie în Parlament: în Turcia, Macedonia. Se poate ajunge și la așa ceva, dar, repet, cred că omul care se uită, citește, analizează, trebuie să încerce să înțeleagă măcar că extremismul nu aduce nimic bun. Sigur că sunt mulți nemulțumiți, societatea românească este o societate care are și astăzi probleme, nu trebuie să le ascundem. Avem probleme economice, avem probleme sociale, avem probleme cu persoanele cu dizabilități, dar a arunca toată greutatea rezolvării acestor probleme către sfera conspiraționismului este lamentabil. Mulți mi-au spus că societatea românească se aliniază trendului de blamare a clasei politice, care se întâmplă din Statele Unite până în Islanda în anul 2024, care e an electoral teribil. Dar eu am să vă dau un exemplu și vă rog să mă scuzați dacă e dur: la 45 de ani de carieră nu pot să cred că o societate, cum e societatea românească, în anul în care aniversăm 35 de ani de la înlăturarea guvernării comuniste, am ajuns să considerăm o persoană, o altă persoană, sau direcția de dezvoltare, sau simpla problemă a societății românești, ca fiind comunitatea LGBT. Guvernul nu merge prin LGBT, țara noastră merge prin oamenii care muncesc, care lucrează, are atâtea alte probleme. Faptul că se abordează problema de tipul: nu-mi place acest lucru, nu-mi place de X, de Y, este o problemă care, din punctul meu de vedere, este deplasarea total greșită către conspiraționism. Eu îi spun conspiraționism, că altceva nu merită. Să nu vă mirați că o să ajungem poate, cândva, la ce s-a întâmplat în SUA, asaltul asupra Capitoliului. Democrația americană e cu totul altceva, dar e o problemă gravă cu care ne confruntăm azi.
Edupedu.ro: V-au întrebat acum elevii la clasă despre această situație?
Mihai Manea: M-au întrebat foarte mulți cum văd situația. Pe elevii mei de clasa a XII-a i-am întrebat cum au votat?, nu ca nume, ca persoană sau forță politică. I-am întrebat dacă în clasa a XII-a, aproape de 18 ani sau la 18 ani deja, au avut niște criterii în funcție de care să abordeze actul electoral, actul de vot, s-au gândit la ceva sau pur și simplu a contat prima imagine? În sistemul românesc de învățământ, mă refer la liceu, în clasa XII-a, anul terminal, nu există o modalitate prin care acești copii să fie educați în spiritul democrației. E la disciplina X, e la disciplina Y, copilul își alege el, dar să aibă loc o dezbatere cu elevii pe tema democrației nu există. Mi-au spus: Domn’ profesor, noi cum ne ducem la vot? Dumneavoastră ce ați vota? Evident, le-am spus lucruri generale. Nu se intră cu un elev de a XII-a într-o discuție legată de o persoană cu care să votezi. Copilul trebuie să înțeleagă de la vârstă fragedă că trebuie să fie cetățean, să aibă responsabilitate la nivelul său. Dacă nu facem și acest lucru, către ce va îndrepta societatea românească este foarte, foarte greu să explicăm.
Edupedu.ro: Date recente arătau că educația civică nu prea îi ajută pe copii să înțeleagă procesul de vot, să aibă o minte mai limpede atunci când aleg. Sunt mulți profesori care se feresc, așa cum ați spus și dumneavoastră, să nu cumva să intre într-o discuție mult prea politică cu copiii. Dar poate exista un profil al lucrurilor la care trebuie să te uiți atunci când alegi, există așa ceva?
Mihai Manea: Nu, cel puțin, eu nu știu. În general nu mă preocupă educația civică, dar este o componentă a actului de predare al istoriei. În acești 35 de ani noi, ca țară, am făcut una din marile greșeli. Toată lumea s-a priceput la istorie, toți am spus că știm istoria, i-am lăsat pe specialiști în stânga și în dreapta și am zis: nu, domnule, eu sunt politician. Eu sunt președintele comisiei de educație. Este un lucru la care istoria mai are mult de tras. Mă refer la actul didactic.
În urmă cu vreo 15 ani – 18 ani, o profesoară de istorie din municipiul București, acum pensionară, le cerea elevilor să spună toți voievozii, toți anii, toate bătăliile. Nu se poate. Istoria secolului XXI în învățământ nu mai poate să fie așa. Istoria secolului XXI trebuie să ofere exemple, pilde, trebuie să-l facă pe elevi să aibă instrumentarul de a analiza prin propria conștiință și gândire. Dacă profesorul vine și dictează o oră, apoi elevul, scuzați-mă, decide dacă mai rămâne în contact cu profesorul.
Edupedu.ro: Menirea istoriei este să învățăm din ea ca să nu repetăm greșelile altora din trecut. Cum vă explicați totuși această ciclicitate, această revenire la aceste ideologii periculoase?
Edupedu.ro: E foarte greu de explicat. Are cauze filosofice, politice. Ciclicitatea istoriei sau, dacă vreți, repetarea istoriei e legată de însăși menirea ei. Aduceți-vă aminte că sunt mulți istorici care spun să nu mai facem așa, pentru ca ne întoarcem la lucrul acela. Se uită, însă. Statul, instituțiile statului, autoritățile nu fac încă suficient pentru a marca, dacă vreți, aceste derapaje ale istoriei. O să vă dau un singur exemplu care e de 2 zile, de 3 zile. Pentru mine, ca istoric, profesor de istorie care a văzut lumea, care a văzut România – am făcut 45 de ani în carieră – este un șoc, un șoc efectiv mental să văd oameni astăzi în 2024, care se duc la o troiță și comemorează un criminal. E adevărat că după 1945 România n-a avut un proces al mișcării legionare, dar omul acela care fost lichidat de către Carol al II-lea prin ordin, (n. red Corneliu Zelea Codreanu) a condus un partid care a omorât prim-miniștri, el însuși a tras asupra prefectului de Iași. Deci eu nu pot să-mi imaginez cum oameni cu mâna ridicată salută aproape legionar cu drapelul legionar. Asta arată că ori n-am învățat deloc istorie, ori refuzăm să ne aducem aminte ce a fost. Pur și simplu este un gest care nu e nici de bravadă, pentru că oamenii din clipurile acelea aveau o vârstă. E foarte complicat și periculos”.