Educaţia digitală: Universitățile trebuie să se pună la punct în primul rând în domeniul pedagogic, iar în al doilea rând tehnologic atunci când se pregătesc pentru perioada următoare, în care nu știu încă felul cum vor evolua activitățile academice: exclusiv online, online-offline sau față în față, apreciază Alexandra Mihai, expertă în domeniul educației digitale de la Vrije Universiteit Brussel, Belgia, într-un interviu acordat EduPedu.ro. Ea își exprimă convingerea că în instituțiile de învățământ superior este necesară “o schimbare de mentalitate – recunoașterea faptului că educația în mediul digital nu este în sine cu nimic inferioară celei clasice, cu care ne-am obișnuit”.
Dar, consideră cercetătoarea, instituțiile de învățământ trebuie să gândească dincolo de “la toamnă” și să țină cont de elemente-cheie precum specificul predării online, diferit de cel al școlii offline, empatia și contactul social, plus problemele de inechitate.
Alexandra Mihai este o expertă în domeniul educației cu peste un deceniu de experiență la universități din Belgia și Germania. Are un doctorat în Științele Educației de la Vrije Universiteit Brussel (VUB), Belgia, cu specializare în educația digitală, zona ei de interes fiind învățământul superior. Ea a studiat la Universitatea Babes-Bolyai (Licența în Știinte Politice) și la Universitatea din Bonn, Germania (Masterat în Studii Europene). Alexandra Mihai scrie regulat pe blogul – Educationalist.eu
Rep.: În ultimele luni, școlile și facultățile au trecut la predarea online în sistem de urgență. La toamnă, dacă vor rămâne online sau vor combina online cu activități față în față, ele vor fi nevoite să ofere și altceva, în afara improvizațiilor de până acum. Ce ar trebui să facă ele, prioritar?
Alexandra Mihai: Pregătirea pentru un semestru cu multe necunoscute poate fi foarte intimidantă. În acest context, este important ca universitățile să se concentreze pe consolidarea capacităților, în primul rând din punct de vedere pedagogic și apoi din perspectiva integrării technologiei în procesul educațional.
Crearea sau consolidarea unori structuri de suport didactic și tehnologic la nivel de universitate ar trebui să fie o prioritate în urmatoarele luni, pentru a putea asigura o ofertă educațională coerentă atât din punct de vedere al conținutului, cât și al metodologiei didactice. Multe universități se grăbesc în această perioadă să achizitioneze noi platforme de educație digitală. Pentru a avea rezultate optime, acest demers trebuie dublat prin oferta de programe de pregătire profesională continuă a cadrelor didactice, mai ales în domeniul predării online.
Dincolo de aceste aspecte practice, deosebit de importante, o schimbare de mentalitate este de asemenea necesara – recunoașterea faptului că educația în mediul digital nu este în sine cu nimic inferioară celei clasice, cu care ne-am obișnuit. Metodele și instrumentele diferă, iar cursurile trebuie concepute în mod diferit, dar cercetarea în domeniu confirmă faptul că rezultatele sunt cel putin la fel de bune, și în unele cazuri chiar superioare, comparativ cu predarea față în față.
Rep.: Pe parcursul verii, instituțiile de învățământ trebuie să facă o tranziție către toamnă, fără să știe clar ce va fi atunci, în contextul epidemiei. Care ar fi elementele-cheie ale tranziției către un sistem viabil de predare – fie școală combinată, fie doar online sau doar punctual online?
A.M.: În primul rând, această tranziție, la educaţia digitală, trebuie pusă în perspectivă și înțeleasă ca o investiție pentru viitor. Pentru a vedea efecte durabile, trebuie să gandim dincolo de “la toamnă” și să încercăm să înțelegem ce trebuie făcut pentru a putea oferi programe educaționale de calitate, coerente și adaptabile la condiții incerte.
Pentru mine, un element-cheie este în primul rând să evităm tentația de a replica în varianta digitală, unu la unu, cursurile deja existente. Această oportunitate trebuie folosită pentru a regândi și reconceptualiza cursurile într-o formă cât mai flexibilă și accessibilă totodată. Evident, acest demers necesită sprijinul pe care îl menționam la întrebarea anterioară.
Al doilea element-cheie, dupa parerea mea, este să încercăm să ne concentrăm pe crearea unei comunități de studenti, dar și de profesori. Această criză a demonstrat, dacă mai era nevoie, faptul că empatia este esențială în situațiile în care instrumentele clasice sunt limitate, la fel ca și contactul social.
În al treilea rând, dar la fel de important, este să ne gândim mai mult decât înainte la accesibilitatea resurselor educaționale. Pe de-o parte, educația în mediul digital poate favoriza accesul unor categorii de populație care în mod normal nu ar avea access la procesul educațional conceput în mod traditional. Mă refer aici la persoane care lucrează sau au grijă de familie, dar ar dori să continue să învețe sau să se recalifice într-un nou domeniu. Pe de altă parte, așa cum am văzut în ultimele luni, există o inechitate inrădăcinată în sistemul de educație, iar pentru a o reduce este necesară o abordare coerentă, atât la nivel național, cât și în fiecare universitate și comunitate locală în parte.
Pregătirea profesorilor – o prioritate în următoarele luni și în anul 2020-2021
Rep.: Unii profesori s-au adaptat rapid noului sistem de predare “pe net”, alții, mai puțin. În lipsa unor programe clare de pregătire, care ar fi cea mai bună soluție pentru reducerea diferențelor între nivelul de instruire și pregătire al profesorilor?
A.M.: Cum am menționat deja mai sus, programele de pregătire la nivelul instituțiilor trebuie să fie o prioritate în urmatoarele luni și, bineînțeles, pe parcursul anului universitar 2020-2021. Mai mult decat atât, pentru a da rezultate optime, nu este de ajuns ca acestea să fie sporadice și organizate ad-hoc, doar în perioade de criză sau de tranziție. Ele trebuie să fie un element integral al strategiei institutionale menite să sprijine profesorii și studentii în tranziția spre noi forme de educație digitală.
Parte din această strategie ar fi, într-o lume ideală, crearea de centre de suport didactic care să ofere profesorilor și studentilor sprijin și resurse specializate cu scopul de a optimiza procesul de predare și învățare, indiferent de mediul în care el are loc – față în față sau online. Aceasta este o investiție substanțială pentru multe universități, dar care poate avea efecte benefice pe o perioadă lungă.
Dincolo de aceste programe de dezvoltare profesională, în opinia mea este important ca universitățile să creeze un spațiu și o cultură organizatională în care profesorii să poată învăța unii de la alții, prin schimbul continuu de idei și soluții. Acesta este unul din modurile cele mai eficiente de învățare și de multe ori poate inlocui cu success programele oficiale.
Rep.: Ce trebuie să aibă în vedere o școală – sau un profesor – când trebuie să-și aleagă aplicațiile și instrumentele optime pentru predarea online/mixtă, din marea de asemenea instrumente existente acum? Există un volum optim de asemenea instrumente?
A.M.: În primul rând, accentul trebuie să fie pe pedagogie, nu pe aplicații și instrumente. Această criză a expus probleme deja existente în sistemele de educație, printre care atenția prea puțină dată procesului de conceptualizare a cursurilor și alegerii metodelor de predare. Acest lucru se aplică în același mod atât în educația tradițională, cât și în cea digitală.
Concentrându-ne prea mult pe instrumentele digitale și pe dorința de a traduce experiența din clasă în mediul virtual, riscăm să ne depărtăm de esența cursului predat și, implicit, de studenți. Mai mult decât atât, la multitudinea de instrumente existente, este foarte intimidant să pornim în cautarea celui perfect înainte de a avea foarte clar în minte obiectivele cursului la care lucrăm.
Dacă ar fi să sugererez câteva aspecte de reținut, cred că este important să incercăm să folosim instrumentele și aplicatiile cu care studenții sunt familiarizați deja. Este bine să incercăm platforme noi, dar prioritatea trebuie să fie de a asigura o experiență coerentă. Doar pentru că predarea și învățarea se desfășoară online, nu înseamnă că trebuie să complicăm lucrurile. Cum am menționat deja, accesibilitatea resurselor educaționale este de asemenea un aspect important. Trebuie să ne gândim unde, când și în ce condiții accesează studenții cursul și ce putem face pentru a ne asigura că aceștia au o experiență cât mai placută, educativă și, pe cât posibil, lipsită de stres.
Nu există o rețetă de succes care se poate aplica în diverse contexte. Eficacitatea diverselor metode și instrumente – și a interactiunii dintre ele – variază de la curs la curs. De aceea, tot ce pot recomanda în acest moment este ca profesorii să incerce să perceapă această criză ca pe o oportunitate de a-și revizita și reinventa cursurile.
Educaţia digitală: Politici noi, cursuri curățate, colaborare între universități și între profesori
Rep: Despre inechitate: este una dintre marile probleme ale școlii online. Ce politici considerați a fi optime pentru a o reduce, într-un sistem puternic dezechilibrat?
A.M.: Inechitatea este un concept complex și nu este numai o problemă a școlii online. Așa cum am văzut în ultimele luni, există o inechitate înrădăcinată în sistemul de educație și pentru a o reduce este necesară o abordare coerentă, atât la nivel național, cât și în fiecare universitate și comunitate locală în parte. Pe de o parte, este nevoie de politici guvernamentale care să stimuleze accesul la educație pentru categoriile de populație dezavantajate.
În contextul educației digitale, este important să găsim soluții concrete pentru a ne asigura că toti studenții pot avea access la resursele educaționale cu ajutorul unui computer, al unei tablete sau al unui telefon mobil. Pe de altă parte, universitățile și profesorii pot contribui la reducerea acestor disparități prin crearea materialelor de curs și activităților educaționale într-un mod cât mai accesibil. De exemplu, activități asincrone, în care studenții pot lucra individual și colabora atunci când au timp și acces la echipamentul necesar. Acestea sunt mult mai accesibile decât sesiuni lungi pe Zoom, unde li se cere prezența (și o calitate rezonabilă a conexiunii de internet) la un moment specific.
Rep.: Universitățile românești sunt foarte competitive și colaborează, de obicei, când e vorba despre relația cu autoritățile și cam atât. Puține dintre ele fac parte din rețele universitare regionale. Sunteți o susținătoare a colaborării între universități. Cum ar ajuta o astfel de colaborare, extinsă sau restrânsă, pentru dezvoltarea educației digitale / mixte?
A.M.: Într-adevăr, colaborarea nu este în natura universităților, în general. Însă, atunci când ea este prezentă, beneficiile devin foarte clare. De exemplu, universitățile colaborează frecvent în domeniul cercetării, dar și în ceea ce privește mobilitatea studenților, cum se poate observa din popularitatea programului Erasmus. Însă în ceea ce priveste aspectul didactic, exemplele sunt mult mai puține.
În mod special în dezvoltarea educației digitale/ mixte colaborarea intre universități poate da rezultate substanțiale. În primul rând, ea poate fi un “colac de salvare” pentru universitățile mai mici, care nu își pot permite să investească în resurse de suport didactic. În al doilea rând, ca rezultat al acestor colaborări, studenții au acces la un număr și o diversitate mai mare de cursuri (online/ mixte). Nu în ultimul rând, calitatea ofertei educaționale este sporită, beneficiind de colaborarea între profesori și de schimburi frecvente de experiență.
Și în cazul colaborarii intre universități, nu tehnologia trebuie să fie în centrul discuției. Este important să găsim domeniile în care o colaborare este benefică și apoi să dezvoltăm mecanisme viabile de colaborare. Un domeniu important când este vorba de educația digitală este dezvoltarea competențelor digitale atât în rândul profesorilor, cât și al studenților.
Rep.: Pentru mulți profesori și elevi/studenți, școala online, așa cum s-a desfășurat până acum, a fost o sursă enormă de stres. Ei privesc cu groază către toamnă și către riscul să “o ia de la capăt”. Ca persoană specializată de mult timp în folosirea tehnologiilor în educație, aveți vreun mesaj-cheie pentru aceștia?
A.M.: Educația digitală necesită o mult mai atentă evaluare a conceptelor didactice. De aceea, modul cel mai eficient de a privi această criză și perioada de tranziție care urmează este ca pe o șansă pentru profesori să își reevalueze cursurile, să se concentreze pe ceea ce este esential și să găsească metode creative de a interacționa cu studenții. Evident, cum am spus mai sus, sprijinul primit din partea universităților joacă un rol decisiv în succesul acestor demersuri.
Dar mult mai important este a pune lucrurile în perspectivă și a recunoaște că o schimbare de proporții nu poate avea loc peste noapte, ea este un proces. Un curs este un organism viu care necesită atenție susținută pentru a evolua și a se maturiza. Dar acest proces nu trebuie neapărat să fie unul stresant. Comunicarea directă și onestă între studenti și profesori trebuie să devină o prioritate, ea contribuind la clarificarea așteptărilor de ambele părți și, implicit, la o evoluție pozitivă a procesului educațional.
Dacian Dolean
C.I.
Redacția
Mircea Bertea
Ștefan Lefter