„Lumea mă tot întreabă, îi va înlocui tehnologia pe profesorii de limba engleză? Nu, nu o va face. Nimic nu îi poate înlocui”, dar munca lor trebuie să se schimbe considerabil, în linie cu obiectivele referitoare la competențe, iar pentru aceasta este nevoie de sprijin din partea autorităților, spune, într-un interviu acordat Edupedu.ro, Mina Patel, cercetătoare britanică în domeniul educației și co-autoare a unei ample cercetări despre „Viitorul limbii engleze”. Elevii de acum și cei care îi vor angaja au nevoie de competențe care se schimbă rapid, mai ales sub presiunea tehnologiilor, spune ea. Și, de aceea, curriculumul pentru engleză folosit în școli ar trebui să se schimbe la rândul său, să fie adaptat pentru „cei care vor învăța peste 5-10 ani”, în locul celui „inadecvat” de acum, conceput pentru copiii care îl parcurgeau și acum 5-10 ani.
„Angajatorii nu vor doar engleză, ei vor competențe care să meargă mână în mână cu posiblitatea de a comunica în engleză. Vorbim de mulți ani despre competențele secolului al 21-lea, comunicarea, puterea de negociere, munca în echipă, angajatorii vor ca acestea să fie predate mână în mână cu engleza, în sistemele de învățământ. Se vede acest lucru? Ei bine, schimbarea în învățământ este mare lucru și ia foarte multă vreme” și, în plus, „are nevoie de sprijinul guvernelor”, spune ea.
- Experta pune sub semnul întrebării și conceptul de profesor „vorbitor nativ” de limbă engleză, arătând că, în contextul societății de astăzi, această noțiune se diluează. „Trebuie înțeles că a fi vorbitor nativ, dacă există așa ceva, nu înseamnă automat a fi și bun profesor”, apreciază ea.
Mina Patel, cercetător în cadrul British Council, lucrează de peste 25 de ani în domeniul educației. Ea face parte din echipa de coordonare a programului de cercetare ”The Future of English”, program în desfășurare de câțiva ani și ale cărui rezultate de până acum au fost prezentate, la sfârșitul lunii noiembrie, în cadrul unui eveniment British Council la București.
Studiul, ce a inclus interviuri cu peste 90 de experți, decidenți și influențatori în domenii de folosință a limbii engleze din întreaga lume, ajunge la concluzia că engleza își va păstra în general rolul de principală limbă folosită de oameni cu limbi materne diferite pentru a se înțelege între ei și principală limbă cerută de angajatori. Altfel spus, o necesitate și abilitate de bază pentru angajați. Pe de altă parte, cercetarea identifică o serie de tendințe care semnalează schimbări semnificative în felul cum este folosită engleza și modul cum se raportează angajatorii, utilizatorii și sistemele de educație la aceasta.
- Între altele, arată raportul, sunt de așteptat o creștere a instrumentelor online de învățare a limbii; folosirea limbii engleze, într-o măsură tot mai mare, în combinație cu alte limbi; creșterea influenței tehnologiilor asupra incluziunii și echității atât în sens negativ, cât și în sens pozitiv.
- Și, pe baza răspunsurilor oferite de participanți, în fața valului de schimbare, decidenții tind să fie de acord că, în educație, în acest moment contează mai puțin ce știe și poate face profesorul și contează mai mult norma pe care trebuie să o îndeplinească acesta, conform politicilor educaționale existente; contează mai puțin nevoia elevului, cât contează cerințele părinților și cele ale decidenților, care, adesea, admit că sunt foarte departe de trebuințele beneficiarilor educației.
În interviul acordat Edupedu.ro, Mina Patel vorbește despre oportunitatea curriculumului diferențiat, stabilit în funcție de nevoile specifice ale elevilor. Ea arată, însă, că „în orice curriculum, chiar și atunci când există unul singur, cred că profesorii au nevoie de flexibilitate, să poată să le predea elevilor după nevoile lor – nu să le predea un anume lucru în clasa a 3-a doar pentru că ei sunt în clasa a 3-a. Ei au nevoie să predea după nevoile elevilor, nu după litera exactă a manualelor.”
Schimbările în folosirea limbii engleze se petrec mai rapid ca urmare a pandemiei
Rep.: Raportul referitor la viitorul limbii engleze pe care îl realizați spune că, în Europa, este de așteptat ca limba engleză să rămână lingua franca, limba folosită de oameni de diverse naționalități pentru a se înțelege între ei, dar va trece prin schimbări în felul cum este ea utilizată. Despre ce schimbări este vorba, mai precis?
Mina Patel: Engleza își va păstra importanța, cred eu, la nivel global, nu doar în regiune, pur și simplu pentru că este o lingua franca împământenită. Este limba cel mai des vorbită. Dar se schimbă felul cum este folosită – și în Europa, și în alte părți.
Dacă luăm în considerare pandemia, când, din diverse motive, toți ne-am mutat activitățile online, felul cum e folosită limba engleză s-a schimbat radical. Pentru că, deodată, toți eram pe telefoane și tablete și vorbeam cu oameni din toată lumea, aveam timpul necesar și posibilitatea să facem acest lucru. Acest lucru a făcut ca limba engleză să se adapteze și să se schimbe la nivelul utilizării. Nu vorbim pe social media la fel ca pe e-mailul de la muncă sau în alte contexte.
Limba evoluează oricum, dar pandemia a grăbit lucrurile. Felul cum e utilizată este una dintre sursele de schimbare – vorbeam azi cu tineri veniți la British Council pentru lecții, ei, de exemplu, o vor folosi în alte scopuri decât o facem noi.
O altă cauză a schimbării este faptul că alte limbi se luptă pentru atenția oamenilor. Dintr-un motiv sau altul, engleza a fost până acum dominantă. Dar alte limbi, mai ales cele locale, folosite de diverse comunități, vor să-și stabilească locul și în mediul educațional, și în societate, iar acesta este un lucru bun. Întrebarea este, ce rol va juca engleza alături de acele limbi? Cum și în ce măsură va rămâne lingua franca? Când limbile ajung să ocupe același spațiu al comunicării, comunicarea fiind obiectivul ultim, oamenii încep să vorbească un amestec de limbi, e ceea ce numim translingvism. Indiferent de limba pe care o vorbim, dacă eu te înțeleg și tu mă înțelegi, înseamnă că am comunicat – cu contează dacă e în engleză britanică sau engleză americană sau engleză românească.
„Angajatorii nu vor doar engleză, ei vor competențe care să meargă mână în mână cu posiblitatea de a comunica în engleză”
Rep.: Și ce înseamnă toate acestea pentru educație, pentru felul cum engleza este predată copiilor? Dacă tehnologia și felul de a comunica se schimbă, în lume, mai repede decât se schimbă lucrurile în școală, la ce să ne așteptăm când vorbim despre sistemele de educație pe care le avem?
Mina Patel: Ce constatăm în acest moment este că, din cauza globalizării, din cauza migrației, din cauza felului cum se face școala, aproape orice context existent în lume este unul marcat de multilingvism – în educație, pe piața muncii, în societate. Felul cum oamenii folosesc orice limbă în aceste domenii este diferit. Engleza pe care o folosesc la universitate ca să înțeleg ce se predă și să trec examenele este complet diferită de cea pe care o voi folosi ca să discut la o cafea. Aici, poate voi amesteca o parte din limba mea maternă sau din limba interlocutorului. În câmpul muncii, companiile multinaționale au angajați care vorbesc mai multe limbi – omenii vorbesc, de exemplu, engleză în comunicarea cu șefii sau în cea oficială, dar vor vorbi în română, să spunem, când vorbesc între ei, e natural să facă asta. Acesta este un motor pentru educație, pentru că angajatorii vor ca angajații lor să vorbească engleză.
Dar angajatorii nu vor doar engleză, ei vor competențe care să meargă mână în mână cu posiblitatea de a comunica în engleză. Vorbim de mulți ani despre competențele secolului al 21-lea, comunicarea, puterea de negociere, munca în echipă, angajatorii vor ca acestea să fie predate mână în mână cu engleza, în sistemele de învățământ. Se vede acest lucru? Ei bine, schimbarea în învățământ este mare lucru și ia foarte multă vreme.
Sunt însă țări care își schimbă curriculumul pentru a se baza pe formarea de competențe, inclusiv în ceea ce privește limba, aceasta este o schimbare pozitivă. Dar va lua multă vreme și are nevoie de sprijinul guvernelor.
Rep.: Până una, alta, să vă dau un exemplu din România. În zonele urbane, bine conectate, cu mai multe resurse, în București sau alte orașe mari, ceea ce copiii învață la orele de engleză, la școală, e nimic față de ce învață singuri pe Internet, pe YouTube sau în jocuri, nemaivorbind despre orele private. În același timp, în alte locuri, la țară sau în orașe mici, situația este complet pe dos, . În asemenea condiții, cum poți să te gândești să atingi un echilibru?
Mina Patel: Cred că aveți dreptate, în multe țări copiii din unele zone știu mult mai mult de pe Internet și din social media decât ceea ce ar putea să învețe la clasă. Iar aici curriculumul trebuie să se schimbe, să fie revizuit așa încât să se ridice la nevoile celor care învață – dar nu ale celor care învață acum, ci ale celor care vor învăța peste 5-10 ani. Curriculumul folosit este adesea inadecvat chiar și pentru zilele noastre, e conceput pentru acum 5-10 ani.
Deci e nevoie, la schimbarea curriculumului, să ne gândim la viitor – copiii nu au nevoie să învețe engleza în maniera de acum, doar pentru a fi nevoie de una diferită atunci când se angajeze. Pentru schimbări adaptate la viitor, mediile urbane, bogate, pot să se adapteze. Pe de altă parte, când vine vorba de zone rurale, mai puțin avantajate, într-o lume ideală curriculumul ar trebui să fie diferențiat. Acolo nu există infrastructura de la orașe, același acces la tehnologie, așa încât engleza copiilor să fie „la zi”, e nevoie să existe un nivel pentru nevoile diverșilor elevi.
Dar, în orice curriculum, chiar și atunci când există unul singur, cred că profesorii au nevoie de flexibilitate, să poată să le predea elevilor după nevoile lor – nu să le predea un anume lucru în clasa a 3-a doar pentru că ei sunt în clasa a 3-a. Ei au nevoie să predea după nevoile elevilor, nu după litera exactă a manualelor. Acesta este un lucru important.
Tehnologia schimbă multe lucruri, dar tot oamenii sunt cei care o folosesc
Rep.: Puteți da exemplu de caz unde lucrurile se întâmplă cât mai aproape de ideal, dar și de situații unde lucrurile merg complet greșit, din cercetările de până acum?
Mina Patel: În studiul nostru, nu am ajuns încă la studiile de caz, dar am vorbit cu peste 90 de decidenți și influențatori în domeniu, din lumea întreagă, să vedem percepția lor despre felul cum engleza se manifestă în contextele fiecăruia. Dar, până să avem studii de caz, vă pot spune impresia generală: aceea că sistemele de educație nu îi ajută neapărat pe tineri să obțină locurile de muncă pe care ei le doresc. Pentru că angajatorii spun că un candidat obține un scor la un test standardizat, de exemplu, dar când se prezintă la muncă ei nu pot depune acea muncă. Deci sistemele de educație nu fac ceea ce ar trebui să facă. Deci, dacă aceasta este impresia generală la nivel global, înseamnă că trebuie să ne uităm la sistemele de educație.
Rep.: Dar cât de repete se schimbă pretențiile angajatorilor, când vine vorba anume de limba engleză? Pentru că, de exemplu, astăzi cauți pe cineva care să știe să vorbească și să lucreze bine cu documente în engleză, dar mâine descoperi că o traducere rezonabilă poți să o faci și direct în browserul de internet sau poți să cauți resurse de cercetare, în propria limbă, pe ChatGPT.
Mina Patel: Dar când intri pe ChatGPT sau în aplicația de traduceri, tot ai nevoie de cineva să se asigure că este corect ce scrie acolo. Asta în primul rând. Deci ai nevoie de cineva cu abilități în folosirea limbilor străine. În al doilea rând – iar aici este percepția mea, nu este un rezultat al cercetării – într-o companie multinațională vei avea nevoie mereu de oameni are să vorbească engleza sau altă limbă. Tehnologia poate face foarte multe lucruri, mult mai multe decât acum cinci ani, de exemplu. Dar oamenii sunt cei care folosesc tehnologia – inclusiv pentru traduceri sau pentru verificarea lor.
Lumea mă tot întreabă, îi va înlocui tehnologia pe profesorii de limba engleză? Nu, nu o va face. Nimic nu îi poate înlocui.
”Cred că, în cele din urmă, conceptul de vorbitor nativ va dispărea”
Rep.: În România există diferențe uneori considerabile între școlile publice și cele private – în cele publice sunt profesorii obișnuiți de engleză, români, pe când multe instituții private scot în evidență faptul că folosesc vorbitori nativi pentru a preda engleza. Cât de relevantă este această discuție, din punct de vedere al obiectivelor învățării și al nevoilor de pe piața muncii?
Mina Patel: Pot să pun eu o întrebare? Ce înseamnă engleză nativă? Cred că, în cele din urmă, conceptul de „vorbitor nativ” va dispărea. Vă dau un exemplu real: nepotul meu. El este în Malaysia. Mama sa e de origine malaeiză-chineză, tatăl – de origine maleieză-tamilă. Mama îi vorbește în engleză și mandarină. Bunicii îi vorbesc în tamilă. Care e limba lui maternă? Întregul concept de vorbitor nativ cred că se va schimba, cu atât mai mult cu cât pentru mulți tineri, precum nepotul meu, nu vor fi nevoiți să vorbească la nivel excelent o anumită limbă. Au nevoie să fie buni când vorbesc o limbă și să se facă bine înțeleși. Băiatul acesta va avea nevoie să vorbească în chineză cu un bunic pentru că acela vorbește chineza, sau să vorbească în engleză cu mine, sau în tamilă cu ceilalți bunici.
Eu sunt vorbitoare nativă de limbă engleză. Pe de altă parte, dacă eu nu știu să predau, faptul că vorbesc engleza nu mă transformă într-un profesor bun, pentru asta e nevoie de metodologie, de instruire, de profesionalism, limba pe care o vorbesc este un lucru secundar.
Înțeleg de ce se întâmplă lucruri precum cererea de profesori vorbitori nativi de limbă engleză. Dar cred că trebuie înțeles că a fi vorbitor nativ, dacă există așa ceva, nu înseamnă automat a fi și bun profesor.
Rep.: Ați vorbit despre faptul că se simte presiunea altor limbi asupra folosirii limbii engleze. Sunt economii mari care se extind, China de exemplu. Cum credeți că schimbă acestea învățarea englezei și a altor limbi străine, în Europa de exemplu?
Mina Patel: Sunt limbi majore, precum chineza, care devin tot mai populare pentru cei care doresc să învețe, ceea ce e foarte bine. Dar sunt și limbi mult mai „mici” care ies în prim plan. Nu în Europa, dar este un fenomen. De exemplu, în Africa, sunt multe limbi locale și lumea care le folosește se întreabă de ce nu sunt ele predate în școală, dacă sunt cele vorbite acasă?
În Europa, pe de altă parte, sunt limbi puternice, bine stabilite – dar aici nu există o competiție pentru limba engleză, operează împreună. În România, ce limbă se mai vorbește, local, pe lângă limba română? Engleza. Mai e vreuna?
Rep.: Suntem țară francofonă, deci, teoretic, și franceza…Sunt mulți vorbitori de italiană sau spaniolă, dar vorbesc acele limbi în Italia sau Spania.
Mina Patel: Sunt limbi – franceza în țările francofone, nu e teorie și atât – care fac parte la rândul lor din curriculum. În unele țări, sunt și altele care încearcă să capteze atenția. Dar, pe viitor, nu se pune problema în termeni de „asta sau asta, engleza sau altă limbă”. Ci „engleza și alte limbi”. Și nu este vorba despre promovarea englezei, care e importantă și utilă, ci despre protejarea limbilor în general. Tinerii trebuie ajutați să aprecieze și să fie conștienți de limbile care pot să-i ajute să aibă succes în viață. Dimineață, într-o discuție cu elevii de aici [British Council], o elevă spunea că dorește să învețe araba. Am întrebat-o de ce, a spus că vrea să fie agent secret. Iată, așa se face, i-am spus.
Citește și: