Doar șase copii din 30 au astăzi resursele necesare pentru a face școală online la o clasă dintr-o comunitate dezavantajată din Săcele. Chiar dacă au primit tablete, conexiune la internet nu prea există, iar profesorii sunt nevoiți să găsească soluții pentru a-i ajuta pe cei mici să învețe să scrie și să citească. Învățătoarea Diana Bâscă predă la o clasă de-a II-a, la școala din Gârcini, județul Brașov, unde a ajuns prin Teach for Romania în urmă cu doi ani. Problemele din comunitate erau multe și înainte de pandemie, familiile cu copii mulți nu prea îi trimiteau la școală și a fost nevoie de o continuă muncă de implicare ani de zile din partea profesorilor, a școlii și a voluntarilor din programul Teach pentru a rupe din lanțul vicios.
Lucrurile începeau să arate tot mai bine, dintr-o clasă formată din 30 de copii, 25 ajungeau la școală aproape zilnic înainte de pandemie și chiar dacă aveau sincope de învățare, recuperau lipsurile, povestește învățătoarea Diana Bâscă, pentru Edupedu.ro. Profesorii aveau ședințe cu părinții des pentru a-i apropia de educație și pentru a le arăta că cei mici pot avea o viață mai bună și orizonturi mai mari, dacă se duc la școală. Apoi a venit pandemia, în martie totul s-a închis pe nepregătite și profesorii care încercau să ajute comunitățile dezavantajate s-au trezit într-o situație foarte grea.
„Martie a fost un moment foarte dificil pentru că nu terminasem încă de predat tot alfabetul. Am mers în ritmul lor de învățare fiindcă mi s-a părut important ca toți copiii să asimileze ceea ce le predam, ei sunt în urmă față de copiii de la oraș cu cel puțin un an-doi, nu poți să-i înveți în același ritm. Nu pentru că sunt mai slabi, ci pentru că lor le lipsesc noțiunile de la grădiniță și vin la școală pe sărite, nu au continuitate. Dacă ar veni la școală în fiecare zi de foarte mici, atunci ar fi la același nivel ca elevii de la oraș. Nu poți trece mai departe cu jumătate de clasă, dacă restul nu au fost prezenți când ai predat litera T, spre exemplu. Trebuie să o predai și lor, de asta merge mai lent. Când a venit pandemia și am văzut că ne-a lipsit de încă câteva luni în care eu puteam să termin alfabetul, a fost destul de dificil. Copiii din comunitate nu aveau telefoane cu internet, aveau doar cartele care funcționau o vreme, motiv pentru care își schimbă numărul de telefon des”, a povestit Diana Bâscă pentru Edupedu.ro.
Rezultatul a fost un fel de școală prin telefon în primăvară, în care învățătoarea suna zilnic fiecare copil în parte și repeta cu el cât se putea, în funcție de nevoile lui. Mai mult punea accentul pe citit, pentru că nu putea preda scriere prin telefon.
De altfel, situația nu stă mult mai bine nici astăzi, fiindcă doar șase copii au în prezent cât de cât o conexiune la internet, care se tot întrerupe. Restul de copii lucrează cu materialele pe care învățătoarea le lasă pentru fiecare la școală, însă din cauza condițiilor, este aproape imposibil să continue să învețe să scrie acum, așa cum ar fi putut dacă veneau la școală.
Este unul din motivele pentru care multe state au lăsat școlile deschise pentru clasele mai mici, fiindcă atunci se formează competențele de bază. În România, însă, autoritățile se pare că nu se preocupă de acest aspect și în haosul organizațional descentralizare-recentralizare, grădinițele și clasele primare au rămas închise. Astfel, spre finalul anului, vom descoperi că mii de copii care ar fi trebui să știe deja alfabetul au rămas undeva la nivelul clasei I, deși ei trec în clasa a III-a.
Tabletele au venit, dar nu este conexiune la internet
În Gârcini, Săcele, tabletele au ajuns acum aproape trei săptămâni, însă nu există conexiune la internet. „Au ajuns cam la o săptămână după ce am intrat în scenariul roșu. Procesul împărțirii tabletelor a durat însă, pentru că la mai multe din ele nu era încă activă cartela. Acum tabletele sunt funcționale teoretic, problema e că semnalul de internet mobil nu are acoperire bună, mulți încearcă să intre la ore, dar se deconectează în fiecare secundă”, a explicat învățătoarea.
Ce face în această situație? „Se pot face ore, dar nu ideal, le-am zis părinților care au abonament să facă hotspot pe telefon și reușesc în felul acesta să fac ore cu câțiva copii, șase copii din 30… Rezolvăm exerciții, avem norocul că am primit donații de caiete de lucru la română și matematică, le-am cumpărat cărți de citire anul trecut tot din donații și din ele facem citire, iar pe caietele de lucru învățăm să facem cerințele. Încerc să mă duc cât mai mult pe partea de muncă independentă, să fie capabili singuri să rezolve o fișă de lucru. Eu le trimit în fiecare săptămână la început un program împărțit pe zile, ce exerciții au de făcut în fiecare zi. Apoi când facem oră, intrăm efectiv pe ce aveau de făcut. Ei deseori nu înțeleg cerința, este nevoie de timp ca un copil să înțeleagă. Mi s-a întâmplat să fac o oră și cu o singură fetiță, am preferat atunci să fac citire cu ea și să o ajut acolo unde are cea mai mare nevoie. Celorlalți copii, care nu au tablete sau conexiune la internet, le ducem la școală fișe și caiete de lucru. Când se ridică restricțiile, va trebui să recapitulez cu ei din clasa I de unde am rămas,” a povestit învățătoarea.
„La clasa a II-a poate nu-i pot învăța scrierea acum, dar îi pot învăța citirea și asta îi va ajuta să învețe să scrie când revin la școală”
Ea speră, însă, că nu va trebuia chiar de la zero, fiindcă a observat o îmbunătățire a abilităților de citire a copiilor. Chiar dacă nu pot învăța să scrie normal în condițiile scenariului roșu, măcar exercițiul citirii îi va învăța să recunoască literele până pot reveni din nou la școală.
„Pentru că anul trecut am făcut citire la telefon cu copiii, am văzut anul acesta că se fixaseră niște noțiuni foarte bine. Eu nu am pornit tocmai de la zero cu ei, chiar dacă a fost greu să stai ore în șir cu fiecare copil la telefon. Am făcut și un apel la voluntari pentru școala la telefon, au fost oameni care s-au implicat, le-am trimis cărticica aceea de pe care făceam citire și oamenii au făcut citire cu ei prin telefon. Iar căutăm voluntari acum, vreau să facem asta în continuare, la clasa a II-a poate nu-i pot învăța scrierea acum, dar îi pot învăța citirea și asta îi va ajuta să învețe să scrie când revin la școală. Nu am lăsat cu totul scrierea în urmă pentru că temele implică și scrierea, problema este că dacă ei nu-mi trimit și tema să o pot corecta, atunci nu pot verifica progresul cu adevărat. Sper să reușim să intrăm tot mai mult în școala asta online și să găsim mijloace să facem și scriere, să folosim aplicații ca să poată scrie și pe tablete, dar asta depinde evident de conexiunea lor la internet. Sper să se adune copiii și să facem cu cât mai mulți. Dacă voi reuși cu 15 copii măcar, ar fi bine, dar nu știu dacă se va putea în timp. Am primit niște cartele de la Vodafone acum, să vedem dacă au conexiune acelea, așteptăm să pună Orange antenă în Gârcini, doamna director a făcut adresă către Inspectoratul Școlar Județean și către Orange”, a povestit învățătoarea.
De când au primit tablete și părinții au văzut mobilizare din partea autorităților, au început și ei să se implice mai mult, unii care și-au permis au luat abonamente ca să poată face hotspot pentru copii. Însă, sunt situații în care părinții nici nu au acceptat tablete de frică. „Spre exemplu, am o mamă care are un copil cu cerințe speciale și mi-a spus că nu are unde să pună tableta ca să nu cumva să se spargă, are doar o cameră cu un pat, o masă și o sobă. Îi este teamă că ar putea sparge tableta copilul, iar ea nu-și permite să o plătească, așa că a refuzat-o. Fetița ei, care nu are probleme, lucrează acum cu fișele pe care le lăsăm la școală”, a explicat învățătoarea.