Verificarea tezelor de doctorat mai vechi, precum cea a ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, susținută în anul 2000, nu poate fi făcută prin softuri anti-plagiat într-o manieră în care “să tragi o concluzie definitivă”, spune într-un interviu acordat Edupedu.ro Dacian Dragoș, președinte al Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, dar și al comisiei de etică a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. De ce? “Nu ai acces la resursele care existau atunci – nu sunt scanate, nu sunt puse pe internet, nu ai cu ce să compari”. Întrebat ce soluție de verificare ar produce, în astfel de cazuri, rezultate mai apropiate de adevăr, el a spus: “Numai prin publicarea integrală a tezei”.
Edupedu.ro a apelat la opinia specialistului după ce ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a publicat duminică seara, pe Facebook, raportul făcut de o comisie numită acum un an pentru a verifica, la cererea sa, teza de doctorat pe care a susținut-o în anul 2000. Comisia a fost formată din trei profesori universitari, ale căror nume sunt, în postarea ministrului, șterse cu markerul. În conferința de presă de joi, la întrebarea Edupedu.ro, ministrul Cîmpeanu a spus că a primit raportul prin care USAMV susține că nu a plagiat în teza de doctorat în urmă cu aproape un an, dar că nu îl făcuse făcut public fiindcă „nu cred că era momentul să mă laud cu un conținut laudativ”.
- Comisia concluzionează în raport că “teza de doctorat este, în mod evident, rezultatul cercetărilor originale efectuate de către autorul acesteia în teren, într-o manieră continuă, vreme de 8 ani. În consecință, apreciem că nu este oportună și nici motivată, în fapt și în drept, o decizie de transmitere a tezei de doctorat analizate, în vederea altor verificări”.
- Același raport precizează că, “în paralel cu analiza de fond”, lucrarea a fost verificată cu softurile antiplagiat sistemantiplagiat.ro și Turnitin, “chiar dacă în momentul susținerii tezei de doctorat aceste instrumente nu erau disponibile și nici obligatorii”. Același document menționează coeficienți și un indice de similitudine rezultate din analiza cu cele două softuri, care sunt mult inferiori pragurilor luate în calcul pentru indicarea unor suspiciuni de plagiat. Și tot raportul conține o substanțială analiză privind importanța și calitatea cercetării, deși verificarea viza respectarea regulilor etice. Detalii, mai jos
Menționăm că Edupedu.ro a solicitat Ministerului Educației informații suplimentare cu privire la verificarea tezei de doctorat.
Pentru a vedea relevanța verificărilor prezentate în raport, am apelat la un expert în domeniul eticii academice: Dacian Dragoș, în prezent președinte al Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI) și președinte al comisiei de etică a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB). CNECSDTI este un organism consultativ, fără personalitate juridică, activ pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare – dezvoltare (în prezent, Ministerul Cercetării). Instituția funcționează separat de CNATDCU, for vizat de actualele proiecte de legi ale educației și care analizează posibilele abateri în cazul tezelor de doctorat.
Potrivit lui Dacian Dragoș, “tezele mai vechi nu pot fi astfel verificate (prin softuri antiplagiat – n. red.) în așa fel încât să tragi o concluzie definitivă. Pentru că nu ai acces la resursele care existau atunci – nu sunt scanate, nu sunt puse pe internet, nu ai cu ce să compari. Foarte târziu după aceea, din 2010-2011, poți spune că pentru tezele în română mai găsești surse pe Internet.
Dacian Dragoș apreciază că o verificare mult mai aproape de adevăr ar fi posibilă “numai prin publicarea integrală a tezei, accesibilitatea ei. (…) Nu spune nimeni că sunt abateri de la etică și trebuie să le căutăm cu lupa. Dar, dacă există, pentru tezele mai vechi [ele pot fi identificate] doar prin metoda ‘Emilia Șercan’. Adică se pune capitolul în stânga, se pune cartea după care să se fi copiat în dreapta și se vede cum s-a copiat. Atâta tot, altfel nu ai cum”.
Interviul pe larg:
“Rep.: Raportul privind teza de doctorat a ministrului Sorin Cîmpeanu este elaborat de un grup de profesori a căror identitate nu este dezvăluită. Ei fac parte dintr-o comisie numită de directorul interimar al USAMV București, separată de Comisia de Etică a Universității. În ce măsură este respectată cutuma verificărilor prin procedura la care au apelat ei în acest caz?
Dacian Dragoș: În mod normal, pentru verificările tezelor de doctorat, pe care le-a impus chiar domnul ministru prin ordin, universitățile și-au creat propriile reguli. Unele au făcut proceduri prin comisiile de etică, alții prin școlile doctorale. În general, școlile doctorale verifică aceste teze. Probabil că acolo trebuie văzut în ce măsură celelalte teze care s-au verificat de către universitatea respectivă s-au făcut la fel sau diferit. Pentru că, dacă ai stabilit o procedură pentru celelalte teze, în mod normal trebuia să o aplici și la teza aceasta din 2000.
Din ce informații avem, în cazul tezei de față, e o verificare și pe fond, adică una ce vizează calitatea științifică. Or, odată ce a fost validată conform normelor din timpurile respective, din punct de vedere al calității, pe conținut nu prea se mai poate corecta cineva. E vorba de etică, de respectarea normelor de etică, situația citărilor, care putea fi verificată. Or, aici nu am suficiente informații dacă și-au respectat propria procedură sau nu.
Raportul e mixt, se referă și la calitate – spune că este o temă de interes, că cercetarea este de valoare și așa mai departe, nu știu dacă pe cineva interesa acest lucru, neapărat. Pe partea de etică, nu-mi dau seama dacă se respectă procedura lor.
Rep.: Tehnic vorbind, au fost folosite două softuri, Sistemantiplagiat.ro și Turnitin. Cu aceste softuri a fost verificat un document care a fost realizat în 2000, când Internetul era abia la început în România și nu știm în ce măsură există resursele necesare de verificare în sistemele lor de baze de date și de căutare online. În aceste condiții, sunt cele două soluții de încredere pentru o astfel de evaluare, de verificare?
Dacian Dragoș: Tezele mai vechi nu pot fi astfel verificate, în așa fel încât să tragi o concluzie definitivă. Pentru că nu ai acces la resursele care existau atunci – nu sunt scanate, nu sunt puse pe internet, nu ai cu ce să compari. Foarte târziu după aceea, din 2010-2011, poți spune că pentru tezele în română mai găsești surse pe Internet. Oricum, rămâne diferență mare între tezele în română și cele în engleză, pentru că cele în română sunt greu accesibile pe Internet și motoarele acestea de căutare nu reușesc să le verifice.
Rep.: Și, în mod normal, care ar fi trebuit să fie soluția de verificare, una cu rezultate mai apropiate de adevăr, în opinia dumneavoastră?
Dacian Dragoș: Numai prin publicarea integrală a tezei, accesibilitatea ei. Cine observă: domnule, mi-a copiat din carte sau a copiat din cartea respectivului, pe care eu o știu. Și să identifice efectiv paragrafele. Dacă este cazul – poate nu este cazul! Dar efectiv o verificare cu teza în față putea să ducă la anumite concluzii – dacă, desigur, sunt abateri de la etică. Nu spune nimeni că sunt abateri de la etică și trebuie să le căutăm cu lupa. Dar, dacă există, pentru tezele mai vechi [abaterile pot fi identificate] doar prin metoda “Emilia Șercan”. Adică se pune capitolul în stânga, se pune cartea după care să se fi copiat în dreapta și se vede cum s-a copiat. Atâta tot, altfel nu ai cum.
Rep.: Există menționat în raport un coeficient de similitudine c2, raportat a fi de 0,00%. Poate fi acesta corelat cu faptul că tema este una greu de regăsit în resursele online aferente acelei perioade? Vorbim despre o teză pe tema irigațiilor, realizată în România până în anul 2000.
Dacian Dragoș: Nu neapărat tema, cât vechimea tezei.
Rep.: Și acest coeficient de similitudine este unul realist? Ați mai găsit un astfel de coeficient?
Dacian Dragoș: Sigur, în tezele vechi. În tezele vechi nu prea găsești coeficienți ca în prezent, tocmai din aceste motive, nu sunt resurse. Tezele din ziua de astăzi nu au cum să aibă coeficienți așa mici, pentru că nu ai cum să nu folosești expresii, cel puțin, care sunt clasice, încetățenite în domeniul respectiv. Acele expresii, chiar dacă toată lumea le folosește, nu sunt ale cuiva, nu sunt cu drept de autor. Și pe acelea le găsește softul, chiar dacă sunt explicabile. Nu are cum să-ți dea 0%. În momentul de față, chiar și pentru tezele în română, foarte greu poți să găsești o teză trecută prin soft care să aibă 0,0%. Dar pentru tezele vechi e posibil din cauza lipsei informațiilor pe internet.
Rep.: Se citește în aceeași cheie și coeficientul de similitudine de 0,87% în cazul coeficientului de similitudine c1, menționat în raport?
Dacian Dragoș: Da, dar în acest caz se mai întâlnește și acum sub 1%. Coeficientul 1 poate să fie și 20-30%, mai ales la cele în engleză, pentru că se găsesc multe resurse pe internet. Dar cel de-al doilea coeficient, dacă e sub 1% e în regulă.
Rep.: Dar ce înseamnă pragul de 50% pentru coeficientul c1, despre care se scrie în raport?
Dacian Dragoș: Este un prag stabilit pentru primul coeficient de similitudine. La lucrările în engleză, de exemplu, se poate ajunge până la 40-50%, din cauza faptului că recunosc multe surse de pe Internet. Acestea pot fi citate, folosite corespunzător, dar, totuși, softurile le “înroșesc”, le identifică. Trebuie verificat fiecare paragraf dacă a fost preluat cu sau fără citare. De multe ori se ajunge la concluzia că, deși identificat de soft, a fost folosit cu citare. Spre exemplu, anexele, hotărâri judecătorești, citate din hotărârea Curții Europene de Justiție, documente internaționale, recomandări ale Consiliului Europei sau ale Comisiei Europene – le identifică softul și le înroșește automat. Iar acelea, adăugate, ajung la proporții mari.
Sigur, dacă o teză folosește numai așa ceva, atunci se ajunge la peste 50%, nu e în regulă. Dar de aceea au pus procentul acesta mare la coeficientul 1, ca să fie acoperite și astfel de situații. La coeficientul 2, o teză normală ar trebui să aibă sub 1%.
Rep.: Deci, chiar dacă pentru coeficientul c1 se poate merge până la pragul de 50%, procentul declarat în raport, de 0,87%, e unul realist…
Dacian Dragoș: Da, după părerea mea da.
Rep.: Ne spune ceva faptul că au fost folosite aceste două softuri și nu un altul, precum cel elaborat de UEFISCDI? Ar fi fost soluții tehnice mai potrivite?
Dacian Dragoș: Turnitin, cel puțin, e cel mai utilizat. Deci nu cred că pot fi suspiciuni din acest punct de vedere.
Rep.: În astfel de situații, cum este accesul la rezultatul verificărilor? Au acces doar cei care au făcut verificarea, în mod normal? Sau sunt documente accesibile și de către alte părți interesate?
Dacian Dragoș: Dacă este la cerere, este doar accesibil doar pentru cei care au cerut. Nu există proceduri (general valabile – n.red.) niciunde pentru așa ceva. Universitățile trebuie să-și facă propriile proceduri. La UBB, de exemplu, dacă vă uitați pe site, găsiți o procedură de verificare. Acolo, comisia de etică numește comisia de verificare și, dacă este la cerere, rezultatul este doar al celui care a cerut.
Rep.: Deci, în cazul de față, noi trebuie să credem pe cuvânt acest raport.
Dacian Dragoș: Cam da.
Cea mai mare transparență – acum că se publică lucrările de doctorat, fie că se publică la o editură sau pe site-ul ministerului – este să vadă toată lumea teza. E disponibilă undeva sau nu? Atunci, oricine o putea verifica, nu e nevoie de nicio comisie.
Rep.: În momentul de față, nu știm nici autorii raportului, nu avem la cine să mergem pentru lămuriri suplimentare.
Dacian Dragoș: Aici poate fi invocat GDPR-ul, să nu poată cel care a fost verificat să dea numele celor care nu vor să li se dea numele. Se pot justifica astfel de lucruri. Dar, în momentul în care e o procedură clară sau teza este publicată și oricine poate să verifice, toate aceste chestiuni dispar.
Nu văd de ce un standard de transparență care a fost îmbrățișat de ani buni, publicarea tezelor de doctorat online, nu poate să fie extins, benevol, și la teze de acum 20 de ani. Dacă chiar vrei să demonstrezi că teza respectivă e corectă.
Rep.: Este un lucru anume pe care doriți să-l adăugați, pe acest subiect?
Dacian Dragoș: Nu. Doar să subliniez că, în acest caz, singura rezolvare a oricăror dubii ar fi fost publicarea integrală a tezei, undeva unde oricine să o poată consulta. În afară de aceasta, concluziile de acolo sunt plauzibile, după părerea mea. Pentru datele oferite, explicația poate să fie că teza este foarte veche. Aceasta nu înseamnă că sunt probleme de etică, ci că ele, dacă ar fi, nu ar putea fi identificate cu softuri antiplagiat, ci doar printr-o analiză a textului în comparație cu alte texte, fizic cumva. Altfel nu ai cum să-ți dai seama”.
Ce spune raportul prezentat de Sorin Cîmpeanu cu privire la originalitatea tezei:
Raportul de verificare, realizat acum un an și prezentat acum de ministrul Cîmpeanu, invocă atât “sintetizarea originală a bibliografiei” și alte componente ale cercetării, prezentate din punct de vedere calitativ, cât și trimiteri la verificări prin softuri antiplagiat. Astfel:
- “Cu privire la originalitatea tezei, lucrarea este bine fundamentată științific și este susținută în principal de sintetizarea originală a bibliografiei, de concepția originală de organizare a activităților de cercetare științifică, de modul de organizare a experimentelor în teren în condiții de producție, cele 2 complexe zootehnice fiind considerate reprezentative la data efectuării cercetărilor. Perioada lungă de analiză/cercetare a facilitat surprinderea influențelor variabilităților condițiilor de mediu asupra factorilor experimentali, analizele probelor de apă uzată, nămol rezidual și sol din parcelele experimentale fiind efectuate în laboratoare autorizate, ceea ce a permis evaluarea efectului factorilor experimentali, rezultatele analizelor fiind prelucrate în acord cu tehnicile experimentale agricole și interpretate conform normelor de cercetare în vigoare. Autorul a folosit atât formulări de tip text, cât și imagini, grafice și tabele care să prezinte rezultatele relevante ale cercetării și care să susțină interpretarea prezentată. Interpretarea datelor este clară și urmărește întru totul ipotezele și obiectivele cercetării. Baza contribuției proprii în interpretarea rezultatelor sunt datele obținute prin cercetările autorului, cercetări realizate pe baza de contracte de cercetare și/sau pentru realizarea lucrărilor științifice prezentate în cadrul comunicărilor științifice și publicate de autor. Concluziile prezentate sunt strâns legate de tema tezei de doctorat și oferă o imagine de ansamblu asupra direcțiilor de cercetare”.
Raportul continuă: “Ca urmare a solicitării autorului de verificare a conformității tezei de doctorat în raport cu normele științifice și normele de etică și deontologie universitară, în paralel cu analiza de fond, lucrarea a fost verificată cu softurile antiplagiat sistemantiplagiat.ro și Turnitin, chiar dacă la momentul susținerii tezei de doctorat aceste instrumente nu erau disponibile și obligatorii.
- Raportul antiplagiat rezultat în urma verificării cu softul sistemantiplagiat.ro arată că textul din această lucrare respectă normele citării academice și nu prezintă elemente de similitudine cu alte lucrări. Coeficientul de similitudine c1, care reprezintă ponderea procentuală din document și conține grupări de 5 cuvinte sau mai lungi, găsite în resursele Internet, este de 0,87% față de pragul admis de 50% stabilit de acest soft ca indicând suspiciuni de plagiat. Coeficientul de similitudine c2, care reprezintă ponderea procentuală din document din perspectiva frazelor de 25 de cuvinte sau mai lungi, găsite în resursele Internet, este de 0,00% față de pragul de 5% stabilit de acest soft ca indicând suspiciuni de plagiat.
- Indicele de similitudine generat de softul antiplagiat Turnitin, potrivit raportului specific de verificare a originalității tezei de doctorat, are o valoare de 7 ori mai mică decât pragul de la care acest soft indică o suspiciune de plagiat”.