INTERVIU Cum să găsească un profesor timp pentru a ajuta la starea de bine a elevilor: Nu este nevoie să fiți terapeut. Puteți porni de la povestea “Romeo și Julieta” pentru a-i învăța autocompasiunea, spune Ryder Delaloye, director asociat pentru învățare socială, emoțională și etică la Universitatea Emory din SUA

Sursa: Learning Tapestry

“Trebuie să folosim programa școlară ca bază pentru predarea unor abilități ce țin de învățarea socio-emoțională și etică”, spune Ryder Delaloye, Director Asociat pentru SEE Learning (învățare socio-emoțională și etică), Universitatea Emory (SUA), într-un interviu pentru Edupedu.ro. Ryder Delaloye, spune că învățarea socio-emoțională și etică poate fi implementată la clasă de orice cadru didactic, iar resursele sunt puse la dispoziție gratuit pentru profesori de către Universitatea Emory. El explică faptul că un profesor, indiferent de materia pe care o predă, poate face mici pași pentru a cultiva în elevii săi, autocompasiunea, empatia sau generozitatea. “Nu este nevoie să fiți terapeut. Este nevoie doar de intenție, consecvență și angajament din partea profesorului de a face ceea ce trebuie pentru a-i ajuta pe acești elevi”, spune Ryder Delaloye care a participat la conferința Learning Tapestry, ce a avut loc pe 5-6 iunie, la București.

“Compasiunea, empatia, generozitatea și autocompasiunea le pot învăța elevii de la profesorii lor, la clasă”, explică Ryder Delaloye, profesor și Director Asociat pentru SEE Learning (învățare socio-emoțională și etică), Universitatea Emory (SUA), într-un interviu pentru Edupedu.ro. “Acel profesor cu care elevul se simte în siguranță psihologic are aceste abilități: de reziliență, conștientizare, compasiune, discernământ. Profesorul nu a făcut cinci ani de meditație, într-o peșteră din Himalaya. Este doar o ființă umană bună“, a explicat Ryder în prezentarea sa la conferința Learning Tapestry.

El a vorbit despre două tipuri de profesori și i-a rugat pe cei prezenți în sală să-și imagineze pe care dintre cei doi profesori și i-ar dori la clasă? Unul server sau cel care se adresează cu compasiune. Și mai ales, să se întrebe, de la care profesor sunt șanse să învețe cineva mai mult?

“Imaginați-vă un profesor strict și concentrat doar pe rezultatele academice, poate fi punitiv și nu foarte prietenos. Atunci când elevul intră în sala de clasă, întrebările imediate se concentrează pe așteptările de învățare și note. În această clasă, elevul nu se simte confortabil sau în siguranță să pună întrebări. Elevul este îngrijorat de modul în care le va răspunde profesorul. Acest profesor se concentrează pe rezultatele învățării.

Acum imaginați-vă un al doilea profesor, acel profesor care spune: “Ce mai faci? Cum e ziua ta? Acel profesor care spune: “E în regulă, poți reface tema. Hai să încercăm din nou“. Acel profesor care păstrează puțină sensibilitate pentru că modul în care comunică, tonul, este unul de tandrețe, unul de grijă. Iată marea întrebare: Cu care profesor ți-ar plăcea să fii în clasă? Întotdeauna răspunsul este al doilea. Nimeni nu a spus vreodată primul profesor. Este întotdeauna al doilea profesor, indiferent de abordarea lor. Pentru unii dintre voi, care acordați cu adevărat prioritate rezultatelor academice, ce este mai important? De la care profesor învățați mai mult? De la același. Ai de gând să pui o întrebare acelui profesor care îți va mușca capul? În niciun caz. O să taci și când nu înțelegi ceva, o să te ascunzi. Însă acel profesor pe care îl simți în siguranță psihologic are toate aceste abilități: de reziliență, conștientizare, compasiune, discernământ. El nu au făcut cinci ani de meditație, într-o peșteră din Himalaya. Este doar o ființă umană bună. Dar a privit în interiorul său pentru a cultiva aceste abilități”, spune Ryder Delaloye.

“Nu este nevoie să fiți terapeut. Este nevoie doar de intenție, consecvență și angajament din partea profesorului de a face ceea ce trebuie pentru a-i ajuta pe acești elevi”

“Este greu să găsești timp. Unde îl găsiți? Cum? Este mai ușor să găsești timp cu elevii mai mici. Pentru elevii noștri mai mari, nu există timp sau spațiu. Ziua lor este plină. Curriculum-ul este plin. (…) Așa că trebuie să folosim programa școlară ca bază”, spune Ryder Delaloye în interviul pentru Edupedu.ro.

El a prezentat o tehnică simplă de autoreglare a emoțiilor, ce poate fi folosită la clasă înainte de un test la orice materie pentru a reduce nivelul de stres al elevilor și a îmbunătăți astfel rezultatele.

Nu este nevoie să fiți terapeut. Este nevoie doar de intenție, consecvență și angajament din partea profesorului de a face ceea ce trebuie pentru a-i ajuta pe acești elevi (…)chiar dacă nu sunteți terapeut și vă spuneți că predați literatură, aveți de-a face cu emoțiile, deoarece emoțiile sunt modul în care învățăm. (…) Am făcut azi o practică de ancorare la Learning Tapestry, în care am simțit senzațiile corpului nostru în contact cu solul. Chiar acum, tu și cu mine stăm jos. Îmi pot simți picioarele în contact cu solul. Îmi pot simți picioarele apăsând pe scaun. Dacă mă conectez la acest lucru pentru o clipă, mă pot aduce în momentul prezent conștient de contactul corpului meu. Această ancorare mă ajută să nu-mi mai fac griji cu privire la rezultatul examenului meu. Cât de mult m-am pregătit? Cât de mult nu m-am pregătit? Ce se va întâmpla când tatăl meu va afla că nu am obținut o notă bună? Ce se va întâmpla cu toate aceste lucruri pe care nu le pot controla? Nu sunt capabil să controlez viitorul, nici trecutul nu-l pot schimba. Așa că devin prezent, nu mai rumeg, nu mă mai învinovățesc și mă conectez la senzația de contact cu solul”, a explicat Ryder Delaloye.

“Pe măsură ce promovăm aceste abilități, profesorii vor dobândi ceea ce este cel mai important lucru: o clasă bună, plină de compasiune și grijă, pentru că ceea ce îi face pe profesori să se epuizeze este comportamentul elevilor”, mai spune Ryder Delaloye.

Interviul integral acordat de Ryder Delaloye pentru Edupedu.ro, poate fi citit mai jos:

Edupedu.ro: Cum poate fi integrată învățarea socială, emoțională și etică în curriculum?

Ryder Delaloye: Învățarea socială, emoțională și etică [n. red SEE Learning] poate fi implementată în mai multe moduri. Profesorii pot găsi timp, o dată pe săptămână, pentru a aduce o lecție. Dar este greu să găsești timp. Unde îl găsiți? Cum? Este mai ușor să găsești timp cu copiii mai mici, pentru că un profesor de clasa a III-a poate spune: “Joi după-amiază vom face asta“. Sau un profesor de clasa a II-a poate spune: Vineri dimineața vom face asta. Consecvența este importantă. Dar întrebarea referitoare la integrarea în curriculum este mult mai semnificativă. Aceasta se bazează pe abordări intenționate, planificate. Pentru elevii noștri mai mari, nu există timp sau spațiu. Ziua lor este plină. Curriculum-ul este plin. Nu este ca și cum un profesor termină mai devreme și nu mai are nimic de predat. De fapt, ei se străduiesc mereu să găsească mai mult timp. Așa că trebuie să folosim programa școlară ca bază.

Și când spun curriculum, mă refer la trei lucruri. Vorbesc despre conținut. Nu este vorba doar de manual, dar și acesta este important. Mă refer la modul în care predăm practicile de instruire. Și vorbesc despre evaluare. Cum știm că elevii au învățat? Învățarea socială, emoțională și etică poate fi introdusă pe toate cele trei niveluri. Să folosim practica instrucțională. Câți copii se simt stresați și anxioși atunci când trebuie să dea un examen la matematică? 

Am profesori de învățare SEE care folosesc practici de ancorare înainte de examenele de matematică pentru a-i ajuta să-și regleze nervii, pentru a-i ajuta să treacă de la un răspuns al amigdalei la un răspuns al cortexului prefrontal, ceea ce înseamnă că sunt raționali. Sunt ancorați. Când ești rațional, ancorat, poți evalua mai bine. Vă puteți demonstra mai bine învățarea și cunoștințele.

Edupedu.ro: Este nevoie de mult timp pentru aplicarea acestei abordări? Pentru că profesorii spun mereu că nu au suficient timp. 

Ryder Delaloye: Este nevoie de 60 până la 90 de secunde pentru ca un răspuns al cortizolului, un răspuns al adrenalinei, să se deplaseze prin corp pentru ca tu să te autoreglezi cu emoțiile tale. Așadar, acesta este un exemplu de practică instrucțională, de modul în care predăm. Putem folosi un conținut precum “Romeo și Julieta”. Atunci când Julieta îl găsește pe Romeo la sfârșitul poveștii, crezând că este mort, ea își ia viața. Putem folosi asta pentru a preda despre autocompasiune. După ce am predat autocompasiune la începutul cursului, poate una, două, trei lecții, apoi facem referire la aceasta și îi întrebăm pe elevi la sfârșitul examenului: cum s-ar schimba povestea dacă atunci când Julieta l-a găsit pe Romeo la sfârșitul poveștii, și-ar fi putut aminti și cultiva autocompasiunea? Povestea ar fi puțin diferită. Apoi spargem al patrulea perete și le punem elevilor întrebarea aceasta și următoarea: Cum s-ar schimba povestea pentru voi data viitoare când ați obține note mici la examen? Nu puteți controla fiecare factor. Dacă ați fost capabili să vă amintiți, adversitatea este o oportunitate de creștere. Dacă ați fost capabili să cultivați și să întruchipați autocompasiunea, atunci putem introduce acest lucru. Învățarea etică socio-emoțională trăiește în școlile noastre, dar trăiește în gesturi amabile sau profesori grijulii. 

O putem face coerentă, o putem trasa și poate fi ceea ce numim “garantată”, astfel încât fiecare elev să o aibă și viabilă, astfel încât să poată fi făcută în timpul pe care îl avem la dispoziție.

Edupedu.ro: Ne puteți da un exemplu de întrebare sau două în acel moment dinaintea unui testul pentru ca profesorul să îi liniștească pe copii?

Ryder Delaloye: Astăzi am făcut o practică de ancorare la Learning Tapestry, în care am simțit senzațiile corpului nostru în contact cu solul. Chiar acum, tu și cu mine stăm jos. Îmi pot simți picioarele în contact cu solul. Îmi pot simți picioarele apăsând pe scaun. Dacă mă conectez la acest lucru pentru o clipă, mă pot aduce în momentul prezent conștient de contactul corpului meu. Această ancorare mă ajută să nu-mi mai fac griji cu privire la rezultatul examenului meu. Cât de mult m-am pregătit? Cât de mult nu m-am pregătit? Ce se va întâmpla când tatăl meu va afla că nu am obținut o notă bună? Ce se va întâmpla cu toate aceste lucruri pe care nu le pot controla? Nu sunt capabil să controlez viitorul, nici trecutul nu-l pot schimba. Așa că devin prezent, nu mă mai învinovățesc și mă conectez la senzația de contact cu solul.

Acesta este un exemplu a ceea ce putem face pentru a ne aduce elevii într-o stare de ancorare, de conectare. Nu este nevoie să fiți terapeut sau practicant meditativ. Este nevoie doar de intenție, consecvență și angajament din partea profesorului de a face ceea ce trebuie pentru a-i ajuta pe acești elevi, deoarece nevoile elevilor noștri sunt atât de mari. Există atât de multă diversitate de nevoi și experiențe. Așadar, pentru a putea răspunde nevoilor acestor elevi, nu este vorba de a preda din nou matematica. Unii dintre elevii noștri se descurcă bine la matematică, dar își fac prea multe griji în privința ei. Unii dintre elevii noștri nu au încredere în matematică, așa că pot cultiva o mentalitate de creștere. Unii dintre elevii noștri nu apreciază ceea ce au sau ceea ce nu au, așa că putem cultiva recunoștința și generozitatea. Acestea sunt acele dispoziții, acele competențe pe care le putem dezvolta și care vor crea o pregătire pentru adevărata performanță academică.

Edupedu.ro: Cum poate un profesor să obțină aceste abilități? 

Ryder Delaloye: Profesorii se pot alătura mișcării care prinde contur cu SEE-Learning România și SEE-Learning Europa. Acest efort aduce aceste practici, aceste strategii foarte aplicate, ușor de folosit, focalizate pe termen scurt, elevilor și claselor pentru a crea o mai mare reglementare, pentru a crea o mai mare reziliență, pentru a crea o cultură mai puternică, mai bună, mai plină de compasiune. Pentru că, dacă un elev își va asuma un risc, trebuie să se simtă în siguranță. Și nu înveți decât dacă faci o greșeală. Așa că faceți mici greșeli, dar dacă aveți de gând să faceți acel pas, trebuie să vă mențineți. Ceea ce se conturează cu SEE-Learning România are un impact direct asupra educatorilor, oferindu-le instrumentele de care au nevoie pentru a duce mai departe acest lucru în clasele lor. Așa că sunt foarte mândru de ceea ce se întâmplă aici. Numai în ultima lună au fost formate 14 cohorte de profesori, cu câte 80 de profesori în fiecare cohortă.

Imaginați-vă numărul de elevi care vor fi acum “afectați”. Acești elevi vor pleca acasă cu instrumente și strategii pe care le vor putea aduce familiilor lor și le vor purta cu ei în viitor.

Edupedu.ro: Profesorii pot învăța toate acestea singuri? Pentru că ați spus că totul este gratuit și le pot găsi pe internet. 

Ryder Delaloye: Categoric. Sunt toate programele elaborate pe niveluri de clasă disponibile gratuit în mai multe limbi pe site-ul Universității Emory.

Edupedu.ro: Poate un singur profesor să pornească o schimbare? 

Ryder Delaloye: Da. Am văzut asta de atâtea ori. Un profesor pasionat în contextul școlii care poartă această torță. Nu mă pot duce la alți oameni și să le spun, trebuie să faceți asta. Asta nu va funcționa. Ceea ce pot face este să încep să creez schimbarea în clasa mea. Pot începe să creez elevi mai atenți la nevoile lor. Iar atunci când acești elevi interacționează cu alții, vom începe să observăm un tipar: De unde vin acești elevi? Ce se întâmplă în clasa respectivă? De ce nu ești stresat? De ce sunteți atât de relaxați? Ce faceți diferit? Conducem prin exemplu și întruchipăm și modelăm tipul de practici pe care vrem să le vedem în lumea din jurul nostru.

Acei profesori care aduc învățarea socio-emoțională și etică în clasele lor creează instrumente pentru starea de bine a elevilor, ceea ce le permite să fie educatori mai eficienți, inspirând și transformând astfel o cultură a rezilienței, conștiinței și compasiunii.

Edupedu.ro: Cum influențează programul de învățarea socio emoțională și etică rezultatele academice ale elevilor? 

Ryder Delaloye: SEE-learning este un program bazat pe cercetare care conține dovezi că elevii sunt mai implicați după ce au făcut tehnicile, că au un grad mai mare de încredere în sine. În plus, față de instrumentele și abilitățile esențiale precum empatia, autoreglarea, reziliența, toate aceste competențe sunt genul de abilități de care avem nevoie la copiii noștri. Atunci când aceștia se confruntă cu adversitatea, noi avem un moment în care nu mai facem față. Cum ne putem ridica din nou? Atunci când vedem pe cineva suferind putem merge la el cu compasiune pentru a-i alina suferința. Acestea sunt abilitățile de care avem nevoie în clasele noastre, pentru că ele contracarează abilitățile de judecată, prejudecată și ură. Ele contracarează abilitățile, tendințele spre nesiguranță și resentimente. Așadar, pe măsură ce promovăm aceste abilități, profesorii vor dobândi ceea ce este cel mai important lucru: o clasă bună, plină de compasiune și grijă, pentru că ceea ce îi face pe profesori să se epuizeze este comportamentul elevilor.

Dacă pot aborda problema comportamentului elevilor într-un mod eficient, pentru că disciplina nu va schimba comportamentul elevilor, ci sentimentul de siguranță, de incluziune, vulnerabilitatea de a face greșeli și de a învăța din aceste greșeli, acesta este tipul de clasă pe care dorim să îl creăm. SEE Learning ne ajută să facem acest lucru. De asemenea, creează instrumentele și resursele de care avem nevoie pentru o realizare academică reală. Instrumente de funcționare executivă, abilități precum inițierea sarcinilor, prioritizarea obiectivelor, atenția susținută și controlul impulsurilor, acestea sunt abilități pe care le putem dezvolta. Iar capitolele 3, formarea atenției, capitolele 4, reglarea emoțională, acestea sunt lucrurile care îi ajută pe elevi să reușească. Imaginați-vă când erați student: Puteați memora ceva. Dar cum faci pasul următor pentru a te simți implicat și motivat? Cum faceți pasul următor în a cere ajutor atunci când nu înțelegeți ceva? Acestea sunt adevăratele abilități ale unei realizări academice semnificative și susținute.

Edupedu.ro: Ați vorbit pe scenă și despre profesorii care au această problemă de a trebui să predea programa școlară și starea de bine a copilului. Și, așa cum ați spus, majoritatea profesorilor se gândesc: nu este problema mea, eu predau biologie, de exemplu. Ce mesaj le transmiteți lor? 

Ryder Delaloye: Când acel elev vine în clasa ta, când își lasă capul în jos, ești un profesor eficient? Când acel elev se ceartă cu un alt copil și iese din clasă, ești un profesor eficient? Aceștia sunt factori pe care nu îi puteți controla. Dar vă garantez că emoțiile se află în prim-planul acestora. Așadar, chiar dacă nu sunteți consilier și spuneți că sunteți profesor de matematică și chiar dacă nu sunteți terapeut și spuneți că predați literatură, aveți de-a face cu emoțiile, deoarece emoțiile sunt modul în care învățăm. Capacitatea mea de a mă simți implicat, capacitatea mea de a găsi relevanță, acestea sunt emoțiile. Așadar, dacă putem clarifica ce sunt emoțiile și putem începe să avem un limbaj comun și să consolidăm aceste trăsături pozitive și să dezvoltăm aceste abilități, vom fi mai eficienți ca educatori. Dacă vă îndoiți de acest lucru, gândiți-vă la propria experiență. Acei profesori cu care v-ați simțit în siguranță, cu care v-ați conectat, acei profesori care au demonstrat bunătate și compasiune, aceia sunt profesorii în preajma cărora vreți să fiți. Și vă promit că aceia sunt și profesorii de la care ați învățat mult mai mult“.

Ce este învățarea socio emoțională și etică – SEE Learning

În 2015, Dalai Lama a cerut Universității Emory să creeze un curriculum pentru etica bazată pe compasiune care să fie universal în aplicare și fundamentat pe știință, reflectând viziunea sa pentru o abordare universală și bazată pe știință a educației inimii și minții.

Programul de învățarea socio emoțională și etică se desfășoară acum în 130 de țări prin formatori care învață profesori cum să cultiveze compasiunea la clasă.

În România, 1750 de cadre didactice din școli de stat au parcurs practici din acest program.

La programul SEE Learning colaborează autori de programe, profesori și experți în educație, psihologie a dezvoltării și neuroștiințe.

Exit mobile version