„Încă sunt elevi îmbrăcați în tricolor, ce ridică pancarte și spun poezii patriotice de 1 Decembrie. Este extrem de trist. Nu așa ne arătăm dragostea de țară”, spune scriitoarea de cărți pentru copii, Carmen Tiderle, într-un interviu acordat Edupedu.ro, de Ziua Națională a României. „Îți poți manifesta dragul de țară prin a-i învăța pe copii istoria corectă a României. Asta înseamnă să fii patriot ca profesor”, crede Carmen Tiderle. „Aș fi preferat să trăim într-o țară în care să nu se întâmple aceste lucruri și să vorbim doar despre poezie”, spune autoarea despre situația politică și socială tensionată în care se află țara de 1 Decembrie.
- Carmen Tiderle a scris 9 volume de poezii pentru copii, dar și părinții sau bunicii se amuză când le citesc. Poeziile ei au un stil aparte, jucăuș, cu rime amuzante. În 2017, când au avut loc proteste de stradă, a fost inspirată să scrie câteva poezii despre democrație. În articol veți găsi două exemple recitate de autoare (și în varianta audio a interviului).
- Pe 4 decembrie, la Târgul de Carte Gaudeamus, Carmen Tiderle urmează să lanseze cel de-al 10-lea volum de poezii, intitulat „Homarul Homer”
„Eu nu scriu poezii patriotice. Mă pot inspira sloganurile de la proteste să scriu despre democrație. Am avut un moment, în 2016 – 2017 când am scris o cartea cu poezii, „Marele acoperiș“, care conține câteva poezii despre un alt moment de cumpănă. Vorbim de anul 2017, în care existau proteste de stradă, luptam tot pentru a fi liberi. (n.red în 2017 au fost proteste ample de stradă după ordonanța 13). Am scris câteva poezii, în care voiam să le comunic copiilor, pe limba lor și în limbaj poetic, despre libertate”, spune scriitoarea pentru copii, Carmen Tiderle, într-un interviu acordat Edupedu.ro.
„Ca educator sau profesor, îți poți manifesta dragul de țară prin a-i învăța pe copii istoria corectă a României, prin a le povesti despre ce s-a întâmplat în alte țări, a le povesti despre Rusia, că e inacceptabil să ne uităm într-acolo, a le povesti despre democrație, a organiza debate-uri, a educa spiritul critic la copii, a nu-i învăța să studieze formule și formulistic totul. Și chiar și la română a-i lăsa să dezbată, să gândească cu propriul cap”, mai spune scriitoarea. Atât profesorii cât și părinții trebuie să le povestească copiilor despre democrație.
„Trebuie să vedem ce frumos e în lume, nu să trăim în dogmă și în niciun caz copiii să nu fie introduși acolo unde mintea este fragedă și trebuie să-i învățăm cum să deschidă mințile, nu cum să le închidă”, mai spune Carmen Tiderle.
Dar cum se pregătesc elevii și copiii de grădiniță de ziua de 1 Decembrie, am întrebat-o pe Carmen Tiderle, care merge în școli și are ateliere de creație și poezie cu copii.
„Unii elevi se îmbrăcă în ii sau în tricolor și recită sau cântă poezii patriotice și ridică pancarte, fix ca pe vremea copilăriei mele, care s-a petrecut în anii 80. Este extrem de trist. Nu așa ne arătăm dragostea de țară. Doamnele învățătoare ar trebui să își dea seama că nu e calea cea bună. Nu așa apropii copiii de valori românești”, crede autoarea.
- Ziua Națională, 1 Decembrie, găsește românii la urne, în cadrul alegerilor parlamentare, într-un context nemaiîntâlnit în istoria post-decembristă: între un tur 1 al prezidențialelor care stă sub semnul incertitudinii, încă nevalidat, și al doilea tur de scrutin în care nu se știe cu exactitate care vor fi cei doi finaliști.
- Candidatul care a obținut cele mai multe voturi, Călin Georgescu, cu un discurs pro-rus, neolegionar și care a emis în spațiul public nenumărate teorii ale conspirației, printre care aceea potrivit căreia „apa nu este H2O așa cum am fost instruiți la școală”, a scos în stradă mii de oameni în ultima săptămână.
Interviul integral cu scriitoarea de cărți pentru copii, Carmen Tiderle:
Edupedu.ro: Care este opinia dumneavoastră față de ceea ce s-a întâmplat la primul tur al alegerilor prezidențiale? Cum vă explicați toată situația, inclusiv reacția instituțiilor statului?
Carmen Tiderle, scriitoare de cărți pentru copii: E un moment pe care îl simt ca fiind cel mai grav din istoria post-revoluționară a României, în care, din păcate, nu înțelegem mare lucru. Mie îmi place să vorbesc despre poezie, nu sunt un strateg politic. Aș fi preferat să trăim într-o țară în care să nu se întâmple aceste lucruri și să vorbim doar despre poezie, pentru că eu trăiesc un moment important acum. Mi-am publicat cea de-a 10-a carte, adică în istoria personală. Foarte, foarte important să ți se publice o carte și mi-ar fi plăcut tare să vorbim doar despre ea. Dar iată că trebuie să vorbim și despre ce se întâmplă în țară. Se întâmplă, că e grav, cum spuneam, ne este frică. Nu înțelegem mare lucru.
Asta se datorează, cred, unei combinații extrem de nefericite între o clasă politică pe care am tolerat-o până acum, care este gata aproape să-și vândă țara, să ne vândă pe noi, o clasă politică care și-a pus la vârful instituțiilor care ar trebui să ne apere – niște incompetenți. Deci, asta, pe de o parte, este vorba de niște instituții care nu fac nimic bine pentru noi, deși noi le plătim salariile. Apoi această intromisiune a unor forțe externe îngrozitoare, pe care n-am văzut-o venind, deși trebuia să știm că va veni la un moment dat. Adică e ceva strigător la cer să existe o bucată destul de însemnată a populației României care nu-și de seama că să ne întoarcem la comunism, să ne întoarcem acum 100 de ani este absolut imposibil într-o lume în care trebuie să ne deschidem, în care trebuie să ne iubim planeta, nu să ne întoarcem în trecut. Cred că trebuie să mai existe o speranță, astăzi, 1 decembrie, să mergem toți la vot și să votăm forțele democratice, forțele care cred în democrație și în libertate, pro-europene pro-NATO, ca să ne vedem de viețile noastre și să scriem, să citim, să ne fie bine și să avem alte gânduri decât cele despre cum să ne salvăm țara.
Edupedu.ro: De 1 decembrie, Ziua Națională a României se mai spun poezii patriotice?
Carmen Tiderle: Din păcate se spun, da. Am auzit de curând de la o colegă din Asociația noastră De Basm, de literatură pentru copii și adolescenți, că există școli în care se fac serbări, în care se îmbracă toții în ii sau în tricolor și recită sau cântă poezii patriotice și ridică pancarte, fix ca pe vremea copilăriei mele, care s-a petrecut în anii 80. Este extrem de trist. Nu așa ne arătăm dragostea de țară, dar se întâmplă. Doamnele învățătoare ar trebui să își dea seama că nu e calea cea bună. Nu așa apropii copiii de valori românești.
Edupedu.ro: Cum ați scrie o poezie pentru România? Vă inspiră sloganurile de la protestele de stradă?
Carmen Tiderle: Da, evident că mă pot inspira sloganurile de la proteste. Nu scriu poezie patriotică. În niciun caz nu e vorba despre asta. Am avut un moment și una dintre cărțile mele, care se numește „Marele acoperiș“, conține câteva poezii. Nu patriotice în niciun caz, ci poezii în care m-am gândit eu pentru că eram într-un alt moment de cumpănă. Vorbim de anul 2016 în care existau proteste de stradă, luptam tot pentru a fi liberi. Am scris câteva poezii, în care voiam să le comunic copiilor, pe limba lor și în limbaj poetic, despre libertate. Personajele erau animăluțe. Nu e vorba despre nimic patriotic, ci doar despre ideea de libertate pe care consideram că e foarte bine ca cititorii mei să o afle. Se numește Tiranul și chiloții și e despre un tiran.
„Văzând că nu au pic de maniere și umblă cu toate cele la vedere
Un tiran le-a obligat pe dobitoace să pună mâna să se îmbrace
Așa c-o libelulă și-a pus pe cap căciulă
Un rac și-a pus pe el un hanorac
Un liliac și-a pus un frac
Și o langustă și-a pus fustă
Un piton și-a pus palton
Niște lei și-au pus cercei
Un jaguar și-a pus fular
Și o meduză și-a pus bluză
Un bou și-a pus un tricou
Și-o vacă și-a pus geacă
O focă și-a pus o tocă
O hamsie, pălărie
O belugă și-a pus glugă
Și un ren și-a pus joben
O girafă, o agrafă
O broască… și-a pus o bască
Și un șobolan turban
Dar nimeni nu și-a pus chilot
Nici măcar vreun cașalot”.
Carmen Tiderle: Da, este o poezie despre libertate, este cum, probabil uneori nu avem altă soluție decât să facem cât de cât ceea ce spune tiranul, dar de fapt nu facem asta. Mai am o poezie, se numește «Un stat care se numea Kagastan».
„Un tiran din Kagastan purta cu el o grea povară
De ceva mai mult de un an
Nu mai ieșise nici măcar odată afară
Și fiindcă avea problemele astea la burtică
Și nu voia nimic în jur să îi aducă aminte
A început să interzică.
Și a interzis întâi niște cuvinte
Pe alea cu C și cat, cu R și hat cu T și mare
Care au fost și șterse din dicționare
A interzis bineînțeles și cacofonia
Apoi a interzis hârtia
Și dreptul de a deține vase de toaletă, capace și bazine
A interzis culorile maro, brun, cafeniu
Ochi căprui și părul castaniu
A interzis el, dar a și înființat un ghișeu
Unde poporul să ceară voie la veceu
Și după ce au răbdat ei ce au răbdat,
Firește, tiranul a fost alungat.
Dar mai sunt unii care îl regretă
Și asta, chiar în timp ce stau pe toaletă”.
Carmen Tiderle: Sunt evident mesaje voalate, e totuși poezie. Dar asta îmi doream: să le transmit copiilor, să înțeleagă că libertatea este cel mai de preț bun pe care îl avem și că nu trebuie să o pierdem sub nicio formă.
Edupedu.ro: Și iată că putem să le vorbim și copiilor mici despre aceste subiecte despre care în mod normal am putea zice că nu prea au nevoie să știe…
Carmen Tiderle: Au nevoie. Și sunt foarte uimită că niște copii de 18 ani, care au părinți de vârsta mea, care probabil au trăit în comunism nu au vorbit acasă despre asta, nu li s-a spus copiilor, cât de rău era asta. Eu cred că iată, ca educator, sau ca învățător, sau ca profesor, îți poți manifesta dragul de țară prin a-i învăța pe copii istoria corectă a României, nu prin poezii patriotice, ci prin a le povesti despre ce s-a întâmplat în alte țări, a le povesti despre Rusia, că e inacceptabil să ne uităm într-acolo, a le povesti despre democrație, a organiza debate-uri ca oamenii să-și exercite spiritul critic, a educa spiritul critic la copii, a nu-i învăța să studieze formule și formulistic totul. Și chiar și la Română a-i lăsa să dezbată, să gândească cu propriul cap. Asta înseamnă să fii patriot ca profesor.
Edupedu.ro: Rămânem puțin în zonă, pentru că tot este 1 decembrie și urmează perioada sărbătorilor de Crăciun, când vor fi serbări, copiii vor fi rugați să spună în fața Moșului și a părinților, poezii. Ce sfat le-ai da educatoarelor? Cum să aleagă poezii ușor de memorat pentru copii, să le facă plăcere să le spună?
Carmen Tiderle: N-aș zice că ușor de memorat e criteriul, ci criteriul ar fi să uităm puțin de poeziile pe care le citeam noi în copilărie, adică este inadmisibil ca după 30 și de ani de la Revoluție să citim încă poezii care .. o să fiu foarte directă acum și o să zic: poezii care te spală pe creier. Hai mai bine să fie interesant momentul acesta (serbarea). Am foarte multe învățătoare, prietene pe Facebook, care pentru că știau că am scris foarte multe poezii despre iarnă Crăciun, Moș Crăciun, oameni de zăpadă, mi-au cerut poezii noi. Eu le-am am făcut o selecție, am foarte multe și mi-au mulțumit. Au spus că este foarte fresh totul și că așa ar trebui copiii trebuie să se bucure de momentul acesta al serbării. Chiar am de gând să citesc una dintre poezii: este o poezie foarte simpatică despre Moș Crăciun și cei trei crai.
O să îți spun mai întâi povestea. După ce această doamna profesoară a împărțit poeziile, o mămică a venit la ea și a spus că al său copil nu poate să spună poezia Moș Crăciun și cei trei trai pentru că bunicul ei este preot.
„Moș Crăciun și cei trei crai
El cu renii, ei pe cai
Cică s-au intersectat
Și că Moșul i-a întrebat
Pe Gaspar, pe Baltazar și apoi și pe Melchior
Dacă au adus vreun dar pentru prunc, God junior/
„Smirnă, tămâie și aur”?!
Ho, Ho, super pentr-un bebeluș!
Dar știți, nu, că-și dorea un dinozaur,
Un ponei ș-un urs de pluș?!”
Carmen Tiderle: Da, este o poezie foarte simpatică care iată, nu putea fi citită de către copilul al cărui bunic era preot. De ce oare, în anul 2024?
Da, există poezii foarte frumoase scrise în trecut despre iarnă, Moș Crăciun, dar cred că ar fi momentul să ne deschidem puțin mințile și să citim lucruri contemporane, nu e nimic acolo greșit, poezia „Moș Crăciun și cei trei crai”. E o poezie pentru copii care a fost testată pe copii. Adică am citit-o adesea la ateliere și copiii au râs, au înțeles. În primul rând, religia nu are ce să caute într-o școală. Acolo învățăm despre lume și viață. Acolo învățăm să ne deschidem mințile către valori umaniste, trebui să fim bucuroși. Trebuie să vedem ce frumos e în lume, nu să trăim în dogmă și în niciun caz copiii să nu fie introduși acolo unde mintea este fragedă și trebuie să-i învățăm cum să deschidă mințile, nu cum să le închidă. Mie îmi place să fiu happy, dar de data asta mi se pare aproape tragic ce se întâmplă.
Edupedu.ro: Mergeți la ateliere la clasele primare, la grădiniță, mergeți și la gimnaziu? V-au chemat și profesori sau doar educatori și învățători? Vorbiți și cu copiii mai mari?
Carmen Tiderle: Da, vorbesc, pentru că am fost și la gimnaziu, am fost chiar și la liceu.
Edupedu.ro: Ce poezii le-ați recomanda la liceu și la gimnaziu? Ce le recomandați să citească în afară de Eminescu, Coșbuc și Alecsandri, care sunt deja în programă?
Carmen Tiderle: Eu le recomand să citească chiar și cărțile mele, care, deși sunt marketizate ca fiind pentru copii, cred că au foarte multe lucruri de învățat de acolo. Am avut o experiență într-un liceu, în care le citeam o poezie despre zei și înainte de a le citi poezia i-am întrebat dacă ei știu ce mâncau zeii. Elevii erau de clasa a X-a, liceu de arte. Mi-au răspuns pește. În poezie apărea ambrozia și nectar. Evident, ei știu că ambrozia în zilele noastre este o plantă care te face să strănuți și nectarul este o băutură pe care o cumperi de la supermarket. Deci și din poeziile mele ai ce învăța, chiar și mai mare fiind. Dar pentru cei care citesc le recomand să citească Eminescu, firește, nu spune nimeni că nu trebuie să îi citim pe cei care au scris acum 100 de ani, dar poezia românească contemporană este una care stă foarte frumos alături de poezia de calitate din alte țări. Noi citim în engleză acum, noi putem citi orice poezie de calitate. Avem site-uri, reviste, deschiderea către ce va fi sau ce este și nu atât către de trecut. Trecutul să-l știm doar pentru a nu-l repeta. Iar în literatură, da, evident, putem citi Eminescu cu cât mai mult, dacă hai să-l și înțelegem.
Edupedu.ro: Cum se desfășoară un atelier de-al dumneavoastră din școli și grădinițe? Cum îi vedeți pe copiii, îi remarcați pe cei care citesc mai mult sau mai puțin? Sunt diferențe de limbaj între acești copii?
Carmen Tiderle: Sigur. Se vede imediat, pentru că, normal, asta face lectura: îți dezvoltă vocabularul, în primul rând. Și umorul îl prinzi mult mai repede, dacă citești de mic copil, față de un copil care n-a citit. Copiii care au citit mai mult, râd mai bine. Atelierele mele sunt foarte interactive, nu este o lectură, nu mă așez pe un scaun și mă apuc să citesc, ci îi întreb întâi ei mă întreabă pe mine citim, recităm, le spun nu numai poezia, în sine, și iată îi învăț cuvinte noi, e foarte plăcut, cântăm, am poezii care pot fi puse pe muzică și eu chiar dacă nu am voce, le când.
E o bucurie orice atelier, indiferent dacă copiii au citit sau nu, ei sunt foarte ei rât din burtă, ei râd pur și simplu. Ei nu judecă pe nimeni și se distrează copios la atelierele mele, urmarea fiind bineînțeles, nu să petrecem noi doar o oră în care râdem și ne simțim bine și ne jucăm cu cuvintele, ceea ce e foarte bine pentru ei. Și ei fac versuri cu niște gânduri care le trec prin cap, scopul e să îi apropii de poezie și să își dea seama că poezia nu este plictisitoare și nici nu trebuie să fie patriotică și e un mod și util și plăcut prin care să-ți petreci timpul.
Edupedu.ro: Ați inclus un truc într-una dintre cărțile dumneavoastră, ceva legat de tehnologie, un secret pentru copii, despre ce e vorba?
Carmen Tiderle: Din păcate, secretul de care vorbești este o carte care se numește „Selfie cu Elfi” și când a fost publicată era o carte care combina poezia și tehnologia, sau asta mi-am dorit. Eu am scris poezii despre tehnologie, sunt 30 de poezii în acea carte. Era o carte cu realitate augmentată, în sensul că dacă foloseai o aplicație, vedeai desenele, ilustrațiile, în mișcare, era ceva nou la momentul acela, mai ales în această combinație cu poezia. Din păcate, acea aplicație nu mai funcționează. Cei care mi-au cerut să scriu această carte, au scos acea aplicație. Era drăguț ca idee de apropiere a copiilor de poezie prin tehnologie.
Edupedu.ro: Limbajul tinerilor se tot schimbă acum, așa cum s-a schimbat mai mereu în ultimii ani, mai ales cu influențe din engleză. Pentru că dumneavoastră combinați și limba română cu limba engleză și am văzut tot felul de cuvinte noi, cum ar fi „sigma”, „riz”, „slay”, e important să le folosiți și în limbajul poetic, dacă sunt în viața reală?
Carmen Tiderle: Am doi copii și da, știu limbajul acesta, am ajuns să îmi dau seama la ce se referă atunci când folosesc cuvinte noi. Eu, în poezie, folosesc destule cuvinte în engleză, dar cele pe care le folosim cu toții. Vei găsi acolo și titluri de cântece, poezii cu cuvinte în engleză pe care nu le traduc. Mă gândesc că mulți din publicul meu cunosc cuvintele acestea. Cred că am folosit slay undeva. Nu știu exact dacă într-o postare sau într-o poezie. Da, folosesc mult. Nu am ajuns încă acolo pentru că nu-mi dau seama dacă este un limbaj universal. Adică dacă toată lumea folosește sigma sau slay sau altceva ce în viitor probabil le vom folosi toți, dacă devin „common knowledge” (n.red. cunoscute de toată lumea).
Edupedu.ro: Spuneam la începutul discuției noastre că urmează să lansați un nou volum de poezii la târgul de carte Gaudeamus, miercuri, 4 decembrie, ora 18. Volumul se numește Homarul Homer. Povestestiți-ne puțin despre el, cum a apărut, de unde îi vine numele?
Carmen Tiderle: În contextul acesta, cartea pare că a venit de pe Lună, cumva. Ce treabă aveam noi cu Homer, când eu tocmai am zis: hai să nu ne întoarcem în trecut? Titlul e un joc de cuvinte: Homarul Homer.
Cartea a apărut la editura Cartex cu 110 poezii complet noi. De ce? Fiindcă mamele îmi cer poezii noi. Mi-au scris cititoare că au citit la infinit cărțile mele, le știu pe de rost și vor ceva nou. Iată am venit cu ceva nou de citit seara la culcare. Ca de obicei, poezii despre te miri ce, iată am deschis la întâmplare la o lavă spațială.
Pot să și citesc una din ele. E pentru mame.
Numai mamă să nu fii
Când mamele de copii spun „numai mamă să nu fii”, se referă doar la ele
Nu la mamba, la gazele.
Dar să știți că nici ursoaică să fii nu-i deloc ușor
Să-l auzi pe bebe cum zice-ntruna mor, mor
Nici mamă de iepuraș nu e la ureche floare
Habar n-ai de unde stare.
Plus o otită cu O mare
Sau mamă cameleon pădurea-i verde, pui verzi,
ieși un plic cu ei pe-afară și într-o clipă îi și pierzi
Pe ăla mic, dar și pe frați
De aici și ochii bulbucați
Sau mămică de jaguar
Cum știi când are pojar?
Sau de broscuță țestoasă
De cum iese din găoace
Dat fiind că are casă zice:
Vreau să fiu lăsat în pace!
Sau de cangur – e vlăjgan, dar stă tot la tine în pungă
Ori mamă de pavian zero bepanten în junglă
Numai mamă să nu fii, spun mamele de copii,
De orice fel de animal,
Zbiară mama papagal.
Poezii despre te miri ce, cu titlul acesta frumos, după părerea mea, Homarul Homer și vă invit la lansare pe 4 decembrie, la ora 18:00 la Gaudeamus Târgul de Carte 2024”.