INTERVIU Adrian Rădulescu, antrenorul lui David Popovici: Dacă ducem copilul la înot, vrem să-l vedem campion, dacă îl ducem la fotbal, vrem să-l vedem Messi. Atunci când traseul nu mai corespunde, intrăm în panică și lucrurile pot aluneca. Mai târziu va avea ecou în viața copilului

Adrian Rădulescu, antrenorul campionului olimpic David Popovici de la vârsta de 10 ani, a vorbit într-un interviu pentru Edupedu.ro despre situațiile în care uneori părinții și antrenorii ajung „să-i pună pe copii în niște șabloane și în momentul în care, evident, traseul nu mai corespunde, intră în panică și de acolo lucrurile pot lua o grămadă de forme” și îl pot afecta pe copil pe parcursul vieții. În același timp, Adrian Rădulescu, care are și un doctorat în Știința Educației Fizice și Sportului, a povestit despre traseul său educațional, când și cum a ales să devină antrenor de natație și a adresat un mesaj antrenorilor care vor să investească mai mult în educația lor: „Să fie curioși, să fie studioși și să aibă răbdare”.

Interviul integral, în format audio, cu antrenorul Adrian Rădulescu, poate fi ascultat aici:

Antrenorul de înot Adrian Rădulescu a spus că în ceea ce privește copilul geniu, chiar și în performanță, „nu cred că există sportiv profesionist de 10 ani, nu cred că există profesionist de 12 ani. Din cauza aceasta cădem în a construi un narativ în jurul copilului care nu cred că este benefic pe termen lung”. „Mai mult, ne grăbim, încercăm să avem rezultate cât mai repede ca să vedem că lucrurile sunt pe direcția care ne închipuim noi că trebuie, pentru că ne dorim să avem rezultate cât mai repede în orice disciplină pe care o avem”, a spus antrenorul Adrian Rădulescu într-un interviu pentru Edupedu.ro.

Cu un doctorat în Educație Sportivă, specializarea Natație, el a vorbit și despre importanța traseului educațional în această meserie și cum pot profesorii de la clasă să îi sprijine pe elevii care fac un sport de performanță: „Cred că am putea face un efort să fim mai flexibili și să încercăm să le oferim copiilor oportunitatea să se dezvolte și prin sport”, a spus Rădulescu.

Ca antrenor a urmat și un stagiu de specializare în pedagogie în Danemarca unde a învățat un concept pe care îl aplică în orele sale cu copiii: „Cu siguranță m-a marcat o idee, un concept, acela că pedagogul ar trebui să fie capabil să se plaseze în trei instanțe față de copil: Prima ar fi de lider, adică să stea înaintea copilului și copilul să-l urmeze. A doua instanță, în care stă alături de copil și împart sarcinile pe cât se poate în mod egal. A treia instanță, în care stă în spatele cu copilul, iar copilul e cel care conduce activitatea”, a spus antrenorul lui David Popovici.

• Despre Adrian Rădulescu:

După ce a obținut licența și masterul în Educație Sportivă, cu specializarea Natație, a obținut și o diplomă de doctor în Știința Educației Fizice și Sportului în 2020, la Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport (UNEFS). A lucrat la teza de doctorat în paralel, în timp ce deja era antrenor și timpul său era împărțit între bazin și doctorat.

Este antrenor de înot din anul 2012. Acum este antrenor principal la Centrul National Olimpic de Tineret. A fost antrenor principal la Lotul Olimpic Seniori – Jocurile Olimpice Tokyo 2021 și la lotul de seniori – Jocurile Olimpice Paris 2024. Acolo, David Popovici, cel pe care îl antrenează de la o vârstă fragedă, când însuși Adrian Rădulescu abia terminase facultatea, a obținut două medalii de aur: la 200 de metri liber și la 100 de metri liber.

În 2012, când abia începuse să antreneze, a urmat un stagiu de un an prin programul de mobilitate Erasmus, în Danemarca, unde a aprofundat aspecte ale pedagogiei, un traseu educațional poate diferit față de unul clasic al unui antrenor. La un an de la diploma de doctor, a primit în 2021 Premiul Mentor pentru Excelență în Educație. 

Câteva declarații-cheie din interviul cu antrenorul Adrian Rădulescu:

• „Dacă ducem copilul la înot, vrem să-l vedem campion, dacă îl ducem la fotbal, vrem să-l vedem Messi. Și avem impresia că dacă plătim sau dacă facem anumite eforturi, totul trebuie să fie cu siguranță randamentul căutat și randamentul uneori și promis. Ceea ce nu cred că e o perspectivă sănătoasă, pentru că de multe ori ajungem să-i punem pe copii în niște șabloane și în momentul în care, evident, traseul nu mai corespunde, intrăm în panică și de acolo lucrurile pot lua o grămadă de forme, de la abandon până la un regim impus, care evident, mai târziu va avea propriul său ecou în viața copilului”.
• „Cred că am putea face un efort să fim mai flexibili și să încercăm să le oferim copiilor oportunitatea să se dezvolte și prin sport. Pentru că nu de puține ori am auzit și am întâlnit situația în care elevii sunt criticați pentru că fac un sport de performanță și că dedică foarte mult din timpul lor liber acestei pasiuni. Există puțină înțelegere din partea corpului profesoral pentru alegerile lor și acest lucru nu face nimic altceva decât să-i descurajeze din ambele direcții pe elevi”.
• „N-ar trebui să privim înotul ca fiind un privilegiu, ar trebui să-l privim ca pe un drept și așa cum ar trebui să știi să alergi, să sari, ar trebui să știi să și înoți. Din punctul meu de vedere, așa putem să integrăm mult mai mult. Ar trebui să știi să și schiezi, să și patinezi, poate ar trebui să știi să vâslești și să folosești un caiac. Sunt multe lucruri pe care am putea să le integrăm în sistemul educațional pe partea de sport și de educație fizică”. 
• „Sportul de performanță nu trebuie făcut cu orice preț și în orice condiții. Și trebuie să avem grijă, bineînțeles, de sportivi o dată din punct de vedere fizic, dar și din punct de vedere psiho-emoțional”. 

Interviul integral cu antrenorul Adrian Rădulescu:

„Edupedu.ro: Sunteți antrenorul principalului campionului mondial și olimpic David Popovici, de când era copil. Câți ani avea când a ajuns la dumneavoastră și de cât timp erați antrenor de înot?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Colaborarea mea cu David a început în 2014. Eu am început să lucrez aici, la club, din 2012, imediat cum am terminat facultatea și el a venit în toamna lui 2013. Eu inițial făceam partea de pregătire fizică, după care am trecut în bazin undeva la începutul lui 2014 și am început să lucrăm full-time din momentul respectiv.

Edupedu.ro: Practic, erați amândoi la început de drum.

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Absolut. Eram tânăr, de-abia terminasem licența. Nu știam foarte multe despre meseria asta. Și acum mai sunt multe lucruri de învățat. Eram amândoi copii cu adevărat.

Edupedu.ro: Uitându-vă acum în înapoi, considerați că a fost un avantaj acest lucru? Faptul că ați fost amândoi la început de drum? 

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Da, asta cred că pe mine cumva m-a ajutat, pentru că în meseria asta, ca poate în orice altă meserie, se construiesc anumite canoane și din care ești încurajat să nu ieși. Faptul că nu știam foarte multe m-a ajutat mult. Știam cât de cât teorie, dar cu siguranță partea practică îmi lipsea. 

Am avut nevoie de mai mulți ani ca să înțeleg ce am de făcut. Chiar recent am fost la un curs de perfecționare și le-am împărtășit colegilor mei un interviu cu Orson Welles, regizorul filmului «Citizen Kane». Regizorul a fost întrebat de un reporter cum a ajuns să facă toate artificiile acelea din punct de vedere ale imaginii de regie, el a răspuns: «Din ignoranță, adică nu știam că nu se pot face».

Edupedu.ro: Care a fost traseul dumneavoastră educațional? De ce ați ales înotul? Când anume pe acest traseul v-ați convins că natația este specializarea pe care vreți să o urmați ca antrenor? 

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Eu am am făcut înot de când era mic, nu am fost grozav. Am făcut înot până la vreo 15-16 ani, după care am fost și vreo 2 ani la polo. N-am fost un sportiv nici talentat, nici sârguincios, dar mi-a plăcut înotul și a fost și oportunitate pentru mine să învăț despre disciplină, despre ordine și despre a fi competitiv. Era și aspectul social, pentru că foarte mulți prieteni mi-i făceam acolo. Și era ceea ce îmi plăcea mie să fac cu timpul meu liber. Am făcut un liceu cu profil mate-info. Am vrut inițial ca și studii superioare să merg către medicină, nu am reușit să intru, am zis să nu pierd un an. M-am dus la educație fizică, am intrat al 96-lea din 100 și chiar și pe parcursul primului an de facultate mi-aș fi dorit să mă întorc la medicină. Până la urmă am renunțat și am rămas aici, la educație fizică.

Edupedu.ro: Așadar, pentru că v-a plăcut foarte mult înotul, dar simțeați că nu este tocmai potrivit, dar ați vrut să rămâneți totuși antrenor?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Da, m-a prins, pentru că inevitabil sportul de performanță noi spunem că e un microb care te prinde și te ține acolo și cumva ajungi să iei niște decizii de viață, uneori inexplicabile. Faptul că trebuie să pleci în cantonamente, că sunt momente bune și momente rele, dar în continuare revii și continui. Oricum, eu nu mi-am dorit să merg pe calea aceasta în ideea de a rămâne doar la nivel de inițiere. De la bun început mi-am setat niște obiective înalte și mi-am dorit să ajung la cel mai înalt nivel în sportul de performanță.

Edupedu.ro: Și iată că ați reușit și aveți un CV impresionant care dovedește că avem în față atât un practician extraordinar, dar și un teoretician curios. De ce ați ales să faceți și doctorat? 

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: E o poveste aici. Profesorul meu îndrumător, domnul Marinescu, m-a încurajat pe parcursul celor 2 ani de master să fiu curios și am reușit să pun cap la cap o dizertație decentă. Tot dânsul a zis că ar fi păcat să nu încerc să transform cercetarea într-o lucrare de doctorat, lucru pe care l-am și făcut. Nu a fost ușor, a fost o poveste pentru că în același timp deja începusem să antrenez. Asta îmi ocupa foarte mult timp. Mi-a luat vreo 5 ani s-o termin. Am terminat-o exact cu termenul limită la ușă am reușit să o predau. Am reușit s-o susțin. Greu, dar devenise o curiozitate personală și cu privire la canoane și cu privire la ce știu. A fost un amalgam. Tema tezei de doctorat a fost: «Studiul metabolic privind dinamica efortului fizic la copii și cadeți».

Edupedu.ro: Ați făcut un stagiu de mobilitate Erasmus în Danemarca, unde ați aprofundat aspecte ale pedagogii, ați făcut și practică. Ce simțiți că v-a ajutat în relația cu elevii dumneavoastră? 

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Am fost un an, două semestre am reușit să stau în Danemarca. Acolo era un domeniu de studiu de pedagogie diferit față de cum e la noi, în sensul că specializarea respectivă avea titulatura de pedagogie socială. Oamenii care ieșeau sau terminau aceste studii după aceea plecau fie către grădiniță, fie apoi către zona de afterschool care era cuprinsă în sistemul educațional și aveau și alte dimensiuni: plecau către centre de reabilitare și tot așa. Când mă refer la afterschool, mă refer bineînțeles și la partea de gimnaziu, cum e la noi, dar și la partea de liceu, pentru că ei pun foarte mult accent pe ideea de a fi cetățean în societate, să știi și partea teoretică, partea informațională importantă, însă fără a fi un membru valid al societății nu e de mare folos.

Și acolo a fost un mediu foarte interesant, pentru că nu m-aș fi așteptat niciodată să fac curs de tobe africane, elemente de teatru, teatru al umbrelor, teatru social. Au fost lucruri care m-au pus pe gânduri despre cum ar trebui să abordăm abilitățile acestea de viață.

Asta a fost în primul semestru, iar în al doilea semestru a fost un modul focusat pe activități în natură. Pe partea de interacțiune cu natura sunt grădinițe speciale, care au program exclusiv, care se desfășoară în unele zile exclusiv în pădure, se strâng copiii la sediul principal al grădiniței, îi duc cu autocarul la un sediu secundar, undeva în pădure, unde au tot felul de activități și e impresionant să vezi copiii de 5 ani care învață să taie lemne, învață cum să facă un foc și tot felul de lucruri de acest fel.

Edupedu.ro: Deci practica a fost doar strict pe pedagogie, nu avea neapărat legătură cu specializarea dumneavoastră. Ce ați aplicat când v-ați întors cu elevii? 

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Teatru n-am făcut cu ei, deși poate ar fi fost interesant, dar n-am făcut. Cu siguranță m-a marcat o idee, un concept, acela că pedagogul ar trebui să fie capabil să se plaseze în trei instanțe față de copil: Prima ar fi de lider, adică să stea înaintea copilului și copilul să-l urmeze. A doua instanță, în care stă alături de copil și împart sarcinile pe cât se poate în mod egal. A treia instanță, în care stă în spatele cu copilul, iar copilul e cel care conduce activitatea. În ceea ce privește sportul de performanță sunt momente în care acest joc, nu neapărat de rol, cât de poziționare, important, sunt momente în care tu trebuie să fii cel care oferă modelul, sunt momente în care trebuie să-i lași pe ei să descopere și să implementeze modelul sau idei noi și sunt momente în care trebuie să fii acolo cot la cot cu ei.

Edupedu.ro: Cât ar trebui să dureze aceste etape? Diferă de la un copil la altul? 

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Nu știu să vă spun, cred că contează bineînțeles copilul. Contează foarte mult mediul de acasă, modul în care copilul e construit, contează și experiența anterioară în sportul de performanță. Noi, antrenorii, petrecem o cantitate considerabilă de timp cu ei. Plecăm în cantonamente, suntem cu ei poate uneori mai mult timp decât sunt părinții cu ei pe zi și trebuie să găsim un echilibru, dar în același timp trebuie să lucrăm și cu părinții, pentru că de multe ori am întâlnit situația în care mesajul nu ajunge în formatul potrivit acasă și atunci inevitabil apar poate chiar și conflicte. 

Edupedu.ro: Cum simțiți generațiile de tineri antrenori din care faceți parte și dumneavoastră, cu siguranță folosesc metode diferite de predare. Se apropie mai ușor de elevi, spre deosebire de situațiile din trecut, când copiilor le era frică de apă și uneori chiar și de antrenor?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Mi-e greu să-mi dau seama. Comunității de antrenori, dacă îi lipsește ceva, este poate omogenitatea. Și avem antrenori tineri, foarte tineri, dar îi avem și pe cei, să zicem, de modă veche, iar toți trebuie să coexiste în acest acest mediu al sportului de performanță. Fiecare cu siguranță că are anumite atuuri, dar poate și mici defecte. Cred că într-adevăr accesul la informație, la literatura din Vest, e foarte facil și, din fericire, ei urmăresc ce se întâmplă și caută să se documenteze după noile informații pe care le pot obține. Însă în același timp e propria lor experiență, care de multe ori îi împiedică, pentru că este experiența lor sportivă, în care au crescut: în medii de modă veche și există cumva un conflict.

Probabil vom mai avea nevoie de câteva generații ca să putem să ajungem cu adevărat la un nivel comparabil cu ce se întâmplă în Vest. Și aici nu mă refer numai la partea de know-how, la partea de nivel de pregătire, la cunoștințe. Mă refer și la aspecte, să spunem, mai soft, mai mai puțin vizibile. Mă refer aici la ideea de safeguarding, care începe ușor-ușor și în România să fie tot mai prezentă. Ediția aceasta de Jocuri Olimpice de la Paris a fost prima în care au fost ofițeri de safeguarding, ofițeri care erau reprezentanți din fiecare delegație sportivă și care aveau rolul să observe elemente de abuz. În primul rând să le raporteze și în același timp să îi pregătească pe cei din staffurile olimpice să nu le facă și să le înțeleagă și să încerce să creeze un mediu neapărat mai puțin ostil.

Sportul de performanță nu trebuie făcut cu orice preț și în orice condiții. Și trebuie să avem grijă, bineînțeles, de sportivi, odată din punct de vedere fizic, dar și din punct de vedere psiho-emoțional.

Edupedu.ro: Dar dumneavoastră, ca antrenor, de ce probleme vă loviți?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Probleme sunt multe, dar să știți că nu sunt diferite față de cele cu care se întâlnesc omologii mei din alte țări. România, din punct de vedere al înotului, e o țară micuță, nu avem o tradiție comparabilă cu cea din Statele Unite sau cu cea din Australia. Sunt multe țări unde înotul, lăsând la o parte că este practicat de sute de mii de oameni, reprezintă și o abilitate de viață prin care foarte mulți trec și pe care foarte mulți au oportunitatea să o dobândească. Putem să ne plângem poate de lipsa de infrastructură, putem să ne plângem de lipsa de coerență în ceea înseamnă practicarea sportului în România.

Dar cred că principala dificultate este cea de cultură, pentru că cred că încă n-am reușit să facem trecerea de la sportul așa cum era organizat înainte de ’90, către sport și mai sigur, dar și mai liber într-un anumit sens și, în același timp, echilibrat din punct vedere socio-economic. 

Edupedu.ro: Din punct de vedere al sportului și al înotului la școală, în Strategia Națională pentru Sport se menționează că în școlile din România sunt obligatorii doar trei categorii de activități la disciplina educație fizică – gimnastică, jocuri și atletism. Înotul nu face parte dintre aceste sporturi obligatorii. De exemplu, în Franța, elevii pot face înot la școală. Credeți că ar fi necesară integrarea înotului la nivel de școală, de comunitate? Poate bazine de sector, dacă nu în școli? Cum ar putea avea copiii mai ușor acces la bazine?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Sigur că baza materială e un aspect. Noi nu ne putem compara cu Franța. Ei au cu siguranță mult mai multe bazine decât avem noi și atunci accesul e facil. E doar o alegere a comunității din școala respectivă dacă vrea să facă înot la ora de educație fizică. Eu cred că înotul ar trebui împărțit un pic și ar trebui să fim conștienți de faptul că el, pe lângă faptul că e un sport care poate dezvoltă mai mult anumite aspecte psihomotrice, că îți oferă oportunitatea să practici un sport cu care poți rămâne tot restul vieții tale și cu care să încerci să-ți întreții starea de sănătate pe tot parcursul vieții tale, înotul are și un aspect utilitar, aplicativ. Pe bicicletă te urci de bună voie și poți să cazi.

Dar s-ar putea să te trezești în viață cu anumite situații în care, dintr-un motiv sau altul, apa să reprezinte un pericol pentru tine. Și atunci eu l-aș împărți în două aspecte: a fi autonom acvatic, acesta este concept în Vest, de a fi autonom acvatic – pentru că ei nu fac neapărat înot în ideea în care să meargă mai departe către linia de performanță, ci trebuie să dobândească autonomia acvatică. Și în ideea aceasta în primul rând vorbim de prevenția înecului, după care putem să vorbim și de partea efectiv tehnică în care dobândești tehnica de înot.

Edupedu.ro: Deci cumva în programă vedeți inclusă prima parte, partea de a supraviețui, ideea de a învăța să înoți tocmai pentru a nu te îneca?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Da, adică nu e un privilegiu să știi să înoți. N-ar trebui să privim înotul ca fiind un privilegiu, ar trebui să-l privim ca pe un drept și așa cum ar trebui să știi să alergi, să sari, ar trebui să știi să și înoți. Din punctul meu de vedere, așa putem să integrăm mult mai mult. Ar trebui să știi să și schiezi, să și patinezi, poate ar trebui să știi să vâslești și să folosești un caiac. Sunt multe lucruri pe care am putea să le integrăm în sistemul educațional pe partea de sport și de educație fizică.

Edupedu.ro: Ca resursă umană, avem destui antrenori pentru copii?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Nu cred. Cu siguranță n-avem suficient de mulți oameni în sistemul educațional ca să putem să implementăm un astfel de program. Ar trebui considerabil mai mulți.

Edupedu.ro: Ce ar trebui să aibă un antrenor de înot care să-l poată antrena pe un copil de școală, ce parcurs educațional ar trebui să aibă? Ce diplome?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: În România există mai multe trase educaționale către profesia aceasta, dar e ceva valabil pentru toate disciplinele sportive. Cu siguranță ar trebui un sistem prin care ele să fie cumva echivalate, normate, cuantificate similar. Însă acest lucru necesită o reformă considerabilă în ceea ce privește sistemul educațional, pe partea aceasta, hai să spunem vocațională, de profesor sau de profesor-antrenor. Nu cred că trebuie să fie o chestie foarte complicată.

Până la urmă, pentru a introduce copiii în zona asta de autonomie acvatică nu-ți trebuie doctorat. Sunt niște cursuri care se pot face cu maximă lejeritate, atâta timp cât programa și curricula sunt bine structurate. Pentru că nici în străinătate nu toți sunt absolvenți de studii superioare cu specializarea asta. Mulți dintre ei au luat forme educaționale opționale sau au luat cursuri în particular pentru a deveni instructor de înot și fac asta fără niciun fel de problemă.

Edupedu.ro: La noi nu trebuie să ai neapărat licență ca să fii antrenor de înot? 

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Nu știu să vă spun cu exactitate. În mod normal, absolventul de Educație Fizică și Sport trebuie să treacă prin sporturile acvatice, prin sporturile de apă și ar trebui să dobândească abilitățile, pe de-o parte pentru el, pentru că, nu e un secret faptul că nu toți studenții știu să înoate. Și pentru unii lucrurile sunt evidente dacă ei vin dintr-o comunitate în care nu există bazin, dincolo de faptul că au avut poate oportunitatea să meargă la mare sau să meargă la gârlă, după aceea în facultate dobândesc abilitățile respective. În mod normal, orice absolvent de educație fizică ar trebui să fie capabil, așa cum poate învăța pe copiii școala alergării sau bazele jocurilor de echipă, să poată să-i învețe să și înoate. 

Edupedu.ro: Revin un pic la momentul în care l-ați cunoscut pe David Popovici. Povestea într-un interviu că dumneavoastră ați fost singurul antrenor care n-a încercat să-l schimbe, el fiind un copil mai agitat și neascultător, acestea au fost aproximativ cuvintele lui. Adaptarea la elevi, la particularitățile fiecăruia este una dintre cheile spre o comunicare mai bună cu elevul? De ce abilități are nevoie un antrenor ca să stabilească această relație bună cu elevii săi?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Poate chiar în declarația lui e cheia, întrucât eu am încercat să-l schimb pe acel copil orientat doar pe joacă, pe distracție, pe competiție. E o calitate pe care noi o urmărim la sportivi, aceea de a fi antrenabili. E o calitate care se construiește în timp, însă e important ca această antrenabilitate să fie dezvoltată fără ca ei să o simtă, să fie dezvoltată treptat și fără ca ea să fie percepută: «Ok, din momentul ăsta trebuie să fii doar într-un fel». Copiii să fie direcționați etapizat, iar ei ușor-ușor să devină tot mai antrenabili, pentru că într-adevăr un copil neascultător, să spunem, inevitabil va impacta rata de dezvoltare, în sensul de abilități. Ori aici trebuie să fie abordarea ta ca antrenor și să ai cât mai multe variante în modul în care vrei să-i faci mai antrenabili. 

Edupedu.ro: Ne mutăm un pic atenția spre părinți și vă întreb la ce ar trebui să fie atent un părinte când alege un profesor de înot pentru copilul său? Mă refer la prima catalogare a înotului făcută de dumneavoastră, cea de supraviețuire.

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: E o întrebare complicată. Cred că m-aș uita în primul rând la modul în care interacționează cu copilul și la modul în care structurează ceea ce se întâmplă în timpul orei. Cred că ar trebui să găsești un om care să fie suficient de abil în a face echilibru dintre joc și învățare și care să-i permită copilului, în mod subtil, să dobândească abilitățile specifice.

Edupedu.ro: Cum sunt copiii de astăzi, față de cei de la începutul carierei dumneavoastră?

Bineînțeles că au acces la orice informație, au acces la foarte multe oportunități și e foarte important să construiești o narativă în jurul sportului și cred că e important ca ei să simtă că sportul de performanță le aduce plus valoare, ca să folosesc o exprimare corporatistă în ceea ce fac ei de zi cu zi. Aici vorbim de modul în care-și organizează timpul, că vorbim de modul în care parcurg anumite etape și reușesc să subordoneze toate pe obiective pe termen scurt, pe termen lung.

Eu cred foarte mult că în ziua de astăzi copiii au acces și au posibilitatea să facă foarte multe lucruri cu timpul lor liber, de la robotică, la astrofizică, toate sporturile posibile. Dar ca ei să rămână cu adevărat într-un loc și să ajungă să fie implicați și pasionați de acel lucru, contează foarte mult valorile umane pe care le simt ca fiind promovate în mediul respectiv. Până la urmă, de ce alegi să duci copilul la înot și nu-l duci la baschet? Pentru că ambele sporturi sunt dovedite ca având un beneficiu asupra sănătății, asupra dezvoltării fizice și psihoemoționale. Cred că diferența o face antrenorul, o face persoana cu care te întâlnești în locul respectiv. Și nu știu câți dintre noi am putea să ne gândim la copilăria noastră dacă am ales să facem un sport în detrimentul altuia, dacă nu ne-am gândit foarte mult și la oamenii cu care am interacționat și nu asta a fost poate a fost elementul cheie în decizia pe care am luat-o.

Edupedu.ro: Pentru că ați amintit despre faptul că într-adevăr, în ziua de astăzi copiii fac foarte multe activități, dacă aleg un sport de performanță, mai au timp să facă și o altă activitate? 

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Depinde la ce nivel ne referim. Dacă vorbim de sportivii juniori e foarte complicat, pentru că deja ei intră într-un regim de pregătire mai complex, care necesită mult timp. Dacă stau să mă gândesc, probabil undeva de pe la 12 ani, cel puțin în sportul nostru, trebuie să faci anumite alegeri și e foarte greu să mai ai și alte discipline pe lângă. Poate reușești să mai faci când și când o altă activitate, însă în mod constant e greu de crezut.

Edupedu.ro: Când apare ideea de performanță? Că un copil poate merge pe acest traseu? După o anumită vârstă a copilului? Își dorește el foarte mult sau ține de părinte, de antrenor?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Se tot promovează ideea că la un copil de 10 ani construim tot universul în jurul sportului și al școlii. Nu cred că există sportiv profesionist de 10 ani, nu cred că există profesionist de 12 ani. Din cauza aceasta cădem în a construi un narativ în jurul copilului care nu cred că este benefic pe termen lung. Mai mult, ne grăbim, încercăm să avem rezultate cât mai repede ca să vedem că lucrurile sunt pe direcția care ne închipuim noi că trebuie, pentru că ne dorim să avem rezultate cât mai repede în orice disciplină pe care o avem.

Ne uităm cu mare mândrie cum un copil mai mic îi depășește pe cei mai mari și avem punctele acestea de referință, dar ar trebui să ne gândim mai mult dacă acest lucru este optim, dacă nu cumva ardem anumite etape. Însă din punctul meu de vedere, sportul de performanță cel puțin în cazul înotului începe cu adevărat undeva la 14 ani și cred că fără un traseu potrivit și sănătos înainte, e greu să ajungi la cel mai înalt nivel. Când arzi etapele înainte să înceapă etapa cea mai importantă de multe ori e greu să mai revii pe traseul potrivit.

Edupedu.ro: E vreo vârstă anume la care ar trebui să înceapă un copil înotul? La 5 ani, la 7 ani pentru a prinde mai bine un traseu, din punct de vedere al dezvoltării copilului fizice și emoționale? 

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Poți să poți să începi să mergi la antrenamente la 5 ani, dar contează cât faci și cum faci. Cred că anumite lucruri oricum nu vei putea să le dobândești la 5 ani, pentru că nu ești suficient de bine dezvoltat. Însă nouă ne place să fetișizăm noțiunea asta de copil geniu, de geniu precoce. Chiar săptămâna trecută mi-a trimis cineva cu o fetiță de 6 ani, 7 ani care a câștigat niște probe la un concurs și deja călca pe urmele marilor campioni. O astfel de retorică nu este benefică unui copil și de cele mai multe ori comparațiile acestea sunt nefirești. 

Edupedu.ro: Se creează presiune pe copil?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Bineînțeles, încerci să faci dintr-un copil al cărui viitor este evident incert și a cărui dezvoltare nu ai cum să o cuantifici cu exactitate, încerci să-l pui într-un șablon, într-un model, încerci să-l transformi într-o certitudine. De multe ori, astfel de situații nu fac nimic altceva decât să eșueze.

Edupedu.ro: Simțiți că în unele momente și părinții forțează copiii mai mult decât ar trebui? 

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Da, și părinții, ca și antrenorii, de multe ori, se grăbesc și v-am spus – e absolut firesc, pentru că trăim într-o epocă în care vrem certitudine, vrem gratificare instant. E normal… până să ajungi la un nivel în care să fii sprijinit din punct de vedere financiar, trebuie să treacă niște ani și am înțeles capitalismul poate greșit. Dacă îl ducem la înot, vrem să-l vedem campion, dacă îl ducem la fotbal, vrem să-l vedem Messi. Și avem impresia că dacă plătim sau dacă facem anumite eforturi, totul trebuie să fie cu siguranță randamentul căutat și randamentul uneori și promis. Ceea ce nu cred că e o perspectivă sănătoasă, pentru că de multe ori ajungem să-i punem pe copii în niște șabloane și în momentul în care evident traseul nu mai corespunde, intrăm în panică și de acolo lucrurile pot lua o grămadă de forme, de la abandon până la un regim impus, care evident că mai târziu va avea propriul său ecou în viața copilului.

Edupedu.ro: E un moment în care părinții pot face un pas înapoi? E în regulă să accepte că nu se poate și că copilul poate nu are acest traseu al performanței?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Da, până la urmă noi vedem în societate tot felul de modele de succes. Asta discutam și cu David la un moment dat, pentru că ne uitam că înotul e popularizat acum. Toată lumea se uită la el, dar în același timp ne gândeam și că e bine că vor veni mai mulți copii la înot, își vor dori mai mult să facă performanță în disciplina aceasta. Dar câți dintre ei vor face modul sănătos și câți vor încerca pur și simplu să copieze sau nici măcar să copieze pentru că ei nu au toate informațiile și pur și simplu vor veni la bazin și vor spune vrem să fim ca X sau ca Y, dar fără să știe cu adevărat toate implicațiile și din nou să forțeze un șablon care nu se potrivește copilului. Iar de aici lucrurile n-au decât să degenereze.

Edupedu.ro: Atât prin studii, cât și prin profesie, aveți contact cu cei mai performanți sportivi și antrenor din lume. Ce ați vedea important de preluat și de integrat și în sistemul de învățământ din România și universitar și preuniversitar? 

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Cred că în afară există într-adevăr un pic mai multă înțelegere. Acum depinde la cine ne uităm. Dacă ne uităm la francezi, o să vedem că există modelul acesta și conceptul de sportiv – elev sau de elev sportiv, cu model de educație structurat, personalizat pe nevoile lor, pe timpul lor disponibil. Cred că am putea face un efort să fim mai flexibili din punctul acesta de vedere și să încercăm să le oferim copiilor oportunitatea să se dezvolte și prin sport. Pentru că nu de puține ori am auzit și am întâlnit situația în care elevii sunt criticați pentru că fac un sport de performanță și că dedică foarte mult din timpul lor liber acestei pasiuni. Există puțină înțelegere din partea corpului profesoral pentru alegerile lor și acest lucru nu face nimic altceva decât să-i descurajeze din ambele direcții pe elevi.

Un copil al cărui vis îl demontezi în mod constant nici nu te va aprecia și nu te va respecta pe tine ca profesor, indiferent de materia pe care o predai. Dar nici pe visul acela n-o să mai poată să meargă fără să aibă resentimente și atunci nu faci nimic altceva decât să creezi o stare perpetuă de confuzie. Și în situația asta, nici academic nu va excela decât cu eforturi foarte mari și cu clar un regim foarte drastic, dar nici din punct de vedere sportiv nu va ajunge să-și atingă potențialul. Am avut copii care au avut experiențe dintre cele mai traumatizante, aș spune. Copii de 10 ani, 9 ani. Am avut un sportiv care la 10 ani a ieșit campion național și s-a dus la școală la doamna învățătoare să-i arate medaliile și dânsa a zis: «Ce-s prostiile astea, la ce sunt de folos? Lasă că importantă e cartea, că te duci tu la bazin nu interesează pe nimeni». Nu știu dacă asta ar trebui să fie abordarea, nu cred. În momentul respectiv, copilul nici pe tine nu te va mai asculta și nici sportul nu îl va mai privi cu aceeași dorință.

Edupedu.ro: Care credeți că este un atu al școlii românești, din evaluarea dumneavoastră?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Nu știu care ar fi un atuu al educației în România. Cred că există în continuare o structură interesantă și într-adevăr poți să dobândești foarte multe cunoștințe, dar asta vine la pachet și cu o inflexibilitate, pentru că, evident, orice volum de cunoștințe necesită un volum direct proporțional de timp și momentul în care nu vei alege să aloci acel volum de timp, te vei lovi de această inflexibilitate.

Edupedu.ro: Dacă ești elev – sportiv de performanță trebuie să mergi și la școală în paralel să depui un efort și să te dedici sportului, practic, este o muncă mult mai mare pentru un copil. Cum am putea să scăpăm de această mentalitate despre care povesteați să nu se mai creadă că cele două școala și sportul nu sunt complet separate, că nu trebuie să fi doar performant la școală și că poți să faci și sport și să ai și note bune?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Ține de cultură, de educație. Profesorul de la școală ar trebui să înțeleagă că și prin sport poți să dobândești anumite valori morale, valori umane. Dar contează foarte mult cum privește el, profesorul, viața și există o grămadă de stereotipuri cu care ne întâlnim: sportivul de performanță e doar sportiv de performanță, nu e neapărat și un viitor intelectual. Este o narativă cu care ne confruntăm în continuare și pe care sper eu ca în timp să reușim să o demontăm, nu știu cum, dar cred că ușor – ușor, accesul la informație ne va permite și acest lucru.

Edupedu.ro: David Popovici este un exemplu extrem de bun, care dovedește că le poate face pe amândouă în același timp – a absolvit Colegiul Național Bilingv George Coșbuc și a intrat la UniBuc la Facultatea de Psihologie.

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Da, dar aș îndrăzni să spun că el a fost norocos, întrucât el a găsit la liceu un mediu care i-a oferit înțelegere și care i-a permis să-și urmeze visul. Și cred că au procedat corect.

Edupedu.ro: Dumneavoastră pe cine urmăriți pentru a fi la curent cu noutățile în acest domeniu? Care cine este mentorul dumneavoastră?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Nu cred că am efectiv un mentor din punctul acesta de vedere. Sunt mulți oameni pe care îi urmăresc, în special în zona de sport de performanță. N-aș putea să dau un exemplu. Ce-mi place mie să fac este să fiu circumspect de multe ori când mă uit la ceea ce declară oamenii sau ceea ce spun că fac, pentru că de multe ori mesajul trebuie pus în context. Și inclusiv cei care mă ascultă acum ar trebui să pună lucrurile în context privind activitatea mea și să încerce să afle și parcursul ca să înțeleagă de ce omul în cauză ajunge la perspectiva respectivă. 

De exemplu, bănuiesc că sunt deja de cancan și de amuzament celebrele articole cu cercetătorii britanici și le privim ca o sursă de amuzament. Cred că ar trebui să fim mult mai atenți în ceea ce privește informațiile pe care le dobândim, pentru că există foarte multe filtre. Din punctul meu de vedere, niciun cercetător britanic, dacă există cu adevărat, nu va permite să apară un astfel de articol fără ca numele lui să fie acolo. Dacă citesc o cercetare validă din lumea înotului, ea va avea acolo numele unui cercetător, al unei universități, al unui centru de cercetare, pentru că oamenii astfel se validează în profesia lor.

Iar dacă noi doar căutăm pastile de pe Youtube în care vine un X sau un Y, într-un podcast, și spune două trei lucruri și noi le luăm ca atare, s-ar putea să nu procedăm corect, pe de-o parte pentru că lucrurile trec prin filtrul nostru și apoi au trecut și prin filtrul persoanei respective. Poate asta nu înseamnă neapărat că este aplicabil în viața noastră. Eu mereu îi încurajez pe colegi atunci când mă mai duc la o prezentare să încerce să privească contextul în același timp cu informația pe care o prezintă, pentru că doar să iei copy-paste anumite elemente s-ar putea să fie un risc nefericit.

Edupedu.ro: Care este următoarea etapă în carieră pentru dumneavoastră, după Jocurile Olimpice? Aveți alți elevi care urmează să meargă la Campionate Europene, Mondiale? 

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Nu am neapărat. Cu siguranță vom încerca să găsim mai mulți sportivi pentru următoarea ediție de Jocuri sau următoarele ediții de Jocuri și să încercăm să-i sprijinim cu tot ce au nevoie ca să ajungă și ei la cel mai înalt nivel și apoi să încercăm să găsim soluții astfel încât ușor-ușor să avem constant rezultate în sportul acesta. Dacă ne uităm din punct de vedere istoric, noi avem rezultate o dată la cinci ediții, ultima medalie pe care am luat-o a fost în 2004. Au trecut 20 de ani, iar în 20 de ani am așteptat ca rezultatele să reapară. Cred că putem, bineînțeles, să facem lucrurile mai bine.

Edupedu.ro: Aveți un mesaj de final pentru antrenor de natație, care poate vor să vă urmeze după ce ascultă acest interviu, parcursul pe care le-ați urmat și dumneavoastră?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Să fie curioși, să fie studioși și să aibă răbdare.

Citește și:

ULTIMĂ ORĂ Medalie de bronz pentru înotătorul David Popovici la proba de 100 de metri liber – Jocurile Olimpice de la Paris 2024 / A doua medalie adusă României la această ediție

BREAKING Medalie de aur pentru David Popovici, la proba de 200 de metri – Jocurile Olimpice de la Paris 2024. Este prima sa medalie olimpică