Întâlnire încărcată cu emoție la Colegiul Național „Dinicu Golescu” din Câmpulung, județul Argeș, unde absolvenții promoției 1960-1964 s-au adunat la începutul acestui an școlar pentru a se revedea la 60 de ani de la absolvirea liceului, relatează Clar TV Muscel.
„Dinicu Golescu nu era orice școală. Am trecut peste, ne-am adaptat. Patru ani i-am petrecut în școală și iată acum… 60 de ani de la absolvire nu-s de acolo”, spune o absolventă de liceu în materialul citat. O alta continuă: „Azi e ziua noastră, a tuturor, toți împlinim 60”.
Absolvenții de la Dinicu Golescu s-au întâlnit în fața liceului, au povestit despre familiile pe care și le-au întemeiat și despre profesiile lor. Unii dintre ei au plecat în străinătate după terminarea liceului, cu greu, după cum mărturisesc aceștia, în țări precum Canada și Italia, pentru a se specializa sau pentru a fi cercetători.
- Foștii colegi de liceu sunt majoritatea născuți în anul 1946, când România încă era monarhie condusă de Regele Mihai I. În acel an au avut loc primele alegeri parlamentare de după al Doilea Război Mondial, considerate fraudate de istorici, câștigate de Partidul Comunist.
„Trăim astăzi niște clipe unice pe care nu mulți apucă de aici, care au terminat Dinicu, să le petreacă în fața școlii, la locul faptei, cum se zice, după 60 de ani – o viață de om, să ne întâlnim cu atâția colegi care vin de peste mări și țări. Unii din America, unii vin din Italia, Franța, Elveția ș.a.m.d. Deci sunt oameni care s-au realizat în viață și au ajuns la ora actuală să celebreze, ca să spun așa, 60 de ani de parcă ar fi ieșit la pensie acum”, povestește un absolvent prezent la revedere, în reportajul citat.
„Ce frumoși eram! Tinerii furioși și frumoși eram atunci în [19]64, când am terminat liceul. Promoția ’64. A fost o promoție extraordinară. Am avut colegi care imediat au plecat afară, cu toate că pe vremea aia nu se pleca, dar fiind excepționali din punct de vedere profesional, au plecat peste mări și țări și acolo au dus faima inteligenței românești”, a continuat același.
El a mai adăugat: „Am avut o pleiadă de profesori excepționali din care amintim așa câțiva Șerban Țicăloiu – dascălul de românește, cum îi spuneam noi, așa, doamna Zărnescu la franceză, domnul Mitu la fizică și chimie, la matematică – soții Cenușă, Alexandru Bera, profesorul Păiuș, o întreagă pleiadă de nume celebre care făceau un adevărat învățământ. Nu că aș critica învățământul acuma, dar… nu mai e ce a fost”.
Un alt absolvent a vorbit despre profesorii lui și experiența din școală: „A fost un moment fericit pentru noi, ăștia care suntem aici. În același timp e și trist că mulți dintre noi, dintre colegii din promoția 64 nu mai sunt printre noi. (…) Eram în clasă în jur de 40, erau opt clase, 320 de absolvenți – din ăștia peste aproape 90% au făcut studii superioare. N-a rămas nimeni la stadiul de liceu, se făcea carte la modul serios”.
Iar el a continuat cu exemple: „Aveam printre profesorii de renume profesorul Păiuș, profesoara de română Lambrino, Țicăloiu, Mitu, cel care a plecat și s-a dus profesor universitar foarte, foarte mulți. Adică o generație de excepție, și aici și la Pedagodic – oameni grei de la care… Profesorul Furdubețiu: la el, eu nu puteam să iau notițe. Când auzeam ce ne spune, rămâneam blocat adică cu gura căscată, ce spunea el nu se găsea în cărți, nu era în manuale și ne spunea pe lângă, era o plăcere să-l asculți”.
„Profesorul Piscu de la latină: visam, făceam declinarile și în vis. Frumoși, profesori mari, profesori foarte, foarte mari, valoroși. Asta e satisfacția noastră, că putem spune că am avut într-adevăr o generație. Nu știu dacă ne-am ridicat noi la nivelul lor, dar i-am avut ca modele în viață”.