Institutul de Istorie a Religiilor reacționează vehement la propunerea Academiei Române de reorganizare a acestei instituții care ar rămâne fără personalitate juridică, urmând a trece în cadrul Institutului de Studii Sud-Est Europene din București. „Nu există nici un alt institut similar de cercetare în sistemul public de cercetare din România; nu a existat niciodată un institut similar de cercetare în istoria României”, afirmă directorul Institutului de Istorie a Religiilor, cercetătorul Eugen Ciurtin, într-o poziție oficială remisă Edupedu.ro.
„Institutul de Istorie a Religiilor se află în cea mai bună etapă de dezvoltare de până acum. Niciodată înainte de 2024 nu a existat în spațiul academic din România un Institut de profil cu ocuparea cvasi-integrală a posturilor din HG-ul de fondare, ediții critice colective, proiecte internaționale câștigate și perspectiva unui Congres mondial iminent. Prin grija Institutului, Bucureștiul va deveni în 2026 a cincea capitală din lume care organizează de două ori un asemenea Congres din întreaga istorie de 125 a instituționalizării acestui câmp unic de cunoaștere. În 125 de ani de mari reuniuni internaționale care definesc prezentul unei științe, Bucureștiul devine singura capitală care organizează de două ori în interiorul aceleiași generații de cercetători un asemenea Congres (am făcut-o deja în 2006) – singura din lume”, afirmă Eugen Ciurtin, membru fondator și director al Institutului de Istorie a Religiilor.
În poziția trimisă Edupedu.ro, conducerea Institutului de Istorie a Religiilor amintește de campania națională de salvare a manuscriselor lui Mircea Eliade. „Sute de manuscrise din acea arhivă dezmembrată privat au revenit în circuitul public de numai doi ani încoace, destinate cum sunt de donatorii Institutului editării lor critice. Am asumat atunci un principiu imperisabil și invincibil pentru cultura academică și publică națională: cum o ținem, așa o avem. Dar dacă o ținem, trebuie să o avem”.
Reacția conducerii Institutului de Istorie a Religiilor vine după ce președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a anunțat că propune Guvernului reorganizarea institutelor de cercetare din subordine, reorganizare în urma căreia 20 de institute și centre de cercetare rămân fără personalitate juridică, din totalul de 70 de institute ale forului de cercetare științifică. Președintele Academiei a declarat pentru Edupedu.ro că motivele desființării unei părți a institutelor sunt atât slaba finanțare acordată de Guvern, cât și necesitatea „să ne uităm noi înșine în propria curte și să încercăm o rearanjare a locurilor în așa fel încât să răspundem cerințelor lumii în care trăim” (sursa și detalii).
Edupedu.ro a publicat ulterior noua configurație a institutelor de cercetare din subordinea Academiei Române, care prevede că Institutul de Istoria Religiilor, evaluat ca fiind în categoria a II-a valorică din 3 posibile, ar urma să își piardă autonomia juridică și să treacă în cadrul Institutului de Istoria Religiilor, instituție evaluată tot în categoria a II-a.
Reacția integrală a Institutului de Istorie a Religiilor:
„Stimată Doamnă Raluca Pantazi,
Luând notă de articolul pe care l-ați publicat în exclusivitate despre o eventuală «nouă configurație a institutelor de cercetare din subordinea Academiei Române», îngăduiți-mi vă rog să vă supun atenției câteva precizări cu privire la Institutul de Istorie a Religiilor, pentru optima informare a publicului. Institutele Academiei Române având o structură de conducere sprijinită de un Consiliu științific, vi le adresez cu asentimentul colegilor din Consiliu, doamna dr. Gabriela Cursaru (Universitatea din Montreal) și domnii dr. Bogdan Tătaru-Cazaban (director a.i. al Institutului nostru în 2018-2022, secretar al Consiliului) și dr. Alin Suciu (Academia din Göttingen și Universitatea din Helsinki).
Academia Română nu a comunicat oficial prin propriile sale mijloace de comunicare sau în circuitul administrativ intern, până la momentul de față, elemente ale acestei restructurări. Din exact acest considerent, nici Institutul de Istorie a Religiilor nu poate să reacționeze instituțional public, în calitate de instituție cu personalitate juridică distinctă și ordonator terțiar de credite (așa cum sunt majoritatea institutelor subordonate Academiei), în fața unor aserțiuni neîntărite oficial, care privesc în ansamblu sistemul de cercetare, implicit și cercetarea în Institutul nostru, și a căror înfăptuire este competența exclusivă a decidenților și legiuitorului. Dar Dvs. ați oferit în exclusivitate și în premieră națională informații lipsite de precedent, iar cele care privesc direct Institutul de Istorie a Religiilor nu corespund realității de fapt și se cuvin corectate.
Astfel, se menționează în două rânduri în materialul publicat în exclusivitate: Institutul de Istorie a Religiilor «cu 5 cercetători», respectiv «care are 5 cercetători». Nicidecum. Conform Organigramei în vigoare, așa cum a fost aprobată de conducerea Academiei Române în iulie 2024, după ce am aplicat deja în Institut toate prevederile constrângătoare ale OUG 34/15.05.2023, Legii 296/27.10.2023 și OUG 115/15.12.2023, Institutul de Istorie a Religiilor deține în prezent 9 posturi întregi de cercetare pe durată nedeterminată ocupate în acest moment de 10 cercetători, la care se adaugă alți 2 cercetători care ocupă poziții auxiliare, precum și alți 6 cercetători validați de Ministerul Cercetării într-un proiect de cercetare european (Acțiunea COST CA23144), care se derulează în Institut în 2024-2028.
Totodată, întrucât este omisă din prezentarea listei celor 70 de institute din subordinea Academiei Române, se cuvine menționată unicitatea Institutului nostru ca instituție publică în România contemporană: nu există nici un alt institut de cercetare în Istoria religiilor în Academia Română; nu există nici un alt institut similar de cercetare în sistemul public de cercetare din România; nu a existat niciodată un institut similar de cercetare în istoria României. Eforturile de instituționalizare care aveau să conducă la fondarea și perpetuarea Institutului de Istorie a Religiilor au început la București în urmă cu aproape un secol și jumătate. Respectându-și toți predecesorii, Institutul ilustrează și apără această unicitate. În acest sens se poate corobora Legea 296/27.10.2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung, art. XXIX alin. (8) și (9) (a-c).
Cum cercetarea se face în colective și în societate, publicul interesat de soarta ei are deja la îndemână reacția perfectă a Biroului Prezidiului din 23.08.2023, la apariția în spațiul public a unei forme a chiar legii menționate mai sus. Biroul Prezidiului Academiei noastre a oferit atunci cu strălucire un apel național În apărarea cercetării academice românești: «Institutele și centrele de cercetare ale Academiei Române, prin profilul și tematica de cercetare abordată, acoperă în spațiul cercetării românești zone unice de cunoaștere, de importanță națională, conform unor strategii care implică generații de cercetători și timp de lucru îndelungat, care se măsoară în zeci de ani». Este cea mai aptă descriere pe care a făcut-o Biroul Prezidiului inclusiv (în acest context: tocmai) Institutului de Istorie a Religiilor. Toți cei afini cercetării – și toți colegii noștri din institutele Academiei – știu bine ce înseamnă profil, tematică, acoperire, importanță națională, generații de cercetători, măsurare în zeci de ani. Informațiile pe care le-ați oferit în premieră națională ating așadar tocmai racordul dintre zonele unice de cunoaștere și strategii. Conform poziției asumate public de Academia Română, ne reîntoarcem la o viziune globală: «[i]mediat după momentul istoric din decembrie 1989, au fost înființate institute de cercetare care vizează cu deosebire domeniile prohibite sub regimul dictatorial comunist: economie, sociologie, filosofie, psihologie, istoria religiilor». «Imediat», aici, nu se referă însă și la noi. Institutul funcționează de mai puțin de jumătate din timpul scurs din 1989. Abia după Congresul mondial pe care tocmai Institutul îl organizează în 2026 vom putea spune că am acoperit jumătate din această perioadă istorică.
Nu e un secret pentru nimeni că în câmpul deciziilor majore, cu consecințe care se pot arăta ireversibile la nivelul mai multor generații și transversal la nivel național, responsabilitatea colectivă trebuie prin urmare să fie proporțională. Știm cu toții ce se întâmplă altminteri. Însăși Academia Română s-a pronunțat ferm asupra restructurării recente a institutelor Academiei de Științe a Moldovei și chiar Dvs. ați preluat, într-un articol din 2022, acest deziderat indispensabil ideii de cercetare științifică: La fel ca academicienii din R. Moldova, cei din România consideră că astfel de decizii ar trebuie «să fie bazate pe o evaluare obiectivă și transparentă, pe o argumentare convingătoare și discuții în întreaga comunitate științifică».
În baza și în limitele mandatului meu nu mă pot pronunța asupra altor aspecte deocamdată. Se cuvine însă ca publicul interesat de soarta cercetării să știe că Institutul de Istorie a Religiilor se află în cea mai bună etapă de dezvoltare de până acum. Niciodată înainte de 2024 nu a existat în spațiul academic din România un Institut de profil cu ocuparea cvasi-integrală a posturilor din HG-ul de fondare, ediții critice colective, proiecte internaționale câștigate și perspectiva unui Congres mondial iminent. Prin grija Institutului, Bucureștiul va deveni în 2026 a cincea capitală din lume care organizează de două ori un asemenea Congres din întreaga istorie de 125 a instituționalizării acestui câmp unic de cunoaștere. În 125 de ani de mari reuniuni internaționale care definesc prezentul unei științe, Bucureștiul devine singura capitală care organizează de două ori în interiorul aceleiași generații de cercetători un asemenea Congres (am făcut-o deja în 2006) – singura din lume.
În această și în oricare altă privință, reamintesc conduita prin care se disciplinează orice adversitate, așa cum de pildă am făcut-o noi în campania națională de salvare a manuscriselor inedite ale unui anume Mircea Eliade, istoric al religiilor ale cărui proiecte instituționale la București eșuaseră. Sute de manuscrise din acea arhivă dezmembrată privat au revenit în circuitul public de numai doi ani încoace, destinate cum sunt de donatorii Institutului editării lor critice. Am asumat atunci un principiu imperisabil și invincibil pentru cultura academică și publică națională: cum o ținem, așa o avem.
Dar dacă o ținem, trebuie să o avem.
Vă mulțumesc.
Eugen Ciurtin
membru fondator | cercetător științific I | director al Institutului de Istorie a Religiilor”
DOCUMENT Descarcă reacția Institutului de Istoria Religiilor:
Informații de background
Academia Română a decis pe 24 octombrie 2024, în cadrul Adunării Generale, reorganizarea institutelor și centrelor de cercetare pe care le are în subordine. Decizia este finală și a fost luată în unanimitate de toți membrii titulari, corespondenți și de onoare ai Academiei Române care au participat joi, 24 octombrie 2024, la ședința desfășurată în format hibrid, a declarat pentru Edupedu.ro vicepreședintele Academiei Române, Nicolae Zamfir. Pentru a fi pusă în aplicare, ea trebuie aprobată de Guvernul României, care ar urma să emită Hotărâri de Guvern de reorganizare a institutelor acestora de cercetare.
Cele mai multe schimbări decise de Academie se remarcă în rândul institutelor de științe economice, juridice și sociale, precum și la Secția de Istorie și Arheologie. De precizat că la Secția de Științe agricole și silvice, decizia Academiei este de preluare de noi centre, din afara forului. Schimbări notabile, dar mai restrânse sunt programate și pentru Secțiile de științe medicale, respectiv de filologie și literatură. Mai puțin de jumătate dintre secțiile Academiei Române rămân neschimbate.
Decizia de reorganizare a fost luată ca urmare a evaluării activității institutelor de cercetare și a grupării acestora în 3 categorii valorice. În final, în urma evaluării, din cele 70 de institute și centre de cercetare ale forului, 20 de institute își pierd personalitatea juridică și trec în coordonarea filialelor din București, Iași, Cluj și Timișoara.
Reorganizarea institutelor și centrelor de cercetare din subordinea Academiei Române, decisă joi în unanimitate de Adunarea Generală a Academiei, a fost avizată de Prezidiul Academiei Române și a fost concepută în urma evaluării activității institutelor și centrelor de către Consiliul de Coordonare a Cercetării Științifice din Academia Română (CCCȘ), evaluare a cercetării științifice realizată pe baza criteriilor Ministerului Cercetării.
Vicepreședintele Academiei, Nicolae Zamfir, a declarat pentru Edupedu.ro că „în cazul institutelor care au în subordine alte institute sau centre de cercetare, cu sau fără personalitate juridică, consiliile științifice vor fi formate din reprezentanții tuturor institutelor sau centrelor din subordine”.
Reorganizarea institutelor Academiei Române vine în contextul în care guvernarea PSD-PNL a inițiat, în 2023, un proces de restrângere a cheltuielilor prin comasarea institutelor neperformante. În august 2023, Academia condusă de Ioan Aurel Pop contesta măsura, afirmând că reducerile de cheltuieli și de personal în această direcție „riscă să provoace o criză fără precedent și fără ieșire a sectorului cercetare-dezvoltare-inovare” (sursa și detalii). Regulile reorganizării institutelor, așa cum erau anunțate acum un an, erau confuze, prevăzând finalizarea comasărilor până la jumătatea acestui an, în condițiile în care evaluarea lor avea ca termen finalul anului (detalii aici). Procedurile au suferit, însă, modificări pe parcurs (detalii aici).
Schimbările din mediul institutelor de cercetare au la bază Legea 25/2023, invocată acum și de academicianul Nicolae Zamfir, care stabilește integrarea voluntară a organizațiilor de cercetare, dezvoltare și inovare din România. Ea prevede, în vederea acestor integrări, ca organizațiile de profil să fie evaluate din punct de vedere al performanței lor. Potrivit aceleiași legi, ele trebuie încadrate în 3 clase de performanță, iar cele unde se constată performanța cea mai scăzută (clasa a III-a) urmează să fie „transformate”, adică să treacă prin proces de fuziuni sau să se desființeze.