Cercetătorul Eugen Ciurtin, director al Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române, a anunțat marți, 3 decembrie, în cadrul unei conferințe de presă organizate la Casa Academiei Române, că Ministerul Cercetării a aprobat un memorandum care asigură continuarea activității institutului în forma sa actuală. În cadrul conferinței, acesta a vorbit despre dificultățile întâmpinate în derularea proiectului Ecce, planurile de deschidere a unei filiale la Sibiu și a explicat de ce consideră esențială existența unui astfel de institut.
„Guvernul a dispus, Academia trebuie doar să recunoască această formulă”, a declarat Eugen Ciurtin, referindu-se la aprobarea unui memoriu care exceptează Institutul de Istorie a Religiilor de la comasarea cu alte institute. „Domnul ministru Ivan, un foarte tânăr ministru, a binevoit să aprobe un memorandum de exceptare pentru Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române. […] Numai de acest aviz al biroului prezidiului mai are nevoie institutul ca să supraviețuiască și să-și supraviețuiască întregii legislații care ne-a supt energiile în ultimele zeci de ore”.
Ciurtin a explicat că memorandumul a fost aprobat în contextul în care unicitatea disciplinară a institutului permite protejarea sa juridică: „Unicitatea instituțională a disciplinei redată prin Institutul de Istorie a Religiilor poate fi apărată juridic și la nivelul Ministerului și al Guvernului României deja”. Declarațiile complete, redate mai jos în articol.
- Context. Conducerea Academiei Române a decis în urmă cu o lună reorganizarea institutelor și centrelor de cercetare pe care le are în subordine, hotărâre care pentru a fi aplicată are nevoie de aprobarea Guvernului României.
- Potrivit planurilor de reorganizare adoptate de Adunarea Generală a Academiei, publicate în exclusivitate de Edupedu.ro, Institutul de Istorie a Religiilor ar urma să își piardă personalitatea juridică și să treacă în cadrul Institutului de Studii Sud-Est Europene din București. Atât Institutul de Istorie a Religiilor, cât și Institutul de Studii Sud-Est Europene din București sunt evaluate în categoria a II-a din trei categorii valorice. Evaluarea a fost realizată de către Consiliul de Coordonare a Cercetării Științifice din Academia Română (CCCȘ), evaluare a cercetării științifice aplicată pe baza criteriilor Ministerului Cercetării. Informațiile de context pe larg, după declarațiile integrale.
Proiectul Ecce, blocat din cauza legislației contradictorii
Directorul Institutului a menționat dificultățile întâmpinate în derularea proiectului „Ecce – ediția critică completă Eliade”, care ar fi trebuit să fie tipărit anul acesta: „Institutul de Istorie a Religiilor a câștigat, ba chiar cu 0,17 sutimi, locul doi un fond din partea Administrației Fondului Cultural Național […] Ei bine, închipuiți-vă că ordonanța 107 din 4 septembrie spune că instituțiile publice care nu au pus în bugetul lor în mod permanent […] sumele eventuale pe care le-ar putea câștiga din orice proiect nu le mai pot cheltui.”
Ciurtin a explicat că, din cauza acestei situații, fondurile câștigate trebuie returnate, iar proiectul este blocat: „Ecce nu mai poate apărea în acest moment. […] Am sugerat că există posibilitatea ca exact suma câștigată prin concurs public […] să fie folosită. […] Însă, din păcate, nu am avut încă o soluție concretă”.
Planuri de extindere: o filială a institutului la Sibiu
Directorul a prezentat și planuri de dezvoltare ale institutului, inclusiv înființarea unei filiale la Sibiu: „Am avut o discuție lungă […] în care am exprimat care sunt necesitățile minime de dezvoltare, ceea ce dorim conform legii de fondare […] să avem și prima filială, pentru că ne-am gândit la extinderea cu o filială și probabil va fi un oraș din Transilvania, și anume Sibiul, pentru că avem parteneri acolo”.
De ce este important Institutul de Istorie a Religiilor
Întrebat de ce este important un astfel de institut, Eugen Ciurtin a explicat că studiul istoriei religiilor oferă perspective esențiale asupra tehnologiilor și societăților contemporane: „Ne ocupăm de asta pentru că religiile nu vin de alaltăieri, chiar dacă tehnologia poate să vină. […] De exemplu, cum a fost în pandemie slujba online? Cu alte cuvinte, există translații, schimbări, modificări extrem de puternice care afectează însăși funcționarea în sensul administrativ dar și metafizic a unei religii”.
De asemenea, directorul a subliniat că tehnologia și religia sunt interconectate: „În momentul în care homo sapiens este agricultor, el vede altfel, concepe altfel, trăiește altfel sentimentul religios. […] În momentul în care arhitectura progresează, devine cutia de rezonanță a unei idei de-a exprima religiosul”.
Edupedu.ro redă mai jos prezentarea cercetătorului Eugen Ciurtin, directorul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române:
„(…) Am, din fericire, după 40 de zile ale acestei campanii de salvare a Institutului de Istorie a Religiilor, vestea cea bună și doresc să-i mulțumesc unui cititor mai puțin cunoscut al lui Mircea Eliade. Mircea Eliade este printre mulții istorici ai religiilor din Europa secolului 20 care evident face obiectul unei cercetări aprofundate. (…)
Vestea cea bună: un cititor al lui Eliade este domnul Bogdan Gruia Ivan, ministrul Cercetării, care mi-a făcut onoarea să mă primească și să recepționeze cu o amabilitate guvernamentală aptă memoriul pe care i l-am depus în vederea redactării celui de-al doilea act al existenței acestui institut. Actul care îi va garanta prezentul și, sperăm, perpetuitatea. Pentru că instituțiile trebuie să supraviețuiască, instituțiile trebuie să dureze cu adevărat, iar angajamentul, elanul pe care l-am avut și pe care l-am exprimat public împreună cu ceilalți doi directori care se ocupă și astăzi de destinele institutului, adică profesorul Andrei Pleșu și profesorul Bogdan Tătaru Cazaban poate va avea în sfârșit garanția (…) Pentru a explica concret ceea ce institutul a obținut, menționez că m-am adresat ministerului prin adresa 5.050 – 859 din 5 noiembrie.
Pentru a avea o coerență și, dacă se poate, o alură cu adevărat academică în a ne respecta publicul și pe toți cei care îi citesc, cum vedeți, abia la 3 decembrie, astăzi, sunt în măsură să anunț acest lucru pentru că am crezut întotdeauna că astfel de aspecte care țin de viața unei instituții trebuie prezentate public doar în măsura în care nu mai e nimic de făcut sau chiar s-a ajuns la un rezultat benefic. Avem acest rezultat benefic înregistrat de altfel, la cancelaria domniei sale, a Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, în 7 noiembrie, la serviciul Finanțare de programe de cercetare-dezvoltare și de inovare și am primit la 19 noiembrie răspunsul pozitiv, care constă în aprobare schiței de memorandum de exceptare în acord cu cadrul legal, întrucât unicitatea instituțională a disciplinei redată prin Institutul de Istorie a Religiilor poate fi apărată juridic și la nivelul Ministerului și al Guvernului României deja.
Cu alte cuvinte, acesta este cadrul în care se cuvine să mulțumim legiuitorului, totodată, pentru că a dispus în Legea 296 paragrafele convingătoare cu privire la unicitatea instituțiilor care nu trebuie să fie comasate, dizolvate, anihilate, asanate eventual, ca să folosesc alte verbe, că am înțeles că acestea se folosesc când e vorba de viața științei, așa cum ordonanța 34 din 15 mai 2023 presupune la nivel individual, adică al existenței posturilor, inclusiv de cercetare, ca în sistemul bugetar din România să fie protejate acele posturi care pot fi definite ca unice în diferitele organigrame.
Cu alte cuvinte, legiuitorul, actualul Guvern al României și domnul ministru Ivan, un foarte tânăr ministru, a binevoit să aprobe un memorandum de exceptare pentru Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române. Evident, imediat cum am primit această veste extraordinară a legiuitorului, în acord cu declarațiile publice și declarațiile din circuitul intern al comunicării, cu ordonatorul principal de credite reprezentat de domnul președinte al Academiei Române, domnul Ioan-Aurel Pop, am comunicat soluția guvernamentală care indică faptul că Academia Română, adică Biroul Prezidiului și prezidiul Academiei Române – aceste două entități președintele, cei patru vicepreședinte și secretarul general, apoi biroul prezidiul ca atare cu toți președinții de secții, fiind vorba de un memoriu susținut și de președintele secției noastre, domnul academician Victor Spinei, fostul vicepreședinte al Academiei Române în mandatul anterior – ei bine, acest memorandum, pentru a căpăta corp juridic și pentru a redefini prezentul și viitorul institutului, nu mai are nevoie în acest moment decât de avizul prezidiului Academiei Române.
Astăzi dimineață, cum știți, așa s-a întâmplat, am avut ocazia să lucrez și la primul act de înființare a institutului pe care l-am redactat împreună cu Bogdan Tătaru Cazaban în 2007, în acest al doilea întâlniri le-a avut loc la ore foarte timpurii, așa că noi deja venim de la Academia Română unde am fost convocat pentru a prezenta situația în care ne găsim în fața întregului birou al prezidiului Academiei Române.
Ei bine, în acest moment Academia Română se află ea însăși din nou în situația de a decide dacă de curs soluției prezentate împreună cu ministerul de resort, adică cu Guvernul României implicit.
Pentru că, doamnelor și domnilor, numai de acest aviz al biroului prezidiului mai are nevoie institutul ca să supraviețuiască și să-și supraviețuiască întregii legislații care ne-a supt energiile în ultimele zeci de ore, oprindu-ne practic din lucrul pe care trebuia să-l prezentăm deja publicului la sfârșitul acestui an. Din convorbirile avute astăzi împreună cu colegi din Institutul de Istorie a Religiilor, este de datoria mea să vă spun că există rezerve cu privire la avizul Biroului Prezidiului. Eu sper că aceste rezerve vor fi depășite, pentru că nu am făcut decât să merg în sensul declarațiilor domnului președinte al Academiei Române.
Guvernul a dispus, Academia trebuie doar să recunoască această formulă, iar întregul context în care ne aflăm reclamă – cu o tărie suficientă – expertiză în istoria contemporană a religiilor, în aberația cu care orice componentă a universului religios este târâtă pe canale media care ajung și la Pekin [Beijing – N. Red], discutată, contrafăcută, prezentată oribil și manipulată în toate sensurile. În loc de a păstra ceea ce ține de integritatea fiecărei religii în parte.
Aș dori totodată să atrag atenția factorilor guvernamentali din altă direcție a Guvernului României, dar în apropierea rezultatelor muncii noastre, adică în Ministerul Culturii, să vă semnalez un lucru pe care am încercat în toate felurile să-l rezolv, fără ca el să ajungă în presă, însă dintre lucrurile care nu se întâmplă decât în România este și ordonanța 107 din 04/09/2024 care (…).
După cum știți, Institutul de Istorie a Religiilor a câștigat, ba chiar cu 0,17 sutimi, locul doi un fond din partea Administrației Fondului Cultural Național în concursul public desfășurat cu termen la 31 mai 2024, suficiente resurse ca să poată să editeze primul volum din Ecce – ediția critică completă Eliade care a făcut obiectul de muncă a peste jumătate din Institutul nostru. Ei bine, închipuiți-vă că ordonanța 107 din 4 septembrie spune că instituțiile publice care nu au pus în bugetul lor în mod permanent sau în tot cazul repetat sumele eventuale pe care le-ar putea câștiga din orice proiect nu le nu le mai pot cheltui.
Cu alte cuvinte, semnând contractul, câștigând suma maximă și câștigând dintr-o poziție onorabilă, a doua pe țară din 87 de proiecte, institutul s-a trezit în fața unei situații care este aberantă, pur și simplu o dificultate, o suprapună între legi care obligă AFCN, fără ca el să realizeze în prim moment, pentru că ne-a trimis prima tranșă de finanțare, să ne comunice ulterior că după apariția acestei ordonanțe, care a fost înainte de a ne trimite prima tranșă – deci însăși AFCN a fost luat prin surprindere – că noi toți trebuie să returnăm proiectul național câștigat. Cu alte cuvinte, Ecce nu mai poate apărea în acest moment. Evident, m-am adresat pentru că e vorba de bani pe care statul dorește să-i economisească, dar sunt bani câștigați prin proiecte publice, iar acești bani sunt returnați la buget, unde anume? Exact la Ministerul Culturii.
M-am adresat Ministerului Culturii, m-am adresat printr-un memoriu doamnei ministru Raluca Turcan în urmă cu câteva săptămâni și îi mulțumesc că a acordat atenție acestui lucru și am sugerat că există posibilitatea ca exact suma câștigată prin concurs public pentru un proiect în care institutul pleacă de la risipa însăși și a dezastrului petrecut cu arhivă de la stadiul ei terminal, încearcă să facă un monument pentru manuscrise inedite, de foarte mare calitate și foarte multe – pentru că Institutul este receptorul foarte multor donații, cele mai însemnate, probabil, din institute umaniste ale Academiei Române – din nefericire, nu am avut ocazia să vorbesc cu doamna ministru, am avut ocazia să vorbesc cu un funcționar superior din Ministerul Culturii într-o conversație din care rezulta că ceea ce am prezentat nu trecuse practic lectura, anume faptul că aș fi solicitat fonduri speciale din fondul Ministerului Culturii. Nu.
Era vorba de a corela o inexactitate, o necomunicare între legiuitorul Ministerul Finanțelor și AFCN din Ministerul Culturii. Vă semnalez că a da banii înapoi după ce ai câștigat, când tu trebuia să intri în tipar, nu este cea mai agreabilă între ocupațiile de toamnă ale unor cercetători modești. Putem depăși acest moment, însă nu cu formula pe care mi-a prezentat-o, n-am să-i dau numele, un înalt funcțional, Ministerul Culturii, care mi-a răspuns «păi dacă vă dau dvs., o să-mi ceară și Cărtărescu». Nu, domnule înalt funcționar, domnul Mircea Cărtărescu n-a făcut-o în secolul ăsta, nici în secolul trecut. Iar dacă ar fi vorba să stimăm ce face fiecare, ar trebui în primul rând să avem un răspuns al autorităților române, pentru că e vorba de câteva zeci de mii de lei, nu este vorba de lucruri care se risipesc carnavalesc în diferite provincii ale țării.
Este vorba de a pune câte o resursă din toate părțile, fără a avea drepturile de autor ale celor care au lucrat cu supranorme, pentru că în raport cu normele din fișa de post, mai mulți cercetători din echipa Ecce au câte trei norme. Dar ei pot în eventuale renunța, dar măcar să avem banii de tipar. Deci aceasta a fost partea a doua pe care voiam să v-o comunic (…).
Adresez și un mesaj public pentru a putea intra în tipar, fie și din fonduri private, pentru că această conferință de presă este adresată atât donatorilor noștri, cât și celor care mai încearcă să ajute institutul într-un moment atât de greu. Adică suntem forțați de acest context să apelăm la ultimul instrument care este un fundraising, care nu se referă decât la tipar, la hârtia care trebuie să prindă în ediție critică, hârtia pe care a scris – nu vreau să fiu foarte romantic – mâna lui, dar contează mâna lui atunci când faci un Devanāgarī corect, un alfabet sanscrit sau nordic indian acceptabil.
Prin urmare, acest moment este și o întrebare publică către domnul profesor universitar doctor Sorin Alexandrescu, în cazul care există rezerve pentru a acorda și Institutului de Istorie a Religiilor drepturile de autor pentru a putea publica manuscrisele pe care institutul le-a salvat, pe care Institutul are competența să le editeze. Cu alte cuvinte fac solicitarea publică către domnul Alexandrescu să fim considerați și noi același nivel cu Mircea Handoca căruia i-a acordat acest drept timp de 25 de ani.
Întrebare Edupedu.ro: În urma memorandumului, care va fi statutul institutului? Dacă documentul va fi și avizat de prezidiul Academiei Române, cum ați spus dumneavoastră că ar fi următorul pas care să ajute la salvarea lui: institutul va rămâne de sine stătător, cum este în prezent?
Așa ar trebui. Institutul trebuie nu numai salvat, așa cum este astăzi, el trebuie și sprijinit. Am avut o discuție lungă astăzi împreună la convocarea biroului prezidiului, în care am exprimat care sunt necesitățile minime de dezvoltare, ceea ce dorim conform legii de fondare – articolul trei este posibilitatea printr-un post care ar trebui bugetat o dată cu bugetul pe 2025, să avem și prima filială, pentru că ne-am gândit la extinderea cu o filială și probabil va fi un oraș din Transilvania, și anume Sibiul, pentru că avem parteneri acolo și încercăm, avem deja discuții, dar nu pot prezenta mai mult. În acest moment am înfățișat acest lucru și conducerii Academiei Române deja, nu doar partenerilor noștri: e vorba și de parteneri instituționali pentru congresul de Istorie a Religiilor, dar în cazul memorandului de exceptare, practic o să fiu extrem de prectisitor.
Va fi la ca la orice memorandum de exceptare. Cu alte cuvinte, dacă ai 70 de institute ale Academiei cu 2.050 de cercetători plus personal auxiliar, dacă sub incidența unicității descrise de Legea 296 și de alt climat juridic, atunci institutul rămâne așa, iar deciziile luate de conducerea Academiei, care nu au prins în ele însele și care nu au fost luate, trebuie spus acest lucru, în unanimitate, pentru că mai mulți academicieni mi-au transmis că de fapt au sprijinit institutul și că ei înșiși nu au votat pentru planul general de restructurare, devreme ce presupunea desființarea institutului, a personalități sale juridice și a unor posturi care atrag la rândul lor marco-consecințe cu privire la existența colectivului, ei bine, dacă acest lucru nu s-a făcut, legiuitorul care are puterea să facă acest lucru, adică Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării prezent și viitor, pentru că lucrul este deja explorat, stabilit și există corespondență oficială pe care o pun la dispoziția presei, așa cum mi se pare normal la capătul acestei campanii, pentru că nu propun să trăim împreună Crăciunul vorbind tot de asta, sunt 40 de zile ceea ce a fost încercarea mea de a face ritul de trecere corect. Dacă am avut ursitoare mai bune sau mai puțin bune în 2008 se cuvine să avem și un cor eventual de lamentări în momentul dispariției, dacă asta se va întâmpla, pentru că acest lucru se poate întâmpla dacă domnul președinte al Academiei sau altcineva din conducerea academiei nu va susține decizia ministerului, lucru care se poate întâmpla.
Dar aceste lucruri mă depășesc și, cum vedeți, nu sunt doar de competența mea, este și competența interesului public și publicul trebuie să știe cum se țin și cum se susțin, cum se apără și cum se distrug instituțiile într-o țară care, slavă Domnului, nu se poate spune că e plină de instituții funcționale și care își respectă promisiunea.
Întrebare Edupedu.ro: Documentul dumneavoastră vizează cumva și alte institute sau exclusiv pe cel al Institutului de Istorie a Religiilor? Sunt și altele vizate de acest memorandum sau doar al dumneavoastră?
Impresia mea asupra ideii de impostură a rămas neschimbată din adolescență. Evident că nu îmi voi permite niciodată să vorbesc despre colective pe care nu le conduc, despre colective în care nu am astfel de ingerință. Mai mult, trebuie să vă spun că am refuzat să o fac atunci când mi s-a propus, pentru că și aici asta e de interes public. Institutul de Istorie a Religiilor este doar singurul din cele 70 care și-a permis să se apere. Mai sunt 69 în care sunt numeroase probleme și vă rog să vă adresați dumnealor pentru că nu eu am căderea să vorbesc în numele lor, dar din ceea ce am înțeles, grație amabilității multor colegi, Institutul de Istorie a Religiilor are probleme mai puține decât au alte institute.
Întrebare: Pentru că este de interes public, publicul ar trebui să știe din perspectiva dumneavoastră de ce este important un astfel de institut (…).
E o întrebare foarte bună, face parte chiar din statutul institutului, adică cu asta ne ocupăm, de ce ne ocupăm de asta? Ne ocupăm de asta pentru că religiile nu vin de alaltăieri, chiar dacă tehnologia poate să vină. Ne ocupăm de asta pentru că trebuie să mizăm pe continuitățile în care putem plasa observația pe schimbare. Ce se schimbă, de exemplu, cum a fost în pandemie slujba online? Cu alte cuvinte există translații, schimbări, modificări extrem de puternice care care afectează însăși funcționarea în sensul administrativ dar și metafizic a unei religii.
Tehnica este esențială, pentru că noi treptat în asta am intrat, iar noi avem mari momente într-adevăr mari în cursul scurt al prezenței tehnice. Știți dragi colegi că Eliade a avut un plan și noi avem manuscrisele acelui plan, de a scrie o carte – asta deja în 1936-1937 și prelungit până spre tratat în 49 – o carte despre originile agriculturii. De ce? Pentru că Eliade și-a pus această problemă simplă cu privire la primele instrumente tehnice, de plidă o săpăligă, un plug, însămânțarea, a sta locului. Când nu te duci după animalele care îți dau lapte, piele și carne și stai locului ca să crești plante, începi să vezi circuitul în sensul lui circular al cosmosului, respecți anotimpurile, stai locului, aștepți să crească planta, o culegi ș.a.m.d.
Și faci lucrurile astea pentru că ai intrat în tehnologie, în ceea ce era preistoric și mai târziu tehnologie. Ori Eliade își pune întrebarea simplă și de asta facem ediții critice, ca să vedem cum gândea el când își punea aceste întrebări pe care nu le-a mai prezentat publicului, dar îl putem ajuta noi în secolul 21, cum anume a influențat funcționarea religiosului în acele societăți? După urmele de care dispunem. Deci de la săpăligă, de la ideea de plug, de la ideea de însămânțare. Păi de acolo vine idea că e axis mundi, că nu se întâmpla pe calul mongol preistoric presupunând, nu se întâmpla în Africa Subsahariană care alerga după foarte colorate păsări bune de mâncat. Ci se întâmpla atunci când sedentarismul prinde ideea de ciclu cosmic și proiectează asta în spiritul religios și peste ce dăm? Dăm peste ceea ce școli britanice de acum un secol și jumătate observau că în toată aria Mediteranei care trecuse principala agricultură din pricina unei mișcări tehnice, unei descoperiri tehnice, întregul univers mental s-a schimbat.
Din momentul în care homo sapiens este agricultor, el vede altfel, concepe altfel, trăiește altfel sentimentul religios, raportul lui cu moartea este raport cu învierea, vede asta la plantele pe care le însămânțează. Episodul doi ar putea să fie ideea de construcție monumentală. Adică venerația poate să fie atâtă profundă când e lăuntrică și să fie mistri între mentul pe persoană fizică, dar când asta e regele, persoana fizică, are nevoie de magnitudine și atunci există persepolis, există templele secol doi, există Roma, așa cum o putem vizita de altfel.
Cu alte cuvinte, în momentul în care arhitectura progresează, devine cutia de rezonanță al unui idei de-a exprima religiosul – și probabil că nimic nu se compară cu piramidele – care ar merita studiate într-un institut de istorie a religiilor dacă am avea și un egiptolog, n-avem încă, ca să nu fie lăsate pe mâna unor sfertodocți care nu fac decât să manipuleze cu ideea de energie asociată piramidelor și «calcule» despre latitudine, că piramidele sunt aliniate cu Triunghiul Bermudelor ș.a.m.d. și să ne ceară votul. Adică să ne ducă exact la sublimarea institutului democratic în care noi mai putem să mai citim cărțile care ne explică cât de bou e respectivul. E un circuit.
Episodul trei sunt toate aceste aproape 10.000 de volume pe care le-am strâns în 16 ani din donații. Nu sunt biblioteca fondurilor Academiei, sunt donatorii noștri personali. Sunt câteva mari arhive. Vlad Șovărel a venit cu toată arhiva, Ion Roșu – prietenia lor se regăsește pe raftul Institutului. Tiparul, tehnica însăși. Ca să ne punem problema depindă cum e cu TikTok, trebuie să înțelegem pragul rupturii: a fost diabolizat și venerat tiparul în primii ani.
Vorbeam recent despre asta pentru că avea treabă, la o creație a lui și fac paranteza asta pentru că ați observat cu toți în ultimii ani, în ultimele zeci de ore intrăm în filmele lui, vorbeam cu Radu Jude despre cât de ciudată a fost perioada aceea în care Gutenberg de prezintă Biblia primii ani 1436-38. Sunt atâtea reacții de demonizare a ceva care avea să ajungă agentul însuși al convertirii pe alt continent, o generație mai târziu. Deci e atât de complex ce se întâmplă cu tehnica.
Episodul patru și ultim ne primește pe toți: să asumăm ceea ce facem. Ce facem? Aici este un microfon, aici este un computer, aici putem să facem o transmisie în direct, acolo este televiziunea. Cu alte cuvinte suntem în această rețea și observăm că toată această istorie a tehnicii privită prin istoria religiilor este despre a funcționa rețea.
În momentul în care faci un plug, îl faci cu încă unul. Vezi cu animalul de tracțiune cu care poți să faci asta care-i spațiul și cât timp îți ia ca să îl însămânțezi pe tot. Și așa faci cu tiparul când decizi câte exemplare vei face, speram de la Ministerul Culturii că măcar 500 de exemplare putem face fără drepturile de autor ale membrilor Ecce, ca să revin la abolirea unui proiect național câștigat. Nu cred că ați mai auzit că s-a întâmplat așa ceva. Și avem mai ales, închid paranteza, obligația de a fi cât de cât treji când pune mâna pe o dihanie din aceasta nouă, de pildă TikTok. Pentru că toate vin în sensul unei simplificări, pentru că toate oferă ceva schimbând ceea ce tu ai deja.
Ele vin cu altceva ca aceste device, gadgets care ție îți proiectează o funcționare a lumii care la început îți este străină, cu care te acomodezi și riști să nu mai știi unde ești tu smuls de această apariție tehnică. Ea nu trebuie privită nici măcar, adică în niciun caz monolitic. Cineva care spune «tehnica e sacră» sau «tehnica este blestemată» este un om care nu are vocabular. Noi vedem ambivalență și supraambivalență, vedem funcția utilizatorului, vedem intenția utilizatorului ș.a.m.d. Cu alte cuvinte nu e în sine ceva bun sau rău. Că putem să facem conferință de presă sau putem să ne coalizăm cum au făcut niște concetățeni ai noștri – și o regret – prin aceleași mijloace tehnice, ca să nultiplicăm ura. Este greșit și trebuie să le spunem, cu o compasiune mai mare decât efectul autodistructiv pe care ei îl aruncă și care întotdeauna este un bumerang. Nu e bine să sapi groapa cuiva”.
Informații de background
Conducerea Academiei Române a decis în urmă cu o lună reorganizarea institutelor și centrelor de cercetare pe care le are în subordine, hotărâre care pentru a fi aplicată are nevoie de aprobarea Guvernului României.
Potrivit planurilor de reorganizare adoptate de Adunarea Generală a Academiei, publicate în exclusivitate de Edupedu.ro, Institutul de Istorie a Religiilor ar urma să își piardă personalitatea juridică și să treacă în cadrul Institutului de Studii Sud-Est Europene din București. Atât Institutul de Istorie a Religiilor, cât și Institutul de Studii Sud-Est Europene din București sunt evaluate în categoria a II-a din trei categorii valorice. Evaluarea a fost realizată de către Consiliul de Coordonare a Cercetării Științifice din Academia Română (CCCȘ), evaluare a cercetării științifice aplicată pe baza criteriilor Ministerului Cercetării.
Institutul de Istorie a Religiilor a reacționat vehement la propunerea Academiei Române de reorganizare a acestei instituții. „Nu există nici un alt institut similar de cercetare în sistemul public de cercetare din România; nu a existat niciodată un institut similar de cercetare în istoria României”, a afirmat directorul Institutului de Istorie a Religiilor, cercetătorul Eugen Ciurtin, într-o poziție oficială remisă Edupedu.ro.
Un semnal de alarmă cu privire la desființarea Institutului a venit și din partea scriitorului și profesorului Radu Vancu, de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu (ULBS). Vancu a criticat măsura, pe care o consideră o amputare a unei instituții care funcționează și contribuie semnificativ la cultura română. „Mă exasperează voința asta stranie, pe care am tot văzut-o la lucru în ultimele decenii, de a distruge exact puținele instituții care funcționează. Și care au fost construite cu eforturi pe care uneori nici nu le putem intui de către oameni îndrăgostiți profesionist de domeniul lor”, a afirmat Vancu, referindu-se la echipa condusă de cercetătorul Eugen Ciurtin la IHR. Printre contribuțiile institutului, Radu Vancu menționează prima ediție critică în limba română a lucrării „Yoga” de Mircea Eliade, proiect realizat după opt decenii de la apariția originalului: „N-am fi avut-o fără Ciurtin și fără IHR”.
Reorganizarea institutelor Academiei Române vine în contextul în care guvernarea PSD-PNL a inițiat, în 2023, un proces de restrângere a cheltuielilor prin comasarea institutelor neperformante. În august 2023, Academia condusă de Ioan Aurel Pop contesta măsura, afirmând că reducerile de cheltuieli și de personal în această direcție „riscă să provoace o criză fără precedent și fără ieșire a sectorului cercetare-dezvoltare-inovare” (sursa și detalii). Regulile reorganizării institutelor, așa cum erau anunțate acum un an, erau confuze, prevăzând finalizarea comasărilor până la jumătatea acestui an, în condițiile în care evaluarea lor avea ca termen finalul anului (detalii aici). Procedurile au suferit, însă, modificări pe parcurs (detalii aici).
Schimbările din mediul institutelor de cercetare au la bază Legea 25/2023, care stabilește integrarea voluntară a organizațiilor de cercetare, dezvoltare și inovare din România. Ea prevede, în vederea acestor integrări, ca organizațiile de profil să fie evaluate din punct de vedere al performanței lor. Potrivit aceleiași legi, ele trebuie încadrate în 3 clase de performanță, iar cele unde se constată performanța cea mai scăzută (clasa a III-a) urmează să fie „transformate”, adică să treacă prin proces de fuziuni sau să se desființeze.
Citește și:
Nu desființați Institutul de Istorie a Religiilor – apel către Academia Română și Guvern lansat de directorul institutului, Eugen Ciurtin / Acesta va organiza marți o conferință în care va prezenta stadiul „campaniei de salvgardare a unicității și integrității acestei instituții”
Profesorul și scriitorul Radu Vancu, reacție la propunerea Academiei Române de a desființa Institutul de Istorie a Religiilor: E pur și simplu exasperant că trăim într-o cultură care-și amputează toate instituțiile funcționale pe care, cu chiu și vai, le generează
Institutul de Istorie a Religiilor, reacție dură la propunerea Academiei Române de reorganizare: Nu a existat niciodată un institut similar în istoria României / Tocmai acest Institut organizează Congresul Internațional de Istorie a Religiilor, în 2026
EXCLUSIV Noua configurație a institutelor de cercetare din subordinea Academiei Române: 20 de institute și centre din secțiile de filologie, științe economice, juridice și sociale, științe istorice și arheologie își pierd personalitatea juridică / Lărgire a secției de științe agricole și silvice a Academiei
BREAKING Academia Română propune Guvernului reorganizarea institutelor de cercetare din subordine. 20 de institute rămân fără personalitate juridică. Ioan Aurel Pop: Academia are 70 de institute și centre și am vrea să rămânem 50 / Semnal de alarmă cu privire la salariile cercetătorilor: Nu sunt sigur că vom primi rectificarea cu banii pe ultimele luni ale anului
Redacția
G4Media.ro
Raluca Pantazi
Mihai Peticilă