Școala și sistemul nu încurajează suficient colaborarea între profesori, discuțiile de la egal la egal între aceștia și educația de calitate care ar fi generată de o asemenea colaborare. Acestea sunt câteva dintre ideile exprimate într-un interviu pentru Radio România Iași de Cosmin Chiriță, managerul de proiect al Merito. Acesta a vorbit despre nevoile profesorilor și despre cum pot aceștia să contribuie la reducerea problemei analfabetismului funcțional, prin efective de 15-20 de elevi în clase, nu 30 cum sunt multe cazuri acum.
Cosmin Chiriţă este designer de experienţe de învăţare şi trainer profesionist cu o experienţă de peste 15 ani în formarea tinerilor şi adulţilor, dintre care ultimii 11 în dezvoltarea abilităţilor personale şi profesionale ale profesorilor.
Moderator: Care credeți că este cea mai mare dificultate cu care se confruntă profesorii din România? Ați stat de vorbă cu ei? De ce se plâng cel mai adesea?
Cosmin Chiriță: Suntem în legătură permanentă cu ei și, de pildă, de 3 ani de zile, de când cu școala online, noi avem întâlniri de comunitate online o dată la două săptămâni, pe diverse teme, parte din acea investiție despre care spuneam și sigur e greu de făcut un top. Statistic, primul lucru de care se plâng, dar printre cele mai stringente, să zicem, este zona de colaborare sau cultură colaborativă a cancelariei, de sprijin, colaborare, învățare între profesori. Și că, din păcate, în prea puține școli există această cultură a colaborării în cancelarie, a schimbului de practici și de experiențe între colegii de aceeași materie. Sau le lipsește un mediu de înțelegere, de sprijin, de încredere sănătos, așa cum vedem, de exemplu, prin organizațiile din mediul privat, unde e foarte cultivată zona asta de inteligență emoțională și colaborare între angajați.
Din păcate, în școli și în sistem nu este cultivată pe cât ar fi nevoie. E un exercițiu încă insuficient practicat, asta pe de o parte. Pe de altă parte, sunt problemele bine știute și bine cunoscute, inclusiv pentru care a existat greva profesorilor din această primăvară, care au legătură în principal cu credibilitatea, statutul, dezirabilitatea meseriei în societate, modul în care este privită și respectată meseria în societate, începând de la cum sunt remunerați profesorii și până la facilitățile pe care le au sau nu le au sau modul în care munca lor este respectată și de autorități, și de instituții, dar și de societate de către părinții care au, de exemplu, elevii în școală. Aș rezuma, să zicem, la acestea două, statutul meseriei, care e o cauză externă, să-i spunem, respectiv colaborarea din școală, care ține de interiorul școlii.
Moderator: Avem profesori buni, îi apreciem. Ce facem însă cu statisticile care ne arată că gradul de analfabetism funcțional este la cote îngrijorătoare?
Cosmin Chiriță: Și acolo cauzele sunt destul de complexe și destul de multe, dar evident că ele se trag dintr-un mix, începând de la clasă și până la politicile educaționale din ultimii 20 sau chiar 30 de ani. Abordarea noastră în Merito este ”om cu om”, adică, în esență, noi lucrăm cu profesorii în mod individual și îi sprijinim să își ducă bunele lor practice, validate, care au dat rezultate, și către alți colegi, să inspire sau să contribuie la formarea altor colegi. Noi credem, de fapt, foarte mult în zona asta de formare, creșterea calității profesorilor prin ceea ce numim ”peer to peer education”, adică de la ”egal la egal”, învățarea între profesori. Există soluții fundamentate științifice, există practici validate. Pot să îl dau drept de exemplu și pe profesorul Vasile Solcanu de la Bogdănești, județul Suceava, care activează în mediul rural și nu doar că duce copiii, respectiv la Matematică, la un nivel foarte înalt, dar ajung chiar și la olimpiadă.
Din mediul rural, unde, în general, mediul nu este neapărat prielnic să-i spunem, dar cu profesorul potrivit și cu metodele potrivite rezultatele pot exista. Ca să răspund la întrebare, una dintre soluțiile analfabetismului funcțional este de fapt a aduce educație de calitate pentru fiecare copil, în fiecare clasă. Adică, din nou, abordarea copil cu copil și concentrarea profesorului pe asta. Sigur că pentru asta e nevoie și de politici educaționale mult mai bine centrate și coerente. De pildă, profesorul să se poată concentra pe un număr de 15-20 de copii pe care îi are la clasă și nu pe 30 cum e acum regula în general.
Interviul integral poate fi citit și ascultat pe radioiasi.ro.