O greșeală științifică în formularea subiectelor de la Limba și literatura română, simularea Evaluării Naționale 2023, a fost semnalată de profesorul de limba română Ionel-Dumitru Nedelcu, pe adresa redacției. Cadrul didactic scrie că Subiectul I, punctul B, subpunctul 4 este greșit formulat din punct de vedere științific, pentru că polisemia nu este o relație între două cuvinte.
Acesta explică faptul că polisemia este capacitatea cuvintelor de a avea mai multe sensuri, iar aceasta nu este o relație între mai multe cuvinte, cum a apărut în cerința indicată pe care elevii de clasa a VIII-a au primit-o luni, 20 martie, la simulare.
Subiectele de la examenele și concursurile naționale sunt elaborate de Centrul Național pentru Politici și Evaluare în Educație, din subordinea Ministerului Educației.
Redăm argumentele profesorului Ionel-Dumitru Nedelcu:
„Subiectul I.B.4 de la proba de limba română a simulării Evaluării naționale (20 martie 2023) a fost formulat greșit, din punct de vedere științific și didactic.
Subiectul sună astfel:
Există o relație de polisemie între cuvintele subliniate în secvențele din seria:
a) „mai rămânea timp pentru o baie în lac”; Meșterul trebuie să pună faianța în baie.
b) „ cai care evoluaseră pe parcursul a 12 zile”; Profesorii îi evaluaseră pe elevii școlii.
c) „Restul materiilor li s-a părut o simplă formalitate”; „O probă deosebit de dificilă”.
d) „un parcurs executat într-un timp excelent”; „este pus să parcurgă un traseu cu obstacole”.
Formularea cerinței conține erori.
În primul rând, polisemia nu este o relație între cuvinte. Polisemia este o „capacitate a majorităţii cuvintelor din limbile naturale de a avea mai multe sensuri”. („Dicționar general de științe. Științe ale limbii”, Editura Științifică, 1997, Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călărașu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaș, Gabriela Pană-Dindelegan).
Sinonimia, antonimia și omonimia sunt relații între cuvinte diferite, relații bazate pe identități, diferențe sau opoziții de formă sau de conținut. Polisemia însă nu este o relație între două cuvinte diferite, ci este o calitate intrinsecă a unui cuvânt. Vorbim de polisemia unui cuvânt, adică de trăsătura lui de a avea mai multe sensuri înrudite.
La simulare s-au dat două enunțuri: „mai rămânea timp pentru o baie în lac.” și „Meșterul trebuie să pună faianță în baie.” În aceste enunțuri nu există două cuvinte cu forma „baie”. Există un singur cuvânt „baie”, cu două sensuri înrudite: „scăldat” și „încăpere special amenajată pentru îmbăiere”. Un singur cuvânt polisemantic, nu două cuvinte în relație de polisemie. Dacă ne uităm în dicționar, vom vedea că cele două sensuri sunt înregistrate în același articol de dicționar.
În al doilea rând, din punct de vedere didactic, programa școlară cere profesorului ca, la lecție, să compare polisemia cu omonimia, evidențiind asemănările și deosebirile. Or, o astfel de formulare, ca cea de la simulare, ignoră, de fapt, deosebirea de esență între cele două fenomene lexico-semantice: omonimia este o relație dintre două sau mai multe cuvinte, polisemia este o trăsătură intrinsecă a unui singur cuvânt. Eu am explicat elevilor mei la lecție în felul următor.
În enunțurile: „Eu stau pe bancă în parc.” și „Eu scot bani de la bancă.” există două cuvinte cu formă identică (bancă și bancă), dar cu sens total diferit. Ele sunt înregistrate în dicționar în articole diferite. Între ele apare relația de omonimie. Ele sunt omonime între ele.
În enunțurile date la simulare („mai rămânea timp pentru o baie în lac.” și „Meșterul trebuie să pună faianță în baie.”), nu e aceeași situație, nu sunt două cuvinte (baie și baie), ci este unul singur, cu două sensuri înrudite. Un cuvânt care are trăsătura numită polisemie și care, de aceea, se cheamă cuvânt polisemantic.
Dacă eu am explicat elevilor aceste deosebiri de esență între omonimie și polisemie iar elevii le-au interiorizat, ce vor face ei la examen când vor fi puși în fața unei cerințe ca cea de la simulare?!”
