În fiecare an, pe 20 martie, Ziua Internațională a Francofoniei este sărbătorită în întreaga lume, atât în țările francofone, cât și în cele în care limba franceză este mai puțin răspândită. Francofonia constă, ca fenomen, în promovarea limbii franceze pentru cooperare și dezvoltare internațională culturală, educațională și economică, conform prezentării de pe site-ul oficial al Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF).
După cum se arată în cel mai nou raport al OIF, 50 de milioane de elevi și studenți învață franceza ca limbă străină și peste 93 de milioane au franceza ca limbă de școlarizare – detalii mai jos.
Data de 20 martie se referă la înființarea, în 20 martie 1970, la Niamey, capitala Nigerului, a Agenției de Cooperare Culturală și Tehnică, care avea să devină Organizația Internațională a Francofoniei (OIF), potrivit informațiilor de pe francophonie.org, platforma OIF.
În acest an, tema zilei este “Francofonia viitorului”, pentru a evidenția sprijinul Francofoniei pentru tineri și aspirațiile lor, în special în domeniile antreprenoriatului, al tehnologiilor digitale și al dezvoltării durabile. În 2022, 20 martie este sărbătorită oficial în Dubai, cu activități ale OIF începute din octombrie 2021.
Vorbitorii de franceză în lume. Poziția limbii franceze în școli și universități – date actualizate în 2022
Organizația va publica pe 24 martie raportul “Limba franceză în lume 2022”, dar deocamdată este disponibilă o sinteză a acestui raport. Printre punctele atinse de acest raport se află și detalii cu privire la educație, predarea limbii franceze în școli, vorbitori, politici în Educație și acțiunile instituțiilor din Franța la nivel internațional, în cooperarea cu celelalte state.
Cu un număr estimat de 321 de milioane de vorbitori de limbă franceză la nivel mondial în 2022, limba franceză rămâne în grupul celor 5 limbi cele mai vorbite în lume (după engleză, chineză, hindi și spaniolă). În patru ani, s-au adăugat 21 de milioane de persoane care vorbesc franceza, o creștere de 7% față de 2018, notează autorii în document.
Franceza este limbă de școlarizare în 36 de state din lume. Aproximativ 93 de milioane de elevi și studenți învață în limba franceză, în întreaga lume: cifre în ușoară creștere, ceea ce confirmă […] “că franceza nu și-a pierdut statutul de limbă de predare nicăieri”.
Evoluția numărului de elevi care învață franceza ca limbă străină diferă de la o regiune la alta sau de la o țară la alta și se datorează în mare măsură voinței autorităților naționale de a face obligatorie predarea celei de-a doua limbă străină în sistemele lor de învățământ. În afara țărilor vorbitoare de limbă engleză, se întâmplă adesea ca politicile publice să lase loc doar limbii engleze ca singura posibilitate de dezvoltare lingvistică și culturală pentru tinerii cetățeni.
Atractivitatea limbii franceze pentru tineri, părinții și școlile acestora, mai notează autorii în sinteză, se datorează, de asemenea, perspectivelor pe care aceasta le poate oferi în materie de angajare, de posibilități de a studia în străinătate, de a avea acces la locuri de muncă legate de turism, de organizații internaționale sau de a progresa în cadrul unei întreprinderi sau al unei administrații. Autorii subliniază și că “acțiunea politică este decisivă în construirea unor sisteme educaționale și a unor societăți multilingvistice care să poată promova capacitatea de inserție profesională a tinerilor, formarea și dezvoltarea profesională pe tot parcursul vieții”.
Pensionarea profesorilor de franceză și neintrarea în sisteme a altora tineri face ca franceza să dispară din unele școli la nivel internațional
De asemenea, tot intervenția politică este responsabilă să facă față dificultăților cu care se confruntă numeroase sisteme de învățământ, care se află uneori sub presiune din cauza supraaglomerării și a unui deficit tot mai mare de profesori de limba franceză. Dificultățile sunt: pensionarea profesorilor (ceea ce este uneori suficient pentru a elimina oferta de franceză în școală) și o criză a numărului de persoane care doresc să predea limbi străine (inclusiv franceza), care este adesea opțională ca a doua limbă străină.
Politicile educaționale și lingvistice joacă un rol major în învățarea limbilor străine, nu numai prin obligațiile prevăzute în programele școlare, ci și prin resursele care le sunt alocate. Reevaluarea valorii profesiei de profesor, reînnoirea și formarea tinerilor profesori, descentralizarea și democratizarea oportunităților de formare multilingvă se numără printre provocările care vor permite sistemelor de educație să răspundă cerințelor populației pentru societăți plurilingve.
În mod similar, alegerea unor politici naționale care să fie în concordanță cu perspectivele multilingvistice în favoarea limbilor dintr-o țară are o influență asupra gradului de deschidere a sistemelor educaționale, de exemplu, față de mobilitatea internațională.
Italia și România, primele două țări din Europa în ceea ce privește “volumul” de franceză predată în școli
Europa rămâne “un bastion al învățării limbii franceze”, cu Italia și România pe primul loc (în funcție de volum), alături de Germania, Spania, Belgia și Elveția, care nu sunt francofone, Țările de Jos, Grecia și Portugalia. Țările anglofone – Regatul Unit și Irlanda – care au franceza ca primă limbă străină au, de asemenea, peste 0,5 milioane de cursanți de franceza ca limbă străină.
În sistemul preuniversitar, în 2020, în România erau aproape 240 de mii de elevi care studiau limba franceză ca prima limbă modernă învățată și peste 1 milion de elevi care o învățau ca a doua limbă modernă, potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică. Tot în 2020 erau și 330 de elevi care aveau limba de predare Franceza, în România.
Resursele pedagogice și cursurile de franceză oferite de Institutul Francez și de Alianțele Franceze, în căutare
Pe lângă cele 98 de locații din 95 de țări, Institutul Francez administrează platforma IFprofs, care a reunit 42.000 de profesioniști din 105 țări (20.000 de resurse partajate) în 2021. De resursele platformei sale Culturethèque (biblioteca digitală) au beneficiat peste 500.000 de utilizatori în 2021 (adică o dublare față de 2019).
Se mai arată în document și că numărul de elevi care urmează cursuri de franceză ca limbă străină în cadrul rețelei celor 832 de Alianțe Franceze prezente în 131 de țări, cu 490.000 de cursanți de franceză ca limbă străină la nivel mondial în 2019 (inclusiv 111.000 de cursanți care urmează cursuri de franceză ca limbă străină în întreprinderi sau instituții) a crescut cu +3,4% față de 2018.
Sinteza raportului (în limba franceză), care poate fi descărcată mai jos:
Istoria francofoniei și a termenului de “francofonie”
Termenul “francofonie” a fost introdus în 1880 de către geograful Onesime Reclus şi se referea la o clasificare a popoarelor în funcţie de criteriul limbii, termenul desemnând ideea unei comunităţi de oameni, răspândiţi în toată lumea şi vorbind limba franceză, se arată pe www.francophonie.org, potrivit agenției de presă Agerpres.
Francofonia poate desemna pe de o parte comunitatea vorbitorilor de limbă franceză, iar pe de altă parte francofonia instituţională, organizată, care îşi propune să promoveze limba franceză la nivel internaţional, în principal prin mijloace politice şi culturale.
Până în anii ’60, francofonia s-a manifestat pe dimensiunea sa culturală, graţie uniunilor de scriitori şi jurnalişti precum Asociaţia scriitorilor de limbă franceză sau Uniunea Internaţională a jurnaliştilor şi a presei (în prezent, Uniunea Presei francofone).
Un prim pas concret spre instituţionalizarea francofoniei a fost făcut în 1969, când a avut loc prima Conferinţă a statelor francofone, sub egida lui Andre Malraux, ministru al Culturii în epocă. Conferinţa s-a finalizat cu crearea, la 20 martie 1970, a Agenţiei de cooperare culturală şi tehnică (ACCT), un organism interguvernamental, care va deveni, în 1995, Agenţia interguvernamentală a Francofoniei, iar în 2005, Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF), conform larousse.fr, mai transmite Agerpres.
Alte exemple de demersuri privind afirmarea francofoniei pe dimensiunea culturală şi politică sunt date de iniţiative precum: Festivalul panafrican al cinematografiei (anii ’70), Centrul de Cultură şi Animaţie Culturală (1986), Premiul celor cinci continente ale Francofoniei (2001) etc.
În 2000, a fost adoptat primul text normativ al Francofoniei – Declaraţia de la Bamako – în ceea ce priveşte practicile democraţiei, drepturilor şi libertăţilor. Astfel, Francofonia dispune de pârghii constrângătoare pentru membrii organizaţiei care nu respectă valorile promovate de organizaţie.
Francofonia a dobândit un caracter instituţional unitar prin crearea Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, în 2005, cu scopul de acţiona pentru promovarea limbii franceze şi menţinerea statutului ei de limbă internaţională, cu ajutorul Cartei francofoniei (2005). În prezent, politica francofonă este manifestată, la nivel instituţional, prin intermediul a trei entităţi: Conferinţa şefilor de stat şi de guvern ai statelor în care se vorbeşte franceza (summit) şi care se reuneşte o dată la doi ani; Conferinţa ministerială a francofoniei care reuneşte miniştrii de externe; Consiliul permanent al francofoniei. Din Organizaţie fac parte, în prezent, 88 de state, mai notează www.francophonie.org, potrivit sursei citate.
România a devenit membră cu drepturi depline a comunităţii statelor şi guvernelor având în comun limba franceză în 1993, potrivit site-ului oficial al Ministerului de Afaceri de Externe, mae.ro.
Foto: © motortion | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.