Florian Lixandru, secretar de stat în Ministerul Educației, susține că sistemele de supraveghere audio-video se vor instala „acolo unde se impune, din motive de securitate”. Prevederea din proiectul de modificare a legii învățământului preuniversitar „nu induce ideea de obligativitate”.
„Scopul este exclusiv acela de a preveni actele de violenţă în mediul şcolar, pentru că atâta vreme cât elevul ştie că este filmat, profesorul ştie că este filmat, practic descurajează anumite acte de violenţă care se pot produce în mediul şcolar”, a declarat Florian Lixandru la B1TV.
Acesta a mai susținut că este nevoie și de suplimentarea numărului posturilor de pază din școli pentru prevenirea violenței școlare.
Intervenția secretarului de stat Florian Lixandru despre sistemele de supraveghere audio-video din școli
Rep.: Este acest proiect pus în dezbatere pentru montarea camerelor de supraveghere în unităţile şcolare, însă vedem că nu este foarte bine primită această idee şi de profesori sau de sindicalişti, de părinţii copiilor.
Florian Lixandru: Ministerul Educaţiei a pus în dezbatere publică un proiect de ordonanţă de urgenţă prin care ne propunem modificăm câteva articole din legea învățământului preuniversitar, Legea 198 pe 2023, inclusiv articolul 66 care se referă la instalare sistemelor de supraveghere audio-video în unităţile de învăţământ preuniversitar.
Această modificare vine în urma incidentelor care au fost prezentate în spaţiul public în ultima perioadă şi practic prin această modificare dăm posibilitatea conduceri unităţilor de învăţământ să decidă vizavi de instalarea unor sisteme de supraveghere audio-video, fără a mai fi necesar acordul părinţilor, al profesorilor pentru instalarea acestora exclusiv din raţiuni de securitate.
Se prevede foarte clar în acest articol de lege, că din motive de securitate, acolo unde se impune, deci nu este cu titlul de obligativitate, acolo unde condiţiile impun instalarea unor astfel de sisteme, conducerea unităţilor de învăţământ pot dispune instalarea lor.
Totodată, în actul în textul de lege se prevede foarte clar care sunt obligaţiile unităţilor de învăţământ, acelea referitoare la respectare regulamentului datelor cu caracter personal, care sunt obligațiile şcolii vizavi de gestionarea şi stocarea acestor informaţii.
Aceste informaţii vor fi stocate doar în scopul prevenirii actelor de violenţă şi atât. Nu pot fi folosite ca mijloc de evaluare a activităţii cadrelor didactice. Accesul la aceste informaţii le au doar persoanele autorizate, persoana desemnată de către conducere a unităţii de învăţământ responsabilă cu funcţionare şi stocarea informaţiilor.
Informaţiile sunt stocate o perioadă de timp limitată de 90 de zile. Doar în situaţii când au loc verificări şi anchete, atunci organele de anchetă pot dispune stocarea pe o perioadă mai mare de 90 de zile.
Accesul la aceste informaţii îl au părinţii, cadrele didactice, elevul major sau consilierul şcolar, cu acordul părintelui, în baza unei cereri scrise către directorul unitecţii de învăţământ în care motivează de ce doreşte să vizualizeze înregistrările şi perioada pentru care solicită vizualizare înregistrărilor.
Au acces la aceste informaţii organele de anchetă, precum şi reprezentanţi inspectoratului şcolar.
Elevii, părinţii şi cadre didactice pot doar să vizualizeze aceste imagini, nu au posibilitatea să preia informaţia. Doar organele de anchetă pot solicita înregistrări de pe serverele respective în scopul soluţionării unor incidente.
Rep.: Are interes conducerea vreunei şcoli să vină cu această idee de a monta aceste camerele, camere de supraveghere când se impune. Cum îşi dă cadrul didactic seama că se impune montarea camerelor de supraveghere?
Florian Lixandru: În ceea ce priveşte instalarea, dilemele de supraveghere audio-video, din punctul meu de vedere, poate fi şi un mijloc de prevenţie, pentru că atâta vreme cât elevul ştie că este filmat, profesorul ştie că este filmat, practic descurajează anumite acte de violenţă care se pot produce în mediul şcolar.
Aceste sisteme de supraveghere audio-video nu înlocuiesc factorul uman. Este nevoie de suplimentarea numărului posturilor de pază, acolo unde vorbim de servicii de pază externalizată finanţate din bugetele locale ale UAT-urilor. Primarii trebuie să ia act de această situaţie şi acolo unde se impune, cum a fost cazul şi la Şcoala Gimnazială Nicolae Titulescu, unde cu 7 puncte de acces aveau un singur post de pază, este practic foarte greu de gestionat şi atunci cred că şi această soluţie a instalării sistemului supraveghere video, cât şi soluţia suplimentării numărul costului de pază pot conduce la reducerea acestui fenomen cu care ne confruntăm în mediu educaţional, şi anume actele de violenţă între elevi sau între elevi şi profesori.
Rep.: Cum vedeţi până la urmă această problemă a prevenţiei, pentru că într-adevăr nu există pârghii, cel puţin aşa pare? Violenţa în şcoli este tot mai mare, am văzut, este încurajată inclusiv pe reţelele de socializare şi sancţiunile par a fi insuficiente în acest moment.
Florian Lixandru: Din punctul meu de vedere, nu este suficient să ai un sistem coercitiv, un sistem de pedepse care să sancţioneze aceste acte. Este nevoie de mult mai mult. Este nevoie într-adevăr de consiliere, este nevoie de educaţie, de conştientizare, nu se raportează doar la elevi şi profesori. Este nevoie de implicarea părinţilor, este nevoie de implicare a autorităţilor, este nevoie de implicarea tuturor partenerilor care au legătură cu şcoala, pentru că trebuie să conştientizăm faptul că acest fenomen nu conduce la lucruri bune.
Prin această iniţiativă Ministerul Educaţiei şi-a propus să faciliteze, să uşureze cumva misiunea conducerii unităţilor de învăţământ.
În ceea ce priveşte instalarea acestor sisteme de supraveghere de video, consider că este şi aceasta o formă de prevenţie. Într-adevăr, această prevedere legală spune foarte, prevede, spune foarte clar că totul se face cu respectarea regulamentului cu privire la datele cu caracter personal. Scopul este exclusiv acela de a preveni actele de violenţă în mediul şcolar. Această prevedere nu induce ideea de obligativitate. Aceste sisteme de supraveghere audio-video se vor instala acolo unde situaţia se impune, în funcţie de nevoile educaţionale sau ce emoţionale, de sănătate fizică şi mintală a elevilor şi cadrelor didactice din şcoala respectivă nu este un element obligatoriu. Nu ne-am dori decât să uşurăm misiunea conducerii unităților de învăţământ
Proiectul de act normativ este pus în dezbatere publică pe timp de 10 zile. La finalul acestei săptămâni se încheie cele 10 zile de dezbatere publică. Ministerul Educaţiei va prelua observaţiile, va purta discuţii şi cu reprezentanţii autorităţilor care sunt specializaţi pe această zonă a protecţiei datelor caracter personal şi se va înainta proiectul de ordonanţă de urgenţă către ministerele avizatoare şi către Guvern, într-o formă agreată şi o formă care să respecte toate actele normative în vigoare în ceea ce priveşte protecţia datelor caracter personal.
6 comments
Nu trebuie abandonata ideea de a monta camerele în toate școlile.
Eu fac pariu ca dacă se pun în toate școlile, notele o sa fie mai mari, incidentele o sa scadă, lipsa elevilor de la scoli va scădea, etc.
Totul era benefic.
Acuma întrebarea este, cu ce deranjează pe cadrul didactic camerele de supraveghere?
Pai atunci sa le scoată de pe drumurile publice, din supermarketuri, din toate instituțiile statului.
Camerele sunt puse tocmai pentru a preveni sau supravegherea unor posibile infracțiuni, sau probleme.
Dacă, cadrele didactice sunt corecte, nu au de ce sa se teamă, ba din contra, o să-i ajute.
Nu e chiar așa grav, cu camere de supraveghere. Elevii se vor obișnui că nu sunt chiar de capul lor. Cei cu educație si respect față de școală , ca instituție, nu au problema cu camerele de supraveghere.Sunt scoli care le au deja, de foarte mult timp .
așa mai merge…dar și așa,puțin câte puțin se vor instala până la urmă peste tot,că la început,nimic nu a fost obligatoriu…
Adică :
Pentru a le fi mai ușor directorilor, să aruncăm in haos, in frustrare, in lipsă de exercițiu a trăirii firești contactul, comunicarea cu ceilalți oameni!
Riscăm să formăm indivizi care se comportă dihotomic, in funcție de momentul in care sunt/ nu sunt supravegheați! Mase de oameni!!!!
Riscăm traiul de după neexersarea creativității, riscăm trăirea indivizilor ( cu indivizi) fără ca ei să fi exersat zi de zi comportamentul asumat al liberului arbitru, a responsabilitătii asumate pentru comportament interuman, ca sa le fie ușor directorilor! Pe care deja ii plătim mult mai bine ca pe restul profesorilor, care au libertate a deciziilor mai mare ca angajații ( pentru că sistemul este, declarat, ierarhic!)!!!
Nu mai vorbim că legile sunt așa facute încât nu plătesc cu nimic dacă au un comportament abuziv etc.! Ei știu că azi nu riscă decât să fie îndepărtați ( ați auzit de vreo unul?)!
O altă formă a nebuniei de azi!
Iar deciziile acelea ( tot ierarhic luate !)-de a se alege unde se vor ( im)pune camere – e o formă mai mare de nebunie!
Totul e ilegal.. Ministerul isi pune in cap GDPR-ul si procesele a mii de profesori.
hopaaaaa….au lăsat o moale,adică au abandonat ideea:))