Fizicianul Cristian Presură – pledoarie pentru o linie de finanțare dedicată popularizării științei. “Este mult mai eficient ca cercetătorul să fie în fața oamenilor, să fie în fața copiilor, decât ca altcineva să vorbească despre el”

“Cât de bine se știe în România că se face cercetare, cât de bine apreciază oamenii și consideră ei că e nevoie să se facă cercetare? Din păcate, puțini, cam ăsta este adevărul”, a spus Cristian Presură, cercetător și cunoscut popularizator al științelor, într-o dezbatere desfășurată joi, pe tema cercetării. El a pledat, cu această ocazie, pentru o “linie de finanțare dedicată popularizării de știință”, care să abordeze, astfel, o problemă pe care ministrul Cercetării, Ciprian Teleman, o consideră definitorie pentru starea de subfinanțare și acestor activități în România.

“Sunt multe lucruri care se pot face, însă eu cred că este un lucru care există în România și pe care am putea să îl folosim și aceasta este și propunerea mea. Anume, chiar o parte dintre cercetătorii români. Propunerea mea este să avem o linie de finanțare dedicată special popularizării de știință printre cercetători”, a spus Cristian Presură la dezbaterea cu tema “Cum revitalizăm sistemul național de cercetare-dezvoltare?”, găzduită joi de Senat.

• În cadrul aceluiași eveniment, ministrul Teleman și alți participanți au pledat pentru acțiuni care să crească nivelul de înțelegere a populației față de cercetare, considerată esențială pentru dezvoltarea țării. Intervenția lui Cristian Presură a venit imediat după cea a ministrului, care a spus, între altele: “lipsa acestui awareness [al cercetării în rândul populației – N. Red.] în ultimii 30 de ani a generat cea mai gravă eroare politică, anume subfinanțarea cercetării, care s-a perpetuat și a dus la ceea ce înregistrăm astăzi.” – Detalii aici

Fizicianul Cristian Presură este cercetător la compania Philips în Olanda, autor al volumului “Fizica Povestită” publicată de Editura Humanitas și este cunoscut pentru evenimentele și inițiativele de popularizare a științei la care participă. Din luna aprilie 2019, cercetătorul și-a lansat canalul de YouTube dedicat popularizării fizicii și a altor științe.

Cum susține el că este nevoie de o linie specială de finanțare pentru popularizarea științei:

• “Sunt în același timp cercetător și popularizator de știință. Acesta este punctul de la care aș vrea să pornesc cu propunerea mea, pentru că s-a discutat aici și domnul Teleman a menționat awareness. Cât de bine se știe în România că se face cercetare, cât de bine apreciază oamenii și consideră ei că e nevoie să se facă cercetare? Din păcate, puțini, cam ăsta este adevărul.

• Sunt multe lucruri care se pot face, însă eu cred că este un lucru care există în România și pe care am putea să îl folosim și aceasta este și propunerea mea. Anume, chiar o parte dintre cercetătorii români. Propunerea mea este să avem o linie de finanțare dedicată special popularizării de știință prin cercetători. Să fie o linie de finanțare pilot, la început nu foarte mare, la care cercetătorii să se înscrie.

• În esență, structura acesteia nu ar trebui să difere foarte mult de structura celorlalte linii de finanțare pentru cercetători. Adică ea trebuie să aibă o componentă financiară pentru a achiziționa echipamente sau pentru a plăti, să spunem, în cazul de față, editori video, dar și o componentă de finanțare pentru cercetători, pentru că ei își folosesc o parte din timpul lor. Și ar urma să aibă aceleași reguli. Cu singura adăugire, aș spune eu, că acest timp pe care un cercetător îl alocă popularizării științei să nu depășească un minim, care ar putea să fie, de exemplu, o zi pe săptămână.

• De ce spun lucrul acesta? Pentru că eu “îmi murdăresc mâinile” în popularizarea științei. Adică sunt și la televizor, și în presa scrisă, și pe YouTube, mai nou și pe Tiktok. Și pe unde mă duc întâlnesc și alți cercetători care în mod natural sunt deschiși către popularizarea științei. Face parte din natura lor. Și deseori îi întreb cum se descurcă. Și îmi răspund de fiecare dată: “foarte greu”. Pentru că trebuie să scoată bani din buzunare să cumpere echipamente de filmare, de exemplu, dacă fac videouri pentru YouTube. Trebuie să facă ei înșiși editarea video-urilor, pentru că nu au resurse financiare să plătească editările și așa mai departe.

• Să vă dau câteva exemple de proiecte care ar putea intra într-o astfel de cercetare. De exemplu, cercetători din cadrul unui institut de cercetare, care s-ar putea dedica popularizării rezultatelor din acel institut de cercetare. Există, de exemplu, un astfel de caz la Iași, există la Cluj, de fapt întâlnesc astfel de oameni de la Iași până la Timișoara, de la Cluj la București. Un alt timp de proiect ar fi cel în care cercetătorul coordonează un proiect în care cercetătorii de la institutul unde lucrează vizitează școli, au interacțiune cu școlile respective și atunci au nevoie de deplasări, ar trebui să se plătească masă, cazare și așa mai departe. Am susținut și noi, la Ad Astra, pentru scurt timp un astfel de proiect și fără finanțare, iarăși, se oprește de la sine. Iarăși, unul în care un cercetător organizează o serie de lecții și conferințe publice pe marginea domeniului său de cercetare, împreună cu universitatea sau cu institutele de cercetare.

Sunt multe forme în care cercetătorii interesați de popularizare de știință, că despre ei vorbesc, ar dori să contribuie. Și, dacă ar fi ajutați, impactul ar fi mult mai mare. Iar avantajele cred că vin de la sine.

Pe de o parte, aș vrea să spun din stat că un astfel de proiect nu ar fi exclusiv pentru a populariza cercetarea românească și rezultatele cercetării românești. Nu, ar fi pentru popularizarea științei. Pentru că este mult mai eficient ca cercetătorul să fie în fața oamenilor, să fie în fața copiilor, așa cum spunea doamna Anisie, decât ca altcineva să vorbească despre el. Intervenția aceasta personală este mult mai eficientă și mult mai directă. Și nu vorbesc doar de interacțiune directă, dar și de interacțiune în mass-media, vorbesc de televiziune, de articole și așa mai departe. Și acesta este unul dintre avantaje.

Bineînțeles, avantajul este că popularizarea științei se face de către oameni care fac activ știință, știu despre ce este vorba și limbajul acesta științific vine în mod natural către oameni. Și asta e iarăși important de spus: la ora actuală, în mass-media, dacă ne uităm la articolele de știință pe care le găsim și le citim, peste 95% sunt de fapt traduceri din limba engleză. Fără doar și poate, odată ce cercetătorii înșiși sunt activi pe acest teatru al popularizării științei din România, automat aduc cu ei o conștientizare a activităților de cercetare din România. Și, în felul acesta, aduc plus valoare și aduc ceea ce domnul Teleman numea awareness.”