Filozofie sau filosofie? Psiholoagă sau psihologă? Ambele variante sunt corecte și acceptate de normele Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic (DOOM) 3 și de noul Îndreptar ortografic, ortoepic, morfologic și de punctuație (ÎOOP 6), lansat recent de Academia Română. Explicațiile au fost făcute de mai mulți lingviști, printre care directoarea Institutului de Lingvistică, cercetătoarea Adina Dragomirescu, și Rodica Zafiu, profesor universitar și coordonator al Îndreptarului, la lansarea noului volum de la Clubul Academicienilor.
Îndreptarul lansat preponderent pentru profesori și elevi oferă clarificări despre normele lingvistice, precum folosirea pluralului, utilizarea virgulei și adaptarea împrumuturilor lingvistice, conform redactorilor cărții.
Cu explicații concise și exerciții în volumul dedicat care îl însoțește, noua ediție a îndreptarului (ÎOOP 6) urmează și sintetizează normele DOOM 3 și reflectă atât tradiția, cât și nevoia de adaptare la contextul actual al limbii române, au subliniat cercetătorii lingviști și membri ai Academiei la evenimentul de lansare.
La evenimentul recent de lansare a fost prezentă și ministra Educației, Ligia Deca. Ea a făcut un îndemn pentru profesori să integreze în procesul de predare Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație și a anunțat discuții despre inițierea unei hotărâri de guvern prin care să cumpere din banii Ministerului Educației câte un exemplar pentru fiecare școală.
Edupedu.ro redă declarațiile de la lansarea Îndreptarului ortografic, ortoepic și de punctuație (ÎOOP 6) al Academiei Române:
Rodica Zafiu, cercetător lingvist la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române, președinta Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române:
- Vă mulțumim că v-ați adunat aici. Suntem împreună mulți, foarte interesați de ce se întâmplă astăzi. E o mare bucurie pentru Secția de Filologie și Literatură să lanseze azi un instrument normativ și un volum foarte important. Și, ca să nu mai lungim, îl invit pe domnul președinte al Academiei Române să ia cuvântul.
Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române:
- Vă mulțumesc, stimată doamnă colegă. Poate unii dintre dumneavoastră nu știți că doamna profesor este președinta Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române.
- Stimată doamnă ministru, distinsă doamnă academician, distinși membri ai Academiei Române, vicepreședinți, cercetători, profesori, colegi. Eu sunt foarte mulțumit acum că acest îndrumar ortografic și ortoepic, plus exercițiile normative de limbă română, acest îndrumar este lansat într-o asemenea ambianță. Este și un semnal pentru societate: când Academia Română și Ministerul Educației, gardienii corectitudinii limbii române, colaborează, semnalul este foarte bun.
- Eu eram elev de liceu, cred, când am văzut pentru prima dată un îndrumar ortografic și ortoepic al limbii române. Profesorul meu de limbă și literatură română, născut undeva pe Topolog, în Argeș, și profesor la un liceul Șaguna din Brașov, ne spunea că este un fel de Biblie a noastră. Când nu știm să scriem corect un cuvânt, să ne uităm în îndrumar.
- De altfel, ne și taxa foarte sever când greșeam. Profesorul de matematică, de exemplu, ne scădea un punct pentru greșeli de ortografie, chiar dacă era vorba de o lucrare de matematică. Astăzi, aud că nici nu se mai discută despre asemenea lucruri. Prescurtările și aberațiile lingvistice sunt la ordinea zilei. Eu sunt foarte fericit, și aici știu doamnele profesoare, domnii colegi știu mai bine de când apare acest îndrumar ortografic și ortoepic.
Gabriela Pană-Dindelegan, academician:
- Din anii 1960. Și înainte de ’60 este acest îndreptar din ‘30 al lui Sextil Pușcariu și Teodor Naum.
Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române:
- Sextil Pușcariu și Teodor Naum. Amândoi legați în felul lor de Transilvania – Pușcariu rector al universității, Naum profesor al universității împreună cu câțiva latiniști și specialiști în greacă care au făcut gloria universității clujene imediat după întemeiere, în 1919, și au rămas profesori până târziu. Ștefan Bezdechi și Teodor Naum erau două nume care în studenția mea erau la ordinea zilei la universitate. Și după ei învățam cum să citim anumite vocabule, cuvinte din limbile izvoarelor.
- Sunt foarte mulțumit de treaba asta și sper ca împreună cu doamna ministru să luăm împreună niște măsuri, chiar dacă ar fi să redactăm, nu știu, niște comunicate sau chiar hotărâri ale ministerului și prezidiului Academiei prin care limba română să-și ocupe locul pe care îl merită, fiind limba oficială a statului român.
- Aș vrea să văd, de exemplu, că nicio manifestare științifică organizată pe teritoriul României să nu apară doar în altă limbă, fără ca limba română să fie prezentă. Trăim într-o țară numită România. Orice titlu de sesiune de comunicări științifice ar trebui să fie scris mai întâi în română și apoi tradus, dacă este cazul, în engleză, franceză, germană sau maghiară. Am văzut manifestări științifice în România, cu participare exclusiv românească, care aveau titlurile și programele redactate integral în engleză sau în altă limbă. Și atelierele se numeau «paneluri».
- E adevărat, astăzi vorbim cu toții engleză – nu putem altfel – dar limba noastră este limba noastră. Mergem pe stradă și vedem toate afișele într-o altă limbă. În instituțiile statului, totul ar trebui să fie în primul rând în română și abia apoi tradus în alte limbi.
- Colegii maghiari, de exemplu, pe care îi respect și a căror limbă o vorbesc, organizează la Cluj Zilele Culturii Maghiare, o minunăție. Totuși, totul este redactat doar în limba maghiară: ei fac expoziții în piața centrală, se pun lângă calul lui Matia Corvin și totul este redactat în ungurește. Eu sunt cetățean român și vreau să știu, de exemplu, despre cultura maghiară din secolul XVI – dar să văd informațiile și în limba română.
- De ce nu putem scrie un panou în maghiară și lângă traducerea măcar în limba românească, pentru că ei pierd. Și nici în maghiară și engleză nu sunt de acord. Repet, pentru că limba oficială a acestui stat este limba română. Cu respect spun treaba asta, cu respect pentru cultura maghiară.
- Și în cadrul Ministerului Educației se organizează sesiuni, din păcate și la umanioare și totul e redactat în când în engleză. Eu nu știu de ce nu putem prescurta inteligența artificială – IA, că la noi adjectivul să pune după substantiv, în franțuzește la fel. De ce trebuie neapărat să scriem Artificial Intelligence – AI și să-i facem pe oameni… Nu avem nicio treabă, pentru că avem antecedente. Noi zicem ONU, Organizația Națiunilor Unite, și alții zic după ordinea cuvintelor din limba lor. UNESCO – sigur că acolo franceză am dominat multă vreme – zicem iarăși după regula noastră și prescurtările au rânduiala lor. Și îndreptarul acesta e o muncă imensă. Oricum o să vină să ne spună oameni că lipsește nu știu ce, «că nu știu cum». Știți cum e, românii dacă nu sunt filologi, istorici sau matematicieni sau chimiști, cu toții sunt filosofi. Toți comentează și cărțile fără să fi scris vreo carte ca lumea. Și le spun tuturor: «vă rog să vă imaginați ce muncă imensă e acolo și ce se întâmplă la institutele noastre de specialitate».
Ligia Deca, ministra Educației:
- Stimate domnule Președinte al Academiei Române, domnule academician Ion Aurel Pop, stimate doamnă academician, Gabriela Pană-Dindelegan, stimați domni vicepreședinți ai Academiei Române, stimată doamna decan de vârstă academician [N. Red. Florica Dimitrescu-Niculescu], doamnelor și domnilor profesor, stimați reprezentanți ai presei, dragă Adina [N. Red. Adina Dragomirescu], dragă Alex [N. Red. Alexandru Nicolae], mulțumesc pentru invitația de a fi alături dumneavoastră astăzi, într-o zi atât de importantă pentru educația românească și aș zice atât de importantă mai ales pentru limba română.
- Într-o lume atât de dinamică și în continuă evoluție este cu atât mai important să oferim repere și resurse de referință și, în primul rând, cred că ni le oferim nouă, dar, în același timp, cred că ne dorim să le oferim mai ales copiilor noștri. Și vă mulțumesc pentru că astăzi, la aproape 30 de ani de la ediția anterioară, suntem martorii lansării noului Îndreptar ortografic, ortoepic, morfologic și de punctuație. Am răsfoit îndreptarul cu nostalgie pentru că îl răsfoiam și în gimnaziu, și în liceu – mulțumesc Alex [N. Red. Alexandru Nicolae] pentru exemplarul lăsat la minister – și este limpede că el reflectă o muncă îndelungată de cercetare, de consultare și, în același timp, de păstrare a tradiției limbii, cu luarea în calcul, cu adaptarea la contextul social și cultural actual.
- Ca ministru al educației, mă bucur în primul rând că elevii au acces la un îndreptar prietenos care să-i ajute să-și dezvolte competențele de comunicare corectă în limba română. Acest lucru este deosebit de important într-o lume în care ne dorim ca ei să afirme nu doar prin ceea ce știu, prin cunoștințele lor, ci și prin claritatea și concizia mesajului pe care-l exprimă. Așa cum a spus domnul academician, schimbările în tehnologie, mass-media, dar și în viața de zi cu zi, influențează vocabularul și modul în care comunicăm. Iar noi, cei din învățământ, instituțiile de învățământ superior, unitățile de învățământ preuniversitare, avem responsabilitatea să asigurăm elevilor nu doar accesul la cunoaștere, ci și înțelegerea normelor, inclusiv la nivel lingvistic.
- Știu că această lucrare nu este un simplu manual și este o resursă de referință care, alături de Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic, binecunoscutul DOOM, va fi consultată pentru scrierea corectă, pentru vorbirea adecvată și mai ales pentru utilizarea corectă a punctuației. Și pentru că am amintit de ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic, să știți că nu este străin faptul – și printre noi, decidenții, dar mai ales cred că printre tineri – faptul că el are și o variantă online, care arată preocuparea pentru modul în care învață generațiile tinere și arată, de asemenea, preocuparea dumneavoastră pentru adaptarea la lumea în care tehnologia are un rol atât de important. Știu că gramatica limbii române pentru gimnaziu este un instrument extrem de valoros pentru întreaga comunitate din preuniversitar și nu numai. Și să știți că nu ne este străin nici «Dicționarul de interpretări gramaticale – cuvinte mici, dificultăți mari», o altă resursă valoroasă pentru întreaga comunitate, la care se va adăuga sigur acest volum de «Limba română. Exerciții normative».
- Mulțumesc Academiei Române, mulțumesc Institutului de Lingvistică al Academiei «Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti» și Universității din București pentru tot ceea ce faceți pentru școală și, în definitiv, pentru copii. Îmi exprim speranța că acest îndreptar va deveni un sprijin în toate școlile din țară, în toate casele în care educația și cultura sunt valori fundamentale. Ministerul Educației va continua să sprijine aceste inițiative și pentru că îmi doresc ca sprijinul să fie unul concret, nu doar declarativ, suntem în proces de a evalua resursele de la nivelul ministerului pentru a permite distribuirea îndreptarului în școlile din țară.
- Chiar astăzi [N. Red. joi, 14 noiembrie] am avut o discuție despre inițierea unei hotărâri de guvern care să permită utilizarea fondurilor din acel fond de rezervă al Ministerului Educației, ca să putem dota fiecare școală cu o ediție a îndreptarului pentru că până la urmă nu ajunge doar să-l lansăm, trebuie să ne și asigurăm că el ajunge la profesori și la elevi și îi îndemn pe toți cei implicați în educația copiilor să utilizeze cu încredere îndreptarul, să-l integreze în procesul de predare și învățare și mai ales, să contribuie la ultivarea unei culturi a corectitudinii și a clarității în limbaj, foarte important, mai ales în această perioadă.
- În mod evident, vă mulțumesc tuturor celor care ați contribuit la această ediție și tuturor celor care veți continua să diseminați uzul corect al limbii române. Vă mulțumesc că îndreptarul include și chestiuni care au fost preluate din alte limbi. Domnul academician [N. Red. Ioan-Aurel Pop] vorbea despre importanța utilizării limbii române. Dar cred că tinerii ne cer și să le spunem cum am integrat anumite neologisme în limba română și am văzut, de exemplu, că îndreptarul clarifică cum trecem la fura anumite cuvinte care deja au intrat în uzul lingvistic: «background» sau «babysitter», că, asta este, împrumutăm, am împumutat din franceză într-o anumită perioadă, acum împrumutăm din limba engleză și faptul că tinerii găsesc aceste referințe în îndreptar îl face cu atât mai actual.
Rodica Zafiu, cercetător lingvist la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române, președinta Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române:
- Așa cum am spus de la început, suntem în fața unui instrument esențial, cu care toți trebuie să ne obișnuim. Și, așa cum ați evocat momente din trecut, să sperăm că se vor evoca în continuare ca permanențe. Din păcate, a fost o perioadă de ruptură, 30 de ani în care n-a mai apărut o ediție nouă a acestui îndreptar. Să sperăm că lumea se va reobișnui să recurgă la un astfel de instrument practic, clar, succint, care să devină, dacă nu o “Biblie”, un ghid foarte important pentru noi toți. Ediția aceasta include, față de cele anterioare, și explicații morfologice, lucru ce se datorează succesivelor ediții ale DOOM, dar și unei necesități de adaptare în limba română, cu variante de desinențe de plural, cu destule variante dintre care în general literară standard este una singură.
- Acest volum a fost coordonat de doamna academician Gabriela Pană Dindelegan. Chiar dacă nu vrea să fie lăudată, merită din plin recunoștința noastră pentru o serie întreagă de lucrări fundamentale: de la gramatica Oxford la gramatica de bază a limbii române, doamna academician a coordonat echipe de colaboratori care au reușit să facă accesibile noutăți în lingvistică, noțiuni fundamentale pentru educația noastră lingvistică. Acest îndreptar beneficiază de o prezentare foarte clară, care îi aparține, cu obiectivele foarte bine prezentate și o sinteză normativă de mare folos. Uneori, și în învățământul nostru, poate și în cercetările noastr, lucrurile au fost puse așa, adunate și puse pe aceleași planuri. Ierarhizarea faptelor de limbă, ierarhizarea normelor e foarte importantă.
- Îndreptarul acest reușește să pună în cuvinte tocmai ce este important: nu toate excepțiile, nu toate detaliile, care uneori, din păcate, la noi deveniseră chichițe pentru departajpări la examene și care nu sunt la fel de importante ca principalele norme ale exprimării corecte. De exemplu, este excepțional faptul că regulile de utilizare a virgulei sunt explicate în doar cinci pagini, ceea ce este foarte util pentru studenți. Mulți se plâng că folosirea virgulei este complicată (…), dar, cu explicațiile din acest îndreptar, vedem că regulile pot fi deprinse relativ ușor.
- Principiile ortografice ale limbii române sunt explicate de asemenea foarte clar și fac să nu se vorbească superficial despre faptul că limba română are o ortografie fonetică sau, mai rău, limba română e fonetică, cum se spune uneori. Aici se arată foarte clar cum unele dintre regulile noastre ortografice țin de morfologie și trebuie cunoscută structura morfologică a pluralului ca să scrii cu un «i» sau cu doi de «i». Sau de ce scriem «gheară» cu «e» și «chiar» cu «i» – din nou, pe motive morfologice.
- În multe cazuri, vorbitorii cer, nu numai în școală, ci și după aceea, reguli simple. Îndreptarul ne arată însă că asemenea reguli absolute nu sunt posibile, limba fiind o construcție culturală ce reflectă istoria și diferențele regionale și care deci are și variații, unele acceptate de norma limbii standard, altele mai puțin, variații importante sau mai puțin importante. Aici înțelegem în puține cuvinte că nu e o regulă absolută în scrierea compuselor cu sau fără cratimă, că nu e o regulă absolută, ci sunt niște principii foarte clar explicate pentru scrierea cu majusculă inițială sau cu minusculă inițială.
- Un alt aspect important este adaptarea cuvintelor străine. Se explică foarte clar că există grade de adaptare: morfologică (cea mai rapidă), fonetică (parțială) și ortografică (mult mai lentă). Este nevoie de răbdare pentru ca noile împrumuturi să se adapteze complet limbii române, ele sunt în diverse faze de adaptare. Trebuie să avem uneori răbdare pentru noua ediție și noua ediție, pentru că acest îndreptar cu siguranță va avea multe ediții de acum înainte.
- În ceea ce privește inventarul de cuvinte din partea de dicționar a acestui îndreptar, selecția este foarte bine făcută și utlă. Din acest punct de vedere, este și un instrument complementar DOOM. Au fost incluse doar cuvintele care prezintă dificultăți normative sau pot genera confuzii. Variantele non-literare, cuvintele arhaice, regionale sau prea specializate au fost eliminate, pentru că acest îndreptar este destinat limbii standard. Nu toată lumea este interesată de terminologia de specialitate.
- Un exemplu interesant este cel al feminizării numelor de profesii și meserii. Aici, normele din DOOM au fost preluate, dar fără etichete, păstrând însă o ordine de preferință. De exemplu, «endocrinologă» și «endocrinoloagă» sunt ambele acceptate, cu preferință pentru prima. Alte exemple includ variațiile între «filozofie» și «filosofie», unde tradiția culturală a fost respectată. A dispărut indicația «livresc», ordinea variantelor este lămuritoare pentru preferință.
- Mai avem și capitole despre numele proprii de persoane, localități, cele uzuale sau care pun probleme și pronunția acestora. De aici am avut confirmarea că genitivul numelui meu rămâne «Rodicăi» și nu «Rodicii». Și sunt incluse și reguli utile pentru numele grecești și latinești. Acestea au fost selectate acele cuvinte care pun probleme. Acolo unde nimeni nu are un dubiu, nu este inclus termenul în îndreptar. (…) Cartea de exerciții care însoțește îndreptarul este un alt instrument bogat, oferă extraordinar de multe exerciții care aplică aceste norme.
- Am lucrat și eu la niște manuale la un moment dat și era foarte greu să găsești cele mai bune, cele mai cele mai potrivite abateri de normă ca să fie într-adevăr puse în exerciții. Pentru viitorii autori de manuale va fi de mare folos acest volum, dar va fi de folos pentru toată lumea, pentru că are partea de rezolvare a exercițiilor în care se dau foarte clar explicații, comentarii și oricine poate să poate să treacă printr-un parcurs de verificare a normei. Fiecare dintre noi avem mici nesiguranțe pe care le verificăm deschizând acest îndreptar și poate și culegerea de exerciții.
Oana Fotache-Dubălaru, profesor universitar dr., decana Facultății de Litere a Universității din București:
- Excelențele voastre, distinși profesori și cercetători și dragi studenți. Fac parte dintr-o generație care a început școala într-un sistem politic marcat de o anumită viziune strictă asupra educației și absolvit liceul într-o epocă haotică (…). O epocă dornică în primul rând să răstoarne reguli și norme și abia într-o a doua mișcare să pună altele în loc. Asta însemna deseori revenirea la idealuri și principii mai vechi, într-un ritm cum ar fi reforma ortografică din 1993, într-un ritm al modernizării prin recuperare, poate la fel de semnificativ în istoria culturală românească ca impulsul sincronizării despre care s-a vorbit săptămâna trecută într-un important colocviu dedicat centenarului istoriei civilizației române moderne a lui Eugen Lovinescu. Generația mea a trecut așadar prin școală având la dispoziție câteva repere importante în materie de cultivare a limbii, misiunea dintotdeauna a înaltului for al Academiei Române care găzduiește acest eveniment.
- E vorba de Gramatica limbii române – ediția din 1963, de DOOM 1 din 1982, de ediția 84 Masivului Dicționar explicativ al limbii române cu copertă verde cartonată, de Gramatica pentru toți a Mioarei Avram din 1986, toate apărute la editura Academiei, firește.
- De câte ori aveam o întrebare care presupunea înțelegerea sensului unui cuvânt în școală, în gimnaziu, liceu sau verificarea corectitudinii unei interpretări gramaticale de orice fel, părinții mei, care erau amândoi profesori de limba și literatura română, în loc să-mi răspundă direct la întrebare, mă trimiteau aceste instrumente de lucru într-un gest pedagogic pe care nu l-am apreciat decât mult mai târziu.
- După apariția internetului, toate aceste resurse au devenit mult mai la îndemână pentru toți. Dicționarele sunt acum disponibile online – și dicționarele vechea ale limbii române, foarte utile pentru traducători și noi toți. Informația corectă se poate găsi după unul-două apăsări de buton – nu spun clicuri, spun apăsări de buton.
- De ce avem nevoie atunci de un astfel de îndreptar? Răspunsurile pe care le-aș da la această întrebare deloc retorică, nu se formulează, firește, din perspectiva specialistului în lingvistică. Am fost bucuroasă și onorată când colegul meu, domnul profesor Alexandru Nicolae, m-a invitat să vorbesc la această lansare, m-am întrebat și dacă locul meu e cu adevărat aici.
- Asta pentru că disciplina pe care o predau, teoria literaturii, a cultivat tocmai de la reinventarea ei modernă, tocmai ideea încălcării sistematice a normelor, ideea originalității și inovației absolute. Limba literară și limbajele literaturii nu s-au confundat decât în epocile academiste, marcate de convenționalism din evoluția literaturii. Tocmai în această zonă a tratamentului și toleranței față de abatere văd unul dintre rosturile importante ale unui astfel de ghid de vorbire și scriere corectă – în spațiul viu al utilizării sociale a limbii, când în formele încă nu s-au fixat, iar variația nu e neapărat o greșeală.
- Apoi genul ca atare al îndreptarului are avantajul de a fi o călăuză prietenoasă, cum s-a observat aici, față de monumentele de erudiție academică amintită mai sus. În rețeaua dezordonată a informației accesibilă pe internet elevii și chiar și studenții nu se orientează întotdeauna ușor. Nu au încă sau nu au toți o educație digitală care să-i ajute să filtreze și să se raporteze critic la sursă. Formatul îndreptarului îndeplinește, cred, tocmai acest rol esențial la cel mai înalt nivel de exigență științifică reușind totodată să fie pe înțelesul unor categorii largi de cititori.
- Într-un al 3-lea rând mă gândesc și la sentimentul liniștitor de ordonare a limbii în sensul de «parole», la responsabilitatea pentru societate pe care îndreptarul și-o asumă și o îndeplinește, a îndeplinit-o și o va îndeplini. A îndrepta limba e un pas important în demersul mult mai dificil al educației, în sensul intelectual, estetic, moral și civic al verbului. Iar notele semantice ale cuvântului îndreptar, care evocă perspective religioase și de istorie socioculturală – și mă gândesc acum la Îndreptarul pentru tineret a lui Anton Golopenția din 1934, mă gândesc la Îndreptarul pătimaș, ultima carte în limba română a lui Emil Cioran în 1944. Aceste note semantice sunt, cred, binevenite în acest context. Vă felicit și vă mulțumesc.
Gabriela Pană-Dindelegan, academician:
- Vă mulțumesc mult pentru prezența la această lansare. Este o bucurie și o onoarepentru noi de a sărbători evenimentul împreună. Îndreptarul ortografic, ortoepic, morfologic, de punctuație – ediția 2024 se înscrie în tradiția îndreptarelor academice elaborate de Institutul de Lingvistică din București – prima ediție în anul 1960, a cincea în 1995. Actuala ediție, a șasea, și-a propus aducerea la zi a informației normative – au trecut aproape 30 de ani de la ediția anterioară – și punerea de acord cu normele din DOOM 3. Și-a propus de asemenea să aducă modificări, acolo unde este cazul, în direcția calificării gramaticale și a descrierii gramaticale, mai precis a formelor.
- O atenție specială s-a acordat selecției cuvintelor-titlu, operații în care au intervenit câteva principii fundamentale și anume: termenii sunt selectați din vocabularul activ al românei actuale literare, deci fără arhaisme, fără regionalisme, fără cuvinte savante și tehnice, fără cuvinte din registrele non-literare. Sunt aleși numai termenii care prezintă diverse dificultăți normative, așa cum s-a mai spus, posibil generatori de variație și de greșeli și, în fine, împrumuturile recente sunt acceptate numai atunci când au pătruns în uzul literar, general, al limbii actuale și când forma lor flexionară sau fonetică dă importante semne de adaptare. Anterior celor șase ediții, toate redactate de Institutul de Lingvistică, a existat o carte cu un titlu apropiat, v-am spus, este vorba de cartea lui Sextil Pușcariu și Teodor Naum, publicată la editura Cartea Românească în 1932, după reforma academică din același an.
- Este un prilej să omagiem cartea și pe autorii ei care au gândit acest minunat tip de instrument normativ, l-au finalizat și l-au impus ca destinație și ca detalii de organizare. Îndreptarul nostru este în mare măsură tributar acestui acestei prime ediții. Câteva cuvinte despre colectivul de redactori: cei opt redactor și trei revizori aparțin Institutului de Lingvistică din București, unii lucrând paralel și la Facultatea de Litere de la Universitatea din București.
- Numărul mare de autori, special gândit astfel, a avut drept obiectiv asigurarea unei diversități de opinii pentru a da mai multă credibilitate soluțiilor normative adoptate. Sunt persoane care au lungă tradiție în elaborarea lucrărilor de gramatică, de la gramatici teoretice la gramatici descriptive, de la gramatici pentru cititorii români la gramatici destinate cercetătorilor străini, de la gramatici generale la gramatici de orientare școlară, de la gramatici sincronice, la gramatici diacronice, fiind acoperite toate tipurile de gramatici și toate destinațiile posibile.
- În același timp, sunt autori aparținând generației de vorbitori foarte diferite, de la 25 de ani și până la peste 80, asigurând astfel diversitatea reperelor normative avute în vedere. Dezbaterea publică din cadrul comisiei academice de cultivare a limbii, operație finală înainte de comunicare, a adus suplimentar și opinia unor vorbitori din altă zonă lingvistică decât cea a Bucureștiului. Fiecare cuvânt din vocabular și fiecare sinteză teoretică normativă din partea întâi a Îndreptarului au fost dezbătute public, încercând să ne apropiem cât mai mult posibil de un consens normativ. Asta nu înseamnă că am și reușit, nu înseamnă că nu vor mai exista discuții în contradictoriu și opinii diferite (…).
- Îndreptarul lui Pușcariu, cu toată forța și prestigiul lui normativ n-a fost ferit un epocă de atitudini critice, uneori chiar violent, trist de violent critice. Deci probabil că și în cazul nostru e posibil să intervină. Oricum intenția a fost să găsim modalități de a înlătura cât mai mult posibil soluțiile vulnerabile. În timpul definitivării Îndreptarului am avut ideea de a-l completa cu o carte de exerciții normative destinate în primul rând școlii, dar nu numai școlii, carte menită să adâncească latura aplicativă a dreptarului. Organizată în mare parte după structura îndreptarului, cele mai multe exerciții sunt rezolvate. Multe rezolvări sunt însoțite de comentarii extrem de utile pentru a înțelege timpul de greșeală, circumstanțele care favorizează apariția greșelii, dificultăți și capcane lingvistice. Numai dacă înțelegi o greșeală, o și poți evita. Pentru accesibilitate am încercat în ambele cărți să evităm terminologia prea specializată și explicația prea savantă, păstrându-ne la nivelul programelor școlare în vigoare și al gramaticii școlare elaborate de colectivul nostru în 2019.
- Sunt convinsă că atât îndreptarul cât și culegerea de exerciții sunt instrumente normative esențiale, utile în primul rând școlii, dar și dincolo de școală, tuturor celor interesați de folosirea corectă a propriei limbi atât în manifestarea orală cât și cea scrisă. Colegii mei vor prezenta și alte aspecte din organizarea și problematica Îndreptarului.
Adina Dragomirescu, directoarea Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române, conferențiar universitar dr. la Facultății de Litere a Universității din București:
- (…) Este o misiune onorantă, dar și foarte grea, pentru că de aici vin cele mai multe critici pe care le primim aproape zilnic și foarte rar aprecieri. Misiunea noastră de a realiza DOOM [N. Red. Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române] a continuat cu aceasta de a da publicului un îndreptar, o formă revizuită și ambele lucrări, pe lângă puținele și rarele laude au primit destul de multe critici. Cu toate acestea, noi credem că ne-am dus la capăt misiunea cum am putut mai bine și aș vrea să spun că apariția îndreptarului la un an și jumătate după ediția a treia a DOOM nu înseamnă că norma s-a schimbat într-un interval de un an și jumătate. Dimpotrivă, vrem ca lucrările pe care le facem să dea ideea de continuitate și să arate că norma e rezistentă și că partea de conservatorism pe care norma o presupune există și noi suntem conștienți de ea.
- De aceea, Îndreptarul nu schimbă deloc norma din DOOM. Și am încercat în acest îndreptar, sigur, după cum a spus doamna profesoară [N. Red. Gabriela Pană-Dindelegan] mai devreme, având niște criterii clare de selecție, să oferim publicului un instrument care să creeze mai puține înverșunări și mai puține puncte de vedere negative. Adică în îndreptar sunt multe cuvinte englezești, multe neologisme care au fost în DOOM tocmai pentru că publicul obișnuit cu un anumit stil, un anumit registru, un anumit vocabular al limbii literare să se simtă consultând îndreptarul mai «acasă», dacă se poate spune așa. Sunt foarte, foarte puține modificări față de DOOM. Ele sunt prezentate în introducere. De exemplu, s-au corectat câteva forme care nu erau neapărat potrivite cu uzul. S-a pus sub forma de genitiv «Antarcticii» în loc de «Antarcticei». S-au corectat câteva forme de imperativ. S-a schimbat ordinea la «cireașă» și «căpșună» care aveau pluralul «cireși», «căpșuni» / «cireșe», «căpșune», acum e ordinea cealaltă.
- Sunt foarte, foarte puține modificări și le găsiți pe toate în introducere într-un singur paragraf. Ideea este că nu ne batem cap în cap cu cele două instrumente normative, adică noi credem că ambele sunt importante. DOOM are destinația lui și acolo utilizatorul de limba română găsește tot ce are nevoie, aproape, sper, pe când îndreptarul este o selecție destinată și într-adevăr școlii.
- O selecție care spune că aceste cuvinte introduse aici sunt într-adevăr din limba standard, din limba literară, de aceea au și fost eliminate cu variantele care nu erau standard, de exemplu «aicea» sau alte variante care erau în DOOM date cu indicația lor de folosire. La fel cum a spus și doamna profesoară [N. Red. Rodica Zafiu]: «endocrinologă», «endocrinoloagă» – nu mai avem indicația livresc vs. colocvial. Aici nu există o linie de mijloc, care, ce formă să folosim, dacă una e prea pretențioasă și una e prea colocvială – nu știm pe care să folosim, iar noi în îndreptar le-am lăsat pe amândouă tocmai în ideea că vorbitorul poate să aleagă în funcție de context pe care vrea să o folosească sau în funcție de preferința personală.
- Până la urmă, această latură subiectivă a normei contează foarte mult și chiar am avut discuții legate de una dintre modificările față de DOOM. De exemplu forma «pio-neză» era în DOOM cu silabația aceasta, bineînțeles alături de «piuneză». Am prefera varianta de despărțire „pi-o-neză”, care nu apare în DOOM, au fost discuții aprinse în colectiv. Deci dacă cumva găsiți în îndreptar și lucruri pe care nu le folosiți sau care nu vi se par potrivite cu norma sau cu limba standard, să știți că poate sunteți în cealaltă parte subiectivă a normei în care în care sunt și alți vorbitori, dar că fiecare decizie a fost atent cântărită.
- Aș vrea să-i mulțumesc doamnei profesoare Dindelegan că ne-a coordonat ca de fiecare dată și să spun că absența formală de la institut o simțim cu toții. Și e doar formală, adică nu este pe dinăuntru și sper să continuăm împreună proiectele. Le mulțumesc foarte mult colegilor mei care au lucrat foarte mult și într-un timp foarte scurt, cam în opt luni au făcut îndreptarul. Deși cartea e mică, e destul de puțin pentru că deciziile s-au luat destul de greu, uneori democratic, alteori mai puțin democratic.
Ștefan Colceriu, cercetător lingvist la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române:
- Eu sunt marginal. Rolul meu la îndreptar este mai mult simbolic, să zic așa, din păcate. De ce din păcate? Mie mi-au revenit cuvintele și numele, de fapt, grecești și latine și felul în care acestea se adaptează limbii române. E o întreprindere nu ușoară, dar am avut predecesori excepționali, adică pe profesorii Petru Creția și pe profesorul Traian Costa care au făcut listele acestea lungi din primele ediții ale îndreptarului. Ca un element de «pietas», deși nu suntem în cele mai bune relații, am fost la doamna profesoară Costa ca să stabilim principiile după care să alcătuim această listă de nume grecești și romane. Și am căzut de acord să nu modificăm mare lucru din punct de vedere principial.
- Principiile sunt foarte simple că așa sunt principiile și anume: există în limba română o sumedenie de cuvinte și de nume greco-latine adaptate uzului literar și pe de altă parte nume grecești și latine care nu sunt adaptate uzului. Cele care nu sunt adaptate se transliterează pur și simplu: adică un nume ca Hecataios se va scrie ca atare. Nu aste e partea interesantă, pentru că acolo e foarte simplu să transliterezi, există niște norme foarte simple de transliterare și le regăsiți în îndreptar.
- Ce este mult mai interesant din punctul meu de vedere este să vedem două lucruri și anume că numele grecești și romane și modalitatea de adaptare a lor în limba română conțin de fapt istorie culturală a limbii române și a României însăși. Există nume greco-romane care au fost adaptate și intrate în limbă ca atare pe filieră slavonă, după aceea pe filieră italiană, pe filieră franceză masiv și, după care, lucrurile acestea au dispărut. De vreo 30 de ani nu mai există o modalitate clară de adaptare, cu o singură excepție – numele lui Origen, care înainte era Origene și acum Origen, după moda englezească.
- Pe de altă parte – și acesta este un alt motiv pentru care e un spectacol să te uiți la aceste cuvinte – lista aceasta de cuvinte adaptate, pentru că uzul literar nu este o bucată de granit, adică intră cuvântul în uzul literar și nu mai iese niciodată – uzul literar, ca limba, e fluctuant. Și ce intră la un moment dat în uzul literar poate să iasă din el foarte repede. Ceea ce am observat este că tot mai puține nume grecești și romane au rămas în uzul literar. Nu mai spunem astăzi cum spuneau predecesorii noștri «Admet» poate să-l transliterăm și să-i spunem «Admetos»,
- Ce înseamnă treaba asta? Asta înseamnă că școala de fapt nu mai participă la modalitatea de adaptare a cuvintelor, a numelor grecești și romane în limba română, ceea ce este un proces realmente cultural. Ca să revenim la această modă și ca să coerentizăm modalitatea de adaptare a numelor grecești și romane în limba română trebuie să facem, ce credeți, mai multă latină și mai multă greacă în școli. Există un plan foarte coerent în sensul acesta, avem lucruri pragmatice pe care le putem ataca, le putem negocia și putem să le facem pentru informarea culturală și formarea culturală a copiilor din această țară.
Alexandru Nicolae, conferențiar universitar dr., prodecan la Facultatea de Litere a Universității din București, cercetător lingvist la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române:
- Eu am fost recent la Cluj la întâlnirea anuală a Asociației Naționale a Profesorilor de Limba și literatura română (ANPRO) unde am discutat împreună cu colegii mei din preuniversitar despre necesitatea predării gramaticii la liceu. Despre asta aș vrea să vorbesc foarte pe scurt, pentru că de ceva vreme grupul coordonat de doamna profesoară Dindelegan, precum și un grup mai larg de profesori de la facultățile de Litere din București, Timișoara și Iași discută despre asta, cartografiază aceste probleme și cred că e un moment potrivit să le abordăm.
- Mai întâi: ce probleme avem în învățământul preuniversitar, pe care le avem și într-o manieră cuantificată, și într-o manieră necuantificată. Cuantificat avem testele PISA, care au arătat o mare problemă de alfabetizare funcțională. Adică de literație. Copiii citesc, dar nu prea înțeleg ce citesc. Empiric, alte barometre în afară de PISA și examene școlare nu prea avem, dar avem observații empirice. Eu se întâmplă să predau cursuri la anul I la facultate și observ că avem studenți foarte inteligenți, luminoși chiar și interesați intelectual, care nu știu să scrie. Nu știu să scrie, pentru că nu mai fac niciun fel de elemente din limba română. Ele sunt cumva ascunse în programă dar, nefiind testate la examen, profesorii nu le mai predau la clasă, pentru că, de fapt, din păcate, în învățământul românesc și îmi pare rău să spun asta, dar n-aveți dumneavoastră doamna ministru nicio vină, e o bubă a învățământului românesc.
- Toată predarea este orientată spre evaluare, iar dacă nu se evaluează, nu predăm. Degeaba e în programa școlară și degeaba e în manual. Sunt de asemenea și probleme de vocabular, ceea ce e un semnal de absența lecturii. S-a mai zis, nu insist: toate aceste probleme se încadrează în siajul mai larg a digitalizării putem spune demente din ultimii ani. Am folosit termenul dement în mod voit, pentru că Manfred Spitzer, un psihiatru german, a scris despre demența digitală care se instalează din pricina abuzului de noi tehnologii. Am avut și o perioadă de predare online, dar nu cred că trebuie să depunem armele. Atitudinea non-combat nu e o soluție pentru aceste probleme. Ceea ce încerc să argumentez este că e nevoie să avem elemente de limba română, elemente de gramatică și în ciclul și ele trebuie să fie testate.
- Beneficiile gramaticii sunt multe. Beneficiul practic direct este că înveți să scrii corect. Apoi are un beneficiu pentru alfabetizarea funcțională – înțelegerea structurii limbii la orice nivel e un beneficiu pentru alfabetizarea funcțională, învățarea limbilor străine care este din ce în ce mai importantă este legată în mod direct de predarea elementelor de limbă. Să nu uităm că alături de logică și retorică, gramatica făcea parte din actele liberale. Vreau să mai știți că nu suntem singurii care vorbim despre asta. La nivelul Societății Europene de Lingvistică unde fac parte din comitetul executiv de discută de ceva vreme și mulți colegi din țările europene au sesizat aceleași probleme.
- În august 2024, acum două luni și jumătate, Societatea Europeană de Lingvistică (SLE) a adoptat un manifest în adunarea generală, care se cheamă «Lingvistica în școli. Manifest al Societății Europene de Lingvistică». SLE e o asociație profesională, nu are nicio putere formală, e o asociație profesională de experți, dar trage semnalul că nu se mai predau elemente de limbă în școli. Documentul acesta a ridicat un document de autoritate, adresat guvernelor, Comisiei Europene și altor responsabili de curriculum.
- Care sunt beneficiile introducerii elementelor de limbă în programele școlare? E o listă mai mare decât cea pe care am spus-o mai devreme. Ajută elevii să se ocupe de orice aspect al limbajului și al competenței lingvistice, inclusiv alfabetizarea funcțională și ortografia practică, crește independența lingvistic-culturală a elevilor, contribuie la dezvoltarea conștiinței sociale. Limba poate să fie aici un factor discriminatoriu. Noi am făcut cercetări de teren la istroromâni, în Croația, iar unul dintre motivele pentru care istroromâna s-a pierdut în comunitate este acela că erau în dialect minoritar, iar copiii care vorbeau istroromână la școală sufereau de bullying.
- Apoi ce mai fac elementele de lingvistică? Sporesc curiozitate pentru o gamă mai variată de limbi, arată elevilor utilitatea cunoștințelor metalingvistice în contexte cotidiene de utilizare a limbajului, sprijină dezvoltarea unei atitudini pozitive față de limbile minoritare, idiomurile imigranților și dialectele locale, în special în contextul actual al multilingvismului intens, care începe din ce în ce mai tare să caracterizeze chiar și România prin valurile succesive de muncitor din alte țări. Stimulează motivație intrinsecă pentru învățarea limbilor străine, sprijină olimpiadele locale de lingvistică ș.a.m.d.
- Într-un cuvânt, ca să-l citez pe profesorul Daniel David, pe rectorul de la Cluj care a fost întrebat de ce trebuie să învățăm matematici superioare la liceu: ca să nu mai fim proști. Cred că acesta e un răspuns foarte bun de ce trebuie să facem gramatică, lexic, fonetică tot timpul în școală? Pentru că e un exercițiu al minții și răspunsul ar fi acela și foarte simplu: ca să nu mai fim proști. Îndreptarul lansat astăzi este una dintre aceste lucrări care își permite să contribuie la educația lingvistică în România. Eu vă mulțumesc pentru prezența aici și pentru însemnătatea pe care o dați acestei lucrări. Suntem profund recunoscători și noi lucrăm pentru școală și dumneavoastră toți lucrați pentru școală în diverse forme.
Florica Dimitrescu Niculescu, lingvistă, membră de onoare a Academiei Române din anul 2011:
- Vreau să vorbesc despre limba latină. Este durerea noastră veche. În ultima vreme chiar s-a acutizat această durere. Am ținut la facultatea de la noi timp de zeci de ani cursuri despre istoria limbii române (ILR). Cum s-ar putea să se analizeze limba română fără baza ei, care este limba latină, care într-o vreme nu se preda deloc? Au fost serii de studenți în care trebuia de fiecare dată să prelungesc cursul cu scrierea cuvintelor din latină pe care studenții nu le cunoșteau. Nu era vina lor, era vina sistemului. Aș da un singur exemplu în care m-am simțit foarte umilită, foarte jenată.
- Am avut o invitație în anii ’50 din partea profesorului Alf Lombard din Suedia. El era francez după tată și suedez după mamă. Tatăl a murit de tânăr, era profesor la Paris, copilul a venit cu mama în Suedia, unde mai mare fiind s-a îndrăgostit de limba română. M-a chemat și am ținut cursuri de istoria limbii române. Mă gândeam în ce limbă să le vorbesc studenților. Am zis că cea mai simplă pentru noi era franceza. Am și făcut asta o săptămână sau două, pe urmă studenții au venit la și m-au întrebat de ce nue le predau în română, pentru că Lombard îi învățase română. Asta a fost un plus.
- Rușinea a fost când de fiecare dată când le dădeam exemple de cuvinte în limba română provenite din baza noastră, din latină, ei le știau imediat, cu ei nu trebuia să am dialog, ei le aveau sedimentate. Și vă spun drept că m-am simțit rușinată că eu venind dintr-o limbă romanică puteam să le vorbesc mai pe înțelesul lor unor oameni care aveau limbă germanică, dar știau la fel latină. Deci o mică pledoarie pentru limba latină.