Fenomenul de bullying nu este nici inevitabil, nici o parte normală a copilăriei, ci mai degrabă reprezintă o formă redundantă de violență asupra căreia părinții și profesorii suportivi îi pot pune capăt. De cele mai multe ori, copiii fac față situațiilor familiale și școlare tensionate prin comportamente agresive.
Întâlnim de multe ori cazuri în care copiii ajung să recurgă la un comportament agresiv deoarece sunt sau se simt atacați de alți copii, se simt nesiguri și neputincioși, sunt frustrați, anxioși, ș.a.m.d. Mulți dintre cei care se confruntă cu bullying-ul sunt adesea rezervați față de a împărtăși acest lucru, sau pur și simplu nu știu despre existența acestui fenomen, sau, nu conștientizează că sunt victimele unui abuz. Astfel, credem că e important să acordăm o atenție mai mare provocărilor cu care se confruntă elevii, și anume: fenomenul de bullying.
Dar cum să recunoaștem acest fenomen, care poate apărea în interacțiunea dintre elevi, printre atâtea alte tipuri de comportamente agresive? Iată două situații comportamentale:
- Ionuț este unul dintre cei mai silitori, dar în același timp timid elev din clasă. Foarte adesea el nu este inclus în grupul de băieți care se întâlnesc în pauze să joace fotbal sau baschet. Pe lângă aceasta, foarte des este poreclit sau împins de către colegii lui.
- Mariana este în clasa a IX-a și își mobilizează prietenii pentru a asalta o altă colegă după cursuri, pentru că are impresia că aceasta a chicotit cu băiatul din clasa paralelă, care pentru Mariana denotă interes, acest comportament degenerând cu trimiterea de mesaje răutăcioase, poze rușinoase și batjocorind-o față de alți colegi (acest comportament degenerând până la actul de cyberbullying).
Așadar, după cele două situații comportamentale descrise mai sus, putem conchide: comportamentele agresive pot reprezenta o formă inadecvată de stabilire a relației cu o altă persoană sau pot fi o modalitate de a atrage atenția – alteori însă în spatele lor se află o simplă provocare. Uneori agresivitatea poate reprezenta neajutorarea unui elev sau poate servi la impunerea propriilor interese.
Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil, de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Un elev este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau de către colegi care îl strigă într-un anume fel. Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în atacuri fizice. Trebuie să reținem că cei implicați în acte de bullying nu ne sunt prieteni, existând un dezechilibru de putere între victimă(e) și agresor(i), apare intenția de a răni, iar dispoziția agresorului este diferită de cea a victimei.
Dacă în mod obişnuit experienţele de bullying erau văzute inițial ca fiind forme disfuncţionale de joc între copii, astăzi bullying – ul se identifică cu precizie prin următoarele aspecte: 1) intenționalitate – hărțuitorul/agresorul are intenția să rănească pe cineva; 2) repetarea pe o perioadă de timp– victima este rănită frecvent; 3) dezechilibru de putere între victimă(e) și agresor(i) – hărțuitorul își alege victima care este percepută ca fiind slabă și vulnerabilă, și care nu are capacitatea de a se apăra singură. O condiție esențială este percepția că trebuie să existe un dezechilibru al puterii – de regulă o persoană într-o poziție mai înaltă decât victima.
Bullyingul are un caracter intenționat și de durată, cu scopul de a domina și de a provoca teamă unei persoane percepute ca fiind mai vulnerabilă. Privind frecvența repetării acestui fenomen, cercetările efectuate până în prezent au conchis că pragul limită pentru persoanele care sunt hărțuite este de cel puțin două sau trei ori pe lună. Astfel, agresorii o pot face la nesfârșit, acționând împotriva altora fără niciun sentiment de remușcare, vină sau milă.
Cei care provoacă violența de tip ”bullying” sunt acele persoane care nu primesc suficientă atenție, care doresc să iasă în evidență, să braveze și acționează în consecință. Lipsa de afecțiune, de aprobare, de îndrumare, de feedback pozitiv, lipsa iubirii, neglijarea, încurajarea unor noi stiluri de viață, noi moduri de impunere, de a câștiga bani (droguri, prostituție, găști) sunt factori facilitatori pentru bullying.
Bullying-ul, până la urmă, poate cuprinde și comportamente precum: loviturile directe și cu intenție, confiscarea sau distrugerea lucrurilor unei persoane, amenințări la adresa unei persoane, excludere socială și multe alte comportamente denigratoare pentru o persoană. În unele cazuri, copiii folosesc comportamentele agresive pentru a câștiga identitatea proprie, conștiința de sine. Pe cât de numeroase sunt motivele izolate ale agresivității, pe atât de clare sunt consecințele sale: comportamentele agresive au în timp efecte negative și duc la deficiențe la nivelul strategiilor de rezolvare pașnică a situațiilor conflictuale.
Dacă până acum am văzut ce reprezintă bullyingul și care sunt caracteristicile sale, este important să știm și cine sunt actorii implicați în acest fenomen. Hărțuitorul este acel individ care rănește în mod repetat și intenționat alte persoane, fie fizic, prin rănire sau împingere, fie psihologic, prin tachinare și poreclire. Hărțuitorul prezintă intoleranţă la frustrare, autocontrol deficitar, egocentrism, impulsivitate, o nedezvoltare a sentimentelor morale, indiferenţă şi dispreţ faţă de activităţile sociale utile, evitarea efortului voluntar, dorinţa realizării unei vieţi uşoare, fără muncă. În plus manifestă opoziţie faţă de normele juridice, morale şi sociale, o devalorizare de sine, o imagine falsă despre lume. În majoritatea cazurilor, aceste trăsături caracteriale apar încă din copilărie şi se exacerbează în preadolescenţă şi adolescenţă. Ca o observaţie, majoritatea agresorilor se simt puternici, nu nesiguri, iar faţă de profesori şi colegii lor sunt mai puţin ataşaţi decât majoritatea copiilor.
În ceea ce priveşte victima, cei care se încadrează în această “categorie” au de cele mai multe ori un comportament anxios, nesigur, sensibil, liniştit, submisiv, iar reacţia la atacurile celorlalţi este plânsul, strigătele, neajutorarea, furia, prezentând și un comprotament de retragere. Aceştia prezintă o imagine negativă despre sine şi despre situaţia pe care o trăiesc, au sentimente de eşec, se simt neatractivi, singuri şi abandonaţi, nu au prieteni apropiaţi şi se simt lipsiţi de apărare, sunt incapabili să înţeleagă cum să „riposteze” în cazul unui conflict. De asemenea nu ştiu cum să se facă acceptaţi şi să lege prietenii cu ceilalţi colegi, comunicarea este săracă şi sunt incapabili să menţină discuţii cu ceilalţi fără a intra în conflict. Ca fizic prezintă adesea o greutate scăzută, coordonări sărace, fiind în mod frecvent mai tineri decât agresorul şi mai mici de înălţime.
Copiii victimă au un risc mai mare de a experienţa anxietate și depresie sau probleme psihosomatice cum ar: dureri de cap, probleme de somn, dureri de stomac, stare de amețeală și oboseală. De asemenea, victimizarea în episoadele de hărțuire a fost asociată cu stări de îngrijorare cronică, distres, coșmaruri, precum și o stare de bine extrem de scăzută. Aceste consecințe negative se mențin și la vârsta adultă.
După cum am văzut, există consecințe ale comportamentului de bullying asupra victimei, dar există și consecințe asupra hărțuitorului, însemnând că hărțuitorul se angajează în comportamente dezadaptative și se împiedică pe sine din a învăța modalități acceptabile social de a se comporta cu ceilalți. Există și consecințe pe termen scurt, dar și pe termen lung pentru cei care au aceste comportamente deoarece copiii care îi hărțuiesc pe ceilalți sunt mai predispuși la a se angaja în comportamente antisociale și pot fi declanșate tulburări de conduită sau probleme cu alcoolismul sau cu dependența de substanțe.
Există o a treia categorie de elevi care iau parte la fenomenul hărțuirii: martorii, cei care sunt de față atunci când comportamentul de bullying are loc și pot fie să stea fără să facă nimic, fie să încurajeze comportamentul de bullying, fie să intervină pentru apărarea victimei, jucând un rol indirect în acest comportament. Sunt mai multe roluri pe care martorii fenomenului de bullying îi pot adopta: cei care îi urmează pe alții și vor să aibă un rol proactiv în comportamentul de bullying sunt complicii, adepții.
Cei care au un rol pasiv, însemnând că doar urmăresc comportamentul sunt numiți hărțuitori pasivi.
Cei care ignoră comportamentul sunt denumiți observatori/spectatori dezangajați, iar cei care vor să intervină dar le e frică de hărțuitor sunt numiți posibili apărători.
Cei care protejează victima în fața hărțuitorului sunt numiți protectori.
După cum am văzut, sunt două tipuri de martori: cei care nu iau nici o măsură în fața hărțuitorului și sunt inactivi, și cei care iau apărarea victimei și sunt proactivi. Există consecințe emoționale și pentru martori: pot dezvolta probleme de internalizare precum anxietatea deoarece experiențiază frică și îngrijorare pentru a nu fi și ei în ținta hărțuitorului, vinovăție pentru că nu își apără colegii sau că se bucură din rolul de spectator, se simt neajutorați și fără putere.
____________________
Despre autor: Maria Ioana Telecan este psiholog și doctorand în psihologie
Foto ©motortion | Dreamstime.com
Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care site-ul Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relev ant posibil.