Aproximativ 10% dintre părinții copiilor care nu sunt vaccinați, elevi cu vârste între 12 și 18 ani, vor școală online și copiii să rămână neimunizați. La polul opus, 70% dintre ei vor școală fizic, tot fără vaccinare. Rezultatele aparțin sondajului IRES realizat în rândul părinților de copii care au vârsta legală pentru a fi vaccinați împotriva COVID (12-18 ani). “E clar că vedem un anumit trend de susținere a continuării activității fizice în școli, indiferent dacă sunt vaccinați sau nevaccinați. E clar că oamenii nu își doresc ca școala să fie închisă”, a declarat pentru Edupedu.ro sociologul Dan Jurcan, directorul de cercetare al casei de sondare IRES.
Într-un interviu acordat Edupedu.ro, acesta a atras atenția că, “în același timp, există acest refuz de a-ți proteja proprii copii și ca tu să te protejezi în fața unui risc”. “Este un eșec al campaniei de vaccinare, care a avut loc în special cu marea relaxare din primăvară care a creat impresia falsă că dispare necesitatea vaccinării când apar măsuri de relaxare și asta ne face să fim aici, la 35% [rata de vaccinare – N. Red.], când alte țări europene sunt la peste 80%”, a declarat Dan Jurcan.
Contactat de Edupedu.ro, sociologul a vorbit despre posibilitatea de vaccinare anti-COVID în școală, în contextul percepțiilor actuale ale părinților și profesorilor cu privire la vaccinare, dar și despre elementul-surpriză din cel mai recent sondaj derulat de IRES. “Am rămas surprins să văd că Biserica are un rol mult mai redus față de ceea ce se spunea în spațiul public, fie cu privire la promovarea unui mesaj antivaccin sau despre potențialul de schimbare atitudinală”, a precizat directorul de cercetare al IRES.
- Rezultatele sondajului “Percepții, atitudini și comportamente cu privire la vaccinarea COVID-19” au fost publicate vineri, în aceeași zi în care reprezentanții Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți au cerut miniștrilor Educației și Sănătății ca școlile să se poată închide fizic atunci când în localitate rata de incidență depășește 6/1000 (detalii aici).
Interviul complet:
“Rep.: Cel mai recent sondaj IRES arată că 6 din 10 părinți nu știu dacă profesorii copiilor lor sunt vaccinați. În plus, peste 50% nu doresc să cunoască această informație și 2 treimi nu sunt îngrijorați că profesori nevaccinați le predau copiilor. De ce nu vor să afle părinții informații legate de vaccinarea profesorilor și ce ar trebui să facă autoritățile?
Sociologul Dan Jurcan, director de cercetare al IRES: Dacă ne uităm, mai vedem că 46% dintre părinții tinerilor cu vârsta între 12 și 18 susțin că sunt vaccinați împotriva COVID. România este saturată pe tema vaccinării și în mod automat se reflectă acest lucru și când măsurăm percepția părinților legată de vaccin. Vedem că pe de o parte e deficit de informație, oamenii nu știu dacă profesorii sunt vaccinați sau nu, iar pentru unii rezistența la vaccinare este atât de puternică, încât refuză să știe. Poate fi și indiferență, dar în principiu este o teamă. În mod cert, cei care au gândit campania de informare din ultimele 6 luni pe tema vaccinării nu au reușit să convingă. La început frica a funcționat foarte bine, după aceea am văzut că frica nu mai funcționează, dar s-a politizat foarte mult acest subiect, avem oameni politici care spun „vaccinați-vă” și alții care spun „nu vă vaccinați”. Vedem și o serie de medici care spun „nu”, deci avem un discurs fracturat și el se reflectă automat și în rândul părinților copiilor cu vârsta de vaccinare. Este un eșec al campaniei de vaccinare, care a avut loc în special cu marea relaxare din primăvară care a creat impresia falsă că dispare necesitatea vaccinării când apar măsuri de relaxare și asta ne face să fim aici, la 35% [rata de vaccinare – N. Red.], când alte țări europene sunt la peste 80%.
Concluzia noastră e că este clar nevoie de mult mai multă comunicare. Fricile sunt față de efectele adverse, dar asta vine și din cauza unei lipse de comunicare. Ceea ce este și mai grav este că din cei aproape 60% rezistenți la vaccinare, doar 20% ar fi dispuși să-și schimbe opinia față de vaccin, schimbare posibilă prin mai multă informație, în special prin mai multă comunicare din partea experților.
S-a supralicitat rolul pe care Biserica l-ar avea în cultivarea unei rezistențe la schimbare, ceea ce e fals, doar 1-2% se informează de la preoți. Acolo unde experții nu au reușit să convingă, acolo în mod automat apare frica. Avem o întrebare în care spunem: „Cine anume v-ar putea determina să vă vaccinați împotriva COVID-19?”. Medicii și membrii familiei sunt membrii cheie. Se greșește când se acuză Biserica, pentru că nu Biserica e factorul determinat în rezistența la vaccin, ci lipsa de informație. Există o corelație foarte puternică între nivelul de educație și rezistența la vaccin, precum și între vârstă și această decizie. Cei tineri consideră că sunt mai rezistenți, dar vedem că lucrurile nu stau chiar așa, mai ales cu varianta Delta a noului coronavirus. În mediul rural, tot educația este unul dintre efecte, dar și ipoteza că nu ești atât de expus pentru că nu sunt aglomerări atât de mari.
Concluziile arată o fracturare și mesajul este că e nevoie de mai multă informație și de oameni credibili, care să convingă că de fapt vaccinarea este probabil singura cale, inclusiv vaccinarea copiilor.
Probabilitatea de a avea copii nevaccinați din părinți vaccinați e destul de mică. Rezistența la vaccinare duce automat la evitarea vaccinării copiilor.
Legat de obligativitatea vaccinării personalului din educație, aici vedem iar o fracturare. Cei care sunt vaccinați sunt mai degrabă de acord, pentru că se gândesc la siguranța copiilor lor. Obligativitatea acceptării unui vaccin încă nu este clarificată însă în spațiul public, adică dacă e sau nu normal să impună statul vaccinarea. Este destul de delicat, pentru că problema este că unii dintre părinți ar răspunde și la obligativitate. La întrebarea „Ce anume v-ar putea determina” să vă vaccinați împotriva COVID-19, răspunsul părinților „Obligativitatea” este pe primul loc. Noi trăim într-un model cultural în care responsabilizarea individuală funcționează diferit de ceea ce se întâmplă în Occident și, deși și acolo se pune problema obligativității vaccinării în special la medici, există dezbateri, nu s-au clarificat încă dacă este moral sau nu.
S-ar putea să fie legal, creezi cadrul legal pentru așa ceva, dar în același timp există reacții publice destul de puternice legate de obligativitate. Ar trebui să ne gândim dacă obligativitatea generează o reacție publică atât de puternică de respingere, soluția nu ar fi mai multă informație? Dacă specialiștii ne spun că nu avem altă soluție decât vaccinarea ca să ieșim din pandemie, probabil că e nevoie de mai multă informație. Nu cu politicieni, ci cu experți. E clar că informația care cultivă frica duce la vaccinare, dar asta pe termen scurt și există o lipsă atât de mare de încredere în medici… Există o istorie a vaccinării, multe indecizii la nivel european alimentate de teorii conspiraționiste și o dată ce neîncrederea a încolțit e destul de greu să repari, deși de datele pe care le avem la IRES pe populația generală ar exista o anumită posibilitatea de a funcționa un cerc al conformității sociale: dacă cei din jurul meu se vaccinează, fie că e vorba de familie sau de colegii de la locul de muncă, și lor nu li s-a întâmplat nimic, nu îi „controlează” nimeni prin cip, nu le-a crescut păr pe față – toate tâmpeniile care au circulat perioada asta – s-ar putea ca la un moment dat inclusiv cei care sunt rezistenți să spună: „hai să îl fac și eu!”.
Dar încă nu e masă critică. Sunt 30% spre 40% care sunt extrem de rezistenți și avem o anumită doză de nehotărâți. E nevoie de o masă critică pentru ca vaccinarea să devină un gest asumat responsabil individual. Pe baza informației, nu doar a constrângerilor. Pentru a funcționa acest proces de imitație, de conformitate socială, 35% încă este puțin. Dar de obicei orice vârf pandemic crește frica și numărul celor care se vaccinează contextual. Atâta vreme cât se vorbește despre asta în spațiul public, este un lucru care rămâne și pe agenda individuală și fiecare dintre noi trebuie să intre într-un algoritm de luare a deciziei.
E clar că din cei 40% care sunt foarte, foarte rezistenți la vaccinare, nu ne putem aștepta să îi convingem pe toți ca într-un anumit orizont de timp să se vaccineze. Dar în următoarele 6 luni se vor vaccina oameni și din acești 40%, când vor începe să fie ascultați mai mult experți; probabil că atunci lucrurile vor fi mai optimiste.
Rep.: O federație a asociațiilor de părinți a cerut vineri ca școlile să poată decide închiderea activității fizice. Din cercetarea dvs., am văzut că 70% din părinții cu copii nevaccinați vor menținerea școlilor deschise. Dar aveți date care să arate câți părinți în general vor școlile deschise? La nivel național, vor părinții școlile închise?
Dan Jurcan, director de cercetare al IRES: În format online, doar 10% dintre cei care sunt neimunizați. E clar că vedem un anumit trend de susținere a continuării activității fizice în școli, indiferent dacă sunt vaccinați sau nevaccinați. E clar că oamenii nu își doresc ca școala să fie închisă. Dar în același timp există acest refuz de a-ți proteja proprii copii și ca tu să te protejezi în fața unui risc.
Rep.: În Franța au existat campanii de vaccinare a copiilor în școală. Este vaccinarea anti-COVID în școală, prin caravane ale vaccinării organizate de DSP, o soluție în România?
Dan Jurcan, director de cercetare al IRES: Chiar dacă copiii au între 12 și 18 ani, ei nu pot fi vaccinați fără consimțământul părinților. Degeaba trimitem caravanele în școli, dacă oamenii nu sunt convinși că asta e soluția. Primul palier al rezistenței este la nivelul școlilor. Întrebarea este: care e ponderea profesorilor care s-a vaccinat? Dacă ai 90% dintre profesori vaccinați, ei sunt lideri care promovează vaccinarea. Dar când și în rândul profesorilor ai 60% vaccinați, oare cei 40% care nu sunt vaccinați nu sunt chiar ei reticenți la a promova campania de vaccinare în școli? Deci șansele de a face așa ceva când ai părinți reticenți în proporție de 60 și profesori reticenți în pondere de 40% e foarte mic.
Și în ultimă instanță apare și decizia copiilor, pentru că la 14 – 16 ani au propria lor opinie. E destul de delicat, dar cred că soluția e numai mai multă comunicare și o analiză a realității. Nu se poate să nu crezi că virusul ăsta nu există, când ai sute de morți într-o singură zi. Cifrele astea reflectă o realitate și soluția nu este să îi arătăm cu degetul pe cei care nu cred, ci să le înțelegem fricile și să comunicăm mai mult. Acolo unde nu există informații, se dezvoltă zvonurile, conspirațiile, prejudecățile. E clar că singura soluție aici este mai multă informație și transparență, pentru ca fiecare să se convingă că asta este singura soluție.
Soluția este să vorbim mai mult, dar cei care sunt experți și cei care coordonează campania să fie mai vizibili decât o Șoșoacă ce spune toată ziua ‘jos masca’.
Rep.: Există vreun rezultat care vi se pare surprinzător, la cercetarea pe care ați derulat-o?
Dan Jurcan, director de cercetare al IRES: Am rămas surprins să văd că Biserica are un rol mult mai redus față de ceea ce se spunea în spațiul public, fie cu privire la promovarea unui mesaj antivaccin sau despre potențialul de schimbare atitudinală. Nu vreau să spun că preotul nu poate influența, el poate, dar nu e factorul decisiv în a avea o atitudine pro sau contra vaccin. Aici sunt de fapt experții și familia.
Și sunt cifre care nu m-au surprins: se confirmă că lipsa de educație este principalul factor agravant al nucleului antivaccinist, iar lucrul ăsta îi afectează și pe copii. Acei copii care au părinți rezistenți la vaccinare vor fi mai expuși decât ceilalți.
Rep.: Care este cel mai mare risc pe care îl vedeți, având în față cifrele acestea?
Dan Jurcan, director de cercetare al IRES: Riscul este existența unui factor de zgomot puternic în ceea ce înseamnă actul educațional. Întreaga societate a fost scoasă de pe parcursul ei normal, la care am adăugat un alt factor perturbator: pandemia. Când nu e predictibilitate în derularea față în față sau online a orelor și mereu incertitudinea este alimentată, va fi destul de greu și pentru elevi, studenți, dar și pentru profesori să își ducă actul educațional la bun sfârșit. Oricum educația nu stătea bine nici în vremuri de pace.
Avem multe studii și ele ne arată atât decuplarea educației de nevoile pieței muncii, dar și centrarea educației pe nevoile profesorilor și a Ministerului Educației, nu pe nevoile elevului. Oricum educația avea niște deficiențe structurale și avea nevoie de reforme. Când introduci și un astfel de factor perturbator, pe termen lung ne putem aștepta ca nivelul să fie mai redus decât în prezent, or asta nu e deloc o veste bună pentru că o societate nu poate funcționa fără o educație adecvată, de la economie până la solidarizare. E suficient să ne uităm la Coreea de Sud, care a investit masiv în educație.”
Informații de background – Sondaj IRES arată că 46% dintre părinții elevilor de 12-18 ani susțin că sunt vaccinați împotriva COVID
Sondajul a fost realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) în perioada 16-29 septembrie 2021, prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing), pe un eșantion format din 1.032 de părinți care au copii cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani, fiind reprezentativ pentru populația adultă, neinstituționalizată din România. Eroarea maximă tolerată este de ± 3.1% Cei nevaccinați reprezintă mai mult de jumătate din părinții chestionați (54%).
Rezultatele sondajului arată că 16% dintre părinții chestionați au spus că, până în prezent, copilul lor (de 12-18 ani) a fost deja vaccinat împotriva COVID-19. În ce îi privește pe ei, 46% dintre părinții elevilor cu vârsta între 12 și 18 ani susțin că sunt vaccinați împotriva COVID-19. Rata la nivel național este în jurul a 28%.
Potrivit cercetării, vaccinarea copiilor este strict corelată cu disponibilitatea de vaccinare a părinților lor: 2% dintre copiii vaccinați au părinți nevaccinați, în timp ce în cazul a 97% dintre copiii nevaccinați nici părinții lor nu sunt imunizați împotriva COVID-19. Totodată, testarea copiilor cu vârsta între 12 și 18 ani este mai ridicată în rândul părinților care se încadrează în profilul celor preocupați și informați, care sunt vaccinați sau au trecut prin boală.
Redacția
Ștefan Lefter
C.I.
