Felul cum România (nu) monitorizează și evaluează rezultatele educației și ale reformei în domeniu – o țintă-cheie urmărită în proiectul “România Educată”, tradus în legile pe care președintele Iohannis urmează să le promulge marți – este criticat aspru în proiectul de raport-diagnostic realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pe tema reformei din învățământul românesc, raport consultat și prezentat de Edupedu.ro. Acesta arată că România dorește să pună monitorizarea și evaluarea rezultatelor de învățare în centrul viziunii “România educată”, dar nu a abordat în mod adecvat unele dintre marile provocări care au pus până acum piedică acestor eforturi – provocări majore precum slaba planificare strategică și capacitatea redusă de personal.
- Analiza OCDE pe această temă face parte din proiectul raportului de diagnostic “Consolidarea modelului de guvernare a învățământului preuniversitar în România”, document de mai bine de 100 de pagini. Acesta a fost realizat de OCDE, potrivit informațiilor Edupedu.ro, în urma unei documentări extinse făcute direct în România, în luna februarie, prin discuții cu responsabilii de la toate nivelurile din sistem. Drept urmare, materialul reprezintă o “fotografie” a reformelor și schimbărilor propuse, raportate la situația actuală, așa cum se prezentau ele la începutul acestui an. Detalii despre alte elemente semnalate în proiectul de raport – la finalul articolului
- OCDE este o organizație internațională la care România a început procedurile de aderare și care este cunoscută pentru analizele internaționale privind diverse domenii, inclusiv educația. Este, deci, o organizație care își concentrează existența pe lucrul cu datele – iar situația prezentată în acest raport devine cu atât mai relevantă cu cât România urmează să fie inclusă începând din acest an în raportările pe bază de date ale OCDE “Education at a Glance”.
Lipsa de prioritizare și de coordonare a făcut să fie neglijate procese care ar fi putut oferi date de evaluare de încredere, precum evaluările naționale, iar România rămâne una dintre foarte puținele țări UE care nu au un sistem de evaluări naționale standardizate prin care să monitorizeze rezultatele elevilor raportat la obiectivele naționale de învățare, se arată în documentul citat.
Acesta trece în revistă o serie de reforme și schimbări planificate pentru Sistemul Integrat de Management al Școlarității, pentru a reuni diversele surse de date într-un singur loc, schimbări despre care analiza OCDE apreciază că pot să reprezinte punctul de plecare pentru o mai puternică utilizare a datelor în procesul decizional și elaborarea de politici. Or, arată același document:
- “Deși multe dintre aceste schimbări sunt pozitive, România nu a abordat în mod adecvat câteva dintre provocările de durată care au împiedicat în trecut eforturile de monitorizare și evaluare ale guvernului, provocări precum slaba planificare strategică sau capacitatea limitată de personal. De exemplu, Ministerul a identificat peste 300 de măsuri și 500 de acțiuni planificate pentru a implementa ‘România Educată’, dar există o prioritizare prea slabă a măsurilor și acțiunilor asupra cărora să se concentreze, ceea ce face foarte dificilă coordonarea actorilor din sistem”.
Drept rezultat, spune documentul citat: “lucruri importante, precum revizuirea evaluărilor naționale așa încât să poată strânge date de încredere privind calitatea și echitatea rezultatelor de învățare ale elevilor, sunt neglijate. Aceasta face ca România să rămână una dintre foarte puținele țări UE fără o evaluare națională standardizată care trebuie să-și monitorizeze rezultatele elevilor prin raportare la obiectivele naționale de învățare”.
Provocări structurale care riscă să submineze eforturile României
Potrivit proiectului de raport OCDE, în trecut, România s-a bazat pe finanțări externe, de la parteneri internaționali precum UE, pentru a investi în infrastructuri de date și în capacitatea de monitorizare și raportare a performanței sistemului. Dar, când această finanțare expiră, ea îi lasă adesea pe actori fără mijloacele să ducă mai departe sarcini importante, spune documentul. “Așa s-a întâmplat când a expirat finanțarea pentru precedentul sistem integrat, SIIIR, ceea ce a făcut, în esență, ca platforma să bată pasul pe loc. Eșecul în abordarea acestor tipuri de provocări structurale riscă să submineze eforturile României de a implementa planurile sale de monitorizare și evaluare și, în final, să realizeze viziunea România Educată”.
Documentul dă exemplul platformei integrate SIIIR, care are o multitudine de module, dar al cărui modul privind datele financiare a fost dezvoltat pentru a integra datele Ministerului de Finanțe cu privire la finanțarea educației, fără ca acest scop să fie atins. “De fapt, câteva dintre modulele SIIIR rămân subdezvoltate și nu sunt interoperabile. Acest lucru e cauzat, parțial, de lipsa de resurse, dar și de faptul că diverși actori s-au concentrat pe dezvoltarea propriilor platforme separate, precum EduSal, sistemul Ministerului Educației de administrare a salariilor profesorilor. Această fragmentare crește povara administrativă pusă pe umerii utilizatorilor SIIIR, mai ales la nivelul școlilor”.
- Analiza OCDE nu se oprește aici, în evaluarea problemelor pe această temă: școlile, mai arată documentul, primesc puține instrucțiuni în privința felului cum să folosească diversele platforme de date, raportează un nivel scăzut de alfabetizare în privința utilizării datelor, existând riscul unor inconsistențe și inexactități în felul cum înregistrează ele informațiile. Sistemul multiplu și redundanța proceselor de colectare de date au împiedicat SIIIR să își atingă întregul potențial și “subminează încrederea în datele colectate și generate pentru utilizatori”, mai spune documentul.
OCDE constată în raportul său că situația SIIIR și modul cum dezvoltarea lui s-a bazat pe sprijinul financiar extern arată că “guvernul Român nu a făcut investiții adecvate pentru a asigura durabilitatea SIIIR, iar dezvoltarea platformei stagnează atunci când finanțarea externă expiră. Aceasta arată riscurile asociate cu o dependență prea mare pe finanțări externe pentru instrumente critice de monitorizare de sistem. Situația mai reflectă problema sistemică, extinsă în care planificarea strategică slabă și capacitatea slabă de bugetare din cadrul Ministerului au avut ca rezultat lipsa investițiilor eficiente și susținute în zone-cheie. Drept urmare, multe dintre resursele educaționale ale României, inclusiv SIIIR, sunt subdezvoltate comparativ cu alte țări europene”.
Alte probleme legate de SIIIR, consemnate în documentul OCDE pe baza discuțiilor cu actori din sistem:
- Bugetul ministerului nu alocă bani pentru costuri de personal și costuri de raportare în cazul SIIIR
- Platformei îi lipsesc specialiști în controlul calității, dezvoltatori IT, analiști de date, o problemă care persistă de la introducerea sistemului. Doar câțiva oameni din minister știu cum să extragă date din SIIIR și există o capacitate foarte limitată în privința prelucrării datelor și realizării de analize, dincolo de statistici descriptive.
- Analiza trece în revistă și multitudinea de baze de date privind educația care funcționează în paralel cu SIIIR și care nu sunt toate legate de sistemul de management al școlarității sau nu au definiții comune. Sunt menționate baze de date multiple administrate de Ministerul Educației, dar și multe administrate de Institutul Național de Statistică, de ARACIP, de Ministerul de Finanțe, de Secretariatul General al Guvernului.
Împărțirea responsabilităților de monitorizare și evaluare în educație
Același raport OCDE notează că diversele activități de evaluare și de monitorizare privind performanța sistemului de educație sunt împărțite între mai multe entități, atât în coordonarea Ministerului Educației (precum ARACIP), cât și complet independente de acesta (precum INS).
În aceste condiții, schimbările multiple din ultimii ani în ceea ce privește organizarea și rolurile agențiilor implicate au făcut ca eficiența proceselor de monitorizare și evaluare să fie subminată. “Schimbările structurii de guvernanță determină o lipsă de claritate privind rolurile și responsabilitățile, uneori chiar rezultatele, printr-o dublare a activităților. Având în vedere faptul că sistemul de educație din România se confruntă cu provocări cronice privind resursele, aceste ineficiențe structurale îngreunează efortul de a concentra atenția pe reforme pe termen lung, precum dezvoltarea unui nou curriculum sau de evaluări naționale standardizate”.
Raportul mai consemnează:
- Reprezentanți ai Centrului Național de Politici și Evaluare în Educație au raportat echipei OCDE constrângeri financiare și de personal semnificative, exacerbate adesea de solicitări suplimentare, ad hoc, ale Ministerului
- Divizia din minister care e responsabilă cu monitorizarea și analizarea politicilor din educație se ocupă mai mult cu proiecte de amploare precum PNRR decât cu livrarea de analize care să ajute ministerul să elaboreze politici care să întărească rezultatele și calitatea școlii.
- Ministerul nu pune în aplicare în mod sistematic practici de monitorizare și evaluare, ceea ce indică problemele țării, în ansamblul ei, când vine vorba de planificare strategică.
Analiza citată identifică o serie de probleme și în cazul rapoartelor anuale privind starea educației, ca urmare a faptului că acestea folosesc date din surse multiple, iar multe date utile nu există:
- Există o slabă înțelegere a performanței de sistem, fiind folosite date de la examenele naționale din clasa a VIII-a și a XII-a, întrucât nu sunt raportate rezultatele de învățare pe baza altor evaluări naționale. Nu sunt folosite nici constatările ARACIP în urma evaluării școlilor
- Nu există date relevante pentru provocările privind echitatea, datele limitându-se la diferențieri generaliste de tip urban-rural
- Formatul nu este accesibil unei audiențe largi
- Raportul nu este popularizat în niciun fel
Reforma legislativă are obiective bune, dar sunt probleme de fond care nu au fost depășite
Potrivit analizei OCDE, reforma legislativă, care urmărește un nou sistem integrat al datelor din educației, este un pas în direcția bună, iar viitoarea platformă, așa cum e descrisă, “are posibilitatea să îmbunătățească semnificativ infrastructura de monitorizare și evaluare. În același timp, însă, sunt semnalate o serie de probleme care trimit din nou la obstacolele care au rămas până acum fără soluții:
- Nu se știe clar care sunt bazele de date care să fie integrate în noul sistem integrat de management al școlarității
- România încă lucrează la alinierea sistemului de monitorizare la obiectivele naționale privind educația
- Reformele planificate nu acordă suficientă atenție lipsurilor în ceea ce privește datele referitoare la rezultatele învățării, de exemplu prin planuri de revizuire a evaluărilor naționale din clasele a II-a, a IV-a și a VI-a.
- Deși a fost asigurată o finanțare externă substanțială pentru sistemul de monitorizare, lipsa de planificare strategică amenință să pună în pericol durabilitatea pe termen lung a sistemului
Citește și:
EXCLUSIV Critici dure pentru „reforma” Deca-Iohannis din educație, într-un raport-cheie al OCDE, organizația la care România dorește să adere: România nu are o strategie națională pentru îmbunătățirea școlilor, bugetul pentru educație nu ține cont de obiectivele pe termen lung, iar sistemul rămâne foarte birocratic, cu un nivel ridicat de risipă
EXCLUSIV Finanțarea educației din România: “nici proiectul de lege, nici strategia România Educată nu stabilesc țintele” banilor în plus promiși de noua lege, într-un sistem fără buget multianual și în care “sectorul educației este sufocat de proceduri redundante și inutile” – raport de diagnostic al OCDE
EXCLUSIV România, caz unic în Uniunea Europeană și țările OCDE ca școlile să fie controlate de două organisme – inspectorate și ARACIP. „Ineficientă și împovărătoare pentru școli” dubla-inspecție e considerată „o piedică în implementarea reformelor”, într-un raport de diagnostic al OCDE
Photo 50804597 © Rawpixelimages | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Adriana Vișean
Marius Pieleanu
Mihai Peticilă
Dacian Dolean
Redacția
Matei Pop
3 comments
Sa nu uitam ca, in 2017, OCDE a publicat un amplu studiu (271 pag.) privind evaluarea si examinarea in domeniul educatiei in Romania… Foarte putine din recomandarile de atunci au fost avute in vedere in redactarea actualului monstru legislativ (de peste 500 pagini) privind invatamantul preuniversitar si cel superior. De remarcat si ca in cele 16 pagini ale Rezumatului Raportului OCDE din 2023, autorii acestuia se feresc sa includa sintagma “asigurarea calitatii educatiei” (altfel decat in definirea acronimelor ARACIP si ARACIIP) nefiind deloc convinsi ca “evaluarile externe” (atat de discutate si criticate, pe drept, si in Raport) ar reprezenta “asigurarea calitatii educatiei”, asa cum sustin la noi, in mod ERONAT, dar de 18 ani, autorii si promotorii OUG 75-2005! Probabil ca autorii Raportului OCDE ignora total modul in care a aparut ARACIP in 2005 si, mai ales, faptul ca ARACIP nici nu trebuia sa existe! Conform conferintelor ministrilor educatiei din UE16 (inainte de 2004), DOAR universitatile au nevoie de asigurarea calitatii educatiei (si aceea inspirata din practicile mediului de afaceri – ciclul PDCA, modelele ISO 9001 si EFQM), NU si invatamantul preuniversitar !! Dar autorilor trist celebrei OUG 75-2005 nu le-a pasat de aceste recomandari, au ignorat total mediul de afaceri si elevii/ studentii pentru a aplica in stil DAMBOVITEAN dar cu ifose stiintifice ceea ce stiau ei mai bine de decenii – “modelul Leviathan” (din Stiintele politice ale secolului al XIX-lea) care nu are absolut nimic de-a face cu asigurarea calitatii educatiei !!!!!!!!!!! Culmea, acest model a fost decretat (in comunicari stiintifice publicate in limba engleza!) ca ar fi nici mai mult si nici mai putin decat ….modelul romanesc al asigurarii calitatii educatiei!…. Mai mult, contrar recomandarilor ministrilor educatiei si ignorand atat fundamentele acestora cat si REALA asigurare a calitatii educatiei, autorii OUG 75-2005 au introdus SIMULAT asigurarea calitatii educatiei si in invatamantul preuniversitar (cu siguranta, pentru a epata si a da un “exemplu” Comisiei Europene si Uniunii Europene de ceea ce dorim si putem face noi, in Romania !!) … In consecinta ARACIP nici nu ar fi trebuit sa existe !!!! Inclusiv pentru ca nu are echivalent in statele membre ale UE!!!…. Dar si pentru ca, in 18 ani de simulacre SI CU BIROCRATIE MONSTRUOASA, a consumat resurse financiare imense doar pentru A SE FACE CA JUSTIFICA in mod credibil finantarea bugetara a celor cca 6300 unitati de invatamant din preuniversitar … Cu costuri imense acoperite de scoli din propriile resurse si asa insuficiente !!!! … Noile legi ale invatamantului – promulgate la 04.07.2023 in cadrul unui grotesc spectacol la Cotroceni, cu participarea exclusiva a yes-men-ilor de serviciu – vor prelungi aceasta situatie si vor accentua pierderile financiare, de timp si de credibilitate… Asa au decis – intr-un consens demn de o cauza mult mai importanta (dar inca tot inexistenta, din pacate), in interes public/ national, al stiintei Managementului calitatii si al credibilitatii si eficientei institutiilor ARACIS si ARACIP – prea supusii dar ignorantii executanti din Ministerul Educatiei, Guvern si din comisiile parlamentare pentru invatamant !!!! Conform prevederilor noii legi, ARACIIP – urmasa ARACIP – va creste numarul de angajati permanenti de la 75 la 300 si va avea o retea de filiale judetene totalizand alti 200 angajati! Prevederi similare privesc si viitorul ARACIS care a prevazut un buget mult crescut desi educatiei i se aloca bugetar tot insuficient… Deci pe de o parte ne vaitam ca nu avem bani in educatie si pe de alta parte cheltuim ineficient/ inutil sume tot mai importante pentru niste evaluari – denumite exotic-pompos dar mincinos “asigurarea calitatii educatiei” – ce nu au credibilitate, nu sunt eficiente si nu contribuie cu nimic la imbunatatirea CALITATII SCOLILOR SI UNIVERSITATILOR deci pot lipsi !!!… Dar supravietuitorii Epocii de aur stiu prea bine ca mentinerea in 2023 a situatiei introduse prin OUG 75-2005 transmite de fapt un mesaj demn de Epoca de aur – “numai noi cei din Ministerul Educatiei stim ce le trebuie elevilor si studentilor si ce trebuie sa faca profesorii si personalul din scoli si universitati”, mesaj inspirat din defunctul Regulament militar nr.1, art.1 al acelei epoci care prevedea “Ordinul sefului este LEGE pentru subordonat si se executa la timp, intocmai si fara comentarii” !!!!… Cum se explica faptul ca, in massmedia si social media, mai nimeni nu a protestat timp de 18 ani fata de SIMULACRUL asigurarii calitatii educatiei in Romania? Fata de uzurparea acestui concept (“asigurarea calitatii” fiind reala la noi doar in mediul de afaceri si rareori in administratia publica, dar nu si in scoli si spitale) si fata de tot mai numerosii IMPOSTORI care nu iau in considerare semnalarile critice la adresa lor din articole si comunicari stiintifice, lucrari de licenta/ masterat/ doctorat si carti? O alternativa posibila dupa promulgare ar fi ca “noile” ARACIS si ARACIIP sa fie denumite de “beneficiari”, in mod neoficial dar realist, ARSACIS (Agentia Romana pentru Simularea Asigurarii Calitatii in invatamantul superior) si ARSACIIP (Agentia Romana pentru Simularea Asigurarii Calitatii si Inspectie in Invatamantul Preuniversitar) !!!…
Sa nu uitam ca, in 2017, OCDE a publicat un amplu studiu (271 pag.) privind evaluarea si examinarea in domeniul educatiei in Romania… Foarte putine din recomandarile de atunci au fost avute in vedere in redactarea actualului monstru legislativ (de peste 500 pagini) privind invatamantul preuniversitar si cel superior. De remarcat si ca in cele 16 pagini ale Rezumatului Raportului OCDE din 2023, autorii acestuia se feresc sa includa sintagma “asigurarea calitatii educatiei” (altfel decat in definirea acronimelor ARACIP si ARACIIP) nefiind deloc convinsi ca “evaluarile externe” (atat de discutate si criticate, pe drept, si in Raport) ar reprezenta “asigurarea calitatii educatiei”, asa cum sustin la noi, in mod ERONAT, dar de 18 ani, autorii si promotorii OUG 75-2005! Probabil ca autorii Raportului OCDE ignora total modul in care a aparut ARACIP in 2005 si, mai ales, faptul ca ARACIP nici nu trebuia sa existe! Conform conferintelor ministrilor educatiei din UE16 (inainte de 2004), DOAR universitatile au nevoie de asigurarea calitatii educatiei (si aceea inspirata din practicile mediului de afaceri – ciclul PDCA, modelele ISO 9001 si EFQM), NU si invatamantul preuniversitar !! Dar autorilor trist celebrei OUG 75-2005 nu le-a pasat de aceste recomandari, au ignorat total mediul de afaceri si elevii/ studentii pentru a aplica in stil DAMBOVITEAN dar cu ifose stiintifice ceea ce stiau ei mai bine de decenii – “modelul Leviathan” (din Stiintele politice ale secolului al XIX-lea) care nu are absolut nimic de-a face cu asigurarea calitatii educatiei !!!!!!!!!!! Culmea, acest model a fost decretat (in comunicari stiintifice publicate in limba engleza!) ca ar fi nici mai mult si nici mai putin decat ….modelul romanesc al asigurarii calitatii educatiei!…. Mai mult, contrar recomandarilor ministrilor educatiei si ignorand atat fundamentele acestora cat si REALA asigurare a calitatii educatiei, autorii OUG 75-2005 au introdus SIMULAT asigurarea calitatii educatiei si in invatamantul preuniversitar (cu siguranta, pentru a epata si a da un “exemplu” Comisiei Europene si Uniunii Europene de ceea ce dorim si putem face noi, in Romania !!) … In consecinta ARACIP nici nu ar fi trebuit sa existe !!!! Inclusiv pentru ca nu are echivalent in statele membre ale UE!!!…. Dar si pentru ca, in 18 ani de simulacre SI CU BIROCRATIE MONSTRUOASA, a consumat resurse financiare imense doar pentru A SE FACE CA JUSTIFICA in mod credibil finantarea bugetara a celor cca 6300 unitati de invatamant din preuniversitar … Cu costuri imense acoperite de scoli din propriile resurse si asa insuficiente !!!! … Noile legi ale invatamantului – promulgate la 04.07.2023 in cadrul unui grotesc spectacol la Cotroceni, cu participarea exclusiva a yes-men-ilor de serviciu – vor prelungi aceasta situatie si vor accentua pierderile financiare, de timp si de credibilitate… Asa au decis – intr-un consens demn de o cauza mult mai importanta (dar inca tot inexistenta, din pacate), in interes public/ national, al stiintei Managementului calitatii si al credibilitatii si eficientei institutiilor ARACIS si ARACIP – prea supusii dar ignorantii executanti din Ministerul Educatiei, Guvern si din comisiile parlamentare pentru invatamant !!!! Conform prevederilor noii legi, ARACIIP – urmasa ARACIP – va creste numarul de angajati permanenti de la 75 la 300 si va avea o retea de filiale judetene totalizand alti 200 angajati! Prevederi similare privesc si viitorul ARACIS care a prevazut un buget mult crescut desi educatiei i se aloca bugetar tot insuficient… Deci pe de o parte ne vaitam ca nu avem bani in educatie si pe de alta parte cheltuim ineficient/ inutil sume tot mai importante pentru niste evaluari – denumite exotic-pompos dar mincinos “asigurarea calitatii educatiei” – ce nu au credibilitate, nu sunt eficiente si nu contribuie cu nimic la imbunatatirea CALITATII SCOLILOR SI UNIVERSITATILOR deci pot lipsi !!!… Dar supravietuitorii Epocii de aur stiu prea bine ca mentinerea in 2023 a situatiei introduse prin OUG 75-2005 transmite de fapt un mesaj demn de Epoca de aur – “numai noi cei din Ministerul Educatiei stim ce le trebuie elevilor si studentilor si ce trebuie sa faca profesorii si personalul din scoli si universitati”, mesaj inspirat din defunctul Regulament militar nr.1, art.1 al acelei epoci care prevedea “Ordinul sefului este LEGE pentru subordonat si se executa la timp, intocmai si fara comentarii” !!!!… Cum se explica faptul ca, in massmedia si social media, mai nimeni nu a protestat timp de 18 ani fata de SIMULACRUL asigurarii calitatii educatiei in Romania? Fata de uzurparea acestui concept (“asigurarea calitatii” fiind reala la noi doar in mediul de afaceri si rareori in administratia publica, dar nu si in scoli si spitale) si fata de tot mai numerosii IMPOSTORI care nu iau in considerare semnalarile critice la adresa lor din articole si comunicari stiintifice, lucrari de licenta/ masterat/ doctorat si carti? O alternativa posibila dupa promulgare ar fi ca “noile” ARACIS si ARACIIP sa fie denumite de “beneficiari”, in mod neoficial dar realist, ARSACIS (Agentia Romana pentru Simularea Asigurarii Calitatii in invatamantul superior) si ARSACIIP (Agentia Romana pentru Simularea Asigurarii Calitatii si Inspectie in Invatamantul Preuniversitar) !!!…
Avem la “cârma” sistemului din educație,doi oameni (și nu numai)cred,!
sunt ori Tâmpiți,ori cumpărați !
Este mult mai ușor să conduci/manevrezi inculții!
Păcat că nu ne mai trezim !