Acum 10 ani, Președintele Iohannis ne păcălea pe mulți dintre noi cu România lucrului bine făcut. Ne spunea cum Educația e afectată de „pseudo-reforme” și cum „Viitorul nostru constă în tinerii aflați azi pe băncile școlii.” Domnule Iohannis, ați dat cu viitorul în gard!
Iată, vedem azi ce a rămas din cei 10 ani pierduți și… – exact, pseudo-reforma dumneavoastră a educației, Deca-Iohannis, susținută de PSD: în 2024 avem cel mai mare număr de copii picați la Evaluarea Națională din ultimii 10 ani. Pentru acești elevi, gimnaziul și chiar și învățământul primar s-au finalizat cu un eșec. După ce abandonul școlar a înghițit mii de copii, după ce 1 din 10 copii din clasa a 8-a nu s-a înscris la Evaluarea Națională, iar apoi 1 din 20 nu s-a prezentat deși era înscris, avem un rezultat final deloc fericit – 1 din 4 elevi nu reușesc să ia media de trecere (media 5).
Asadar, în medie – 25% din elevi nu iau nota 5. În anumite județe procentele ajung până la 40%. Este cazul județelor Vaslui sau Călărași. Deutsche Welle a făcut anul trecut o analiză foarte bună despre nivelul de sărăcie și corelarea lui cu rezultatele slabe ale educației tocmai în unele dintre fiefurile PSD. Și anul trecut Vaslui și Călărași s-au aflat tot în topul rezultatelor slabe. Județe conduse de PSD. PSD-ul ținut în brațe de domnul Iohannis. Numai Brăila reușește cumva să iasă din tipar – aflându-se pe locul 3 la rezultate, după București și Cluj, cu un procent de 80,3% elevi cu note peste 5. Brăila are însă și printre cele mai mare procente de absenți dintre elevii înscriși. Iată că deciziile și compromisurile politice ajung din urmă și rezultatele la învățătură și nu în sensul cel bun.
Dincolo de cifrele care arată un tablou dezolant al pierderilor, întrebarea pe buzele tuturor este una simplă: Care sunt soluțiile? Ce ar fi putut fi făcut pentru a evita acest bilanț dezastruos?
Păi, la fel ca întrebarea, există cel puțin 3 soluții simple, dar care par să fie perpetuu ignorate de Ministerul Educației:
1. Organizarea învățământului preuniversitar într-un singur schimb care să permită generalizarea programului școală după școală.
Un lucru e limpede: educația de la noi lasă în spate în fiecare an numere mari de copii care fie abandonează (și, da… aici doamna Deca poate invoca diferențele de natură socială sau de potență financiară a familiilor) fie, culmea, nu abandonează, dar fac școala degeaba sau aproape degeaba până în clasa VIII-a – și aici doamna Deca nu mai are nici o scuză. O reformă a conținuturilor educaționale, un corp bun profesoral, metode bune de predare, seriozitate și disciplină – toate acestea pot compensa pentru condițiile precare familiale.
Școala după școală ar putea așeza și îndrepta ceea ce nu poate fi realizat cu tot colectivul de elevi în orele de dimineață. Despre școala într-un singur schimb a vorbit nu doar USR-ul (Școala de la 8 la 17), dar din ce în ce mai multe voci spun același lucru – e nevoie ca după-amiază să poți avea activități școlare de recuperare. Dar asta înseamnă să finanțezi acele programe, să atragi profesori, să asiguri spații – nu doar să le pui pe hârtie ca să arate frumos.
2. Digitalizarea reală a educației și urmărirea fiecărui elev în parte prin avertizori timpurii de abandon sau acumulare de goluri de învățare
Pare ceva pompos, dar pragmatic, o soluție pe care USR a mai tot cerut-o a fost introducerea obligatorie a catalogului online care să salveze într-o bază de date unică deținută de Ministerul Educației toate absențele, toate notele, toate mediile din sistem.
Astăzi fiecare școală face ce vrea. De teamă de a nu fi acuzat de susținerea fățișă a unui furnizor de catalog electronic, Ministerul Educației a preferat să lase fiecare școală să folosească ce soluție a vrut. Aparent nimic rău în asta. Școlile pot astfel să utilizeze soluții mai scumpe sau mai ieftine, sau chiar gratuite. Dar descentralizarea asta masivă nu permite ministerului să ”vadă” în globul de cristal (adică într-o bază de date centralizată) ce se întâmplă cu elevii:
- În ce perioadă a anului cumulează multe absențe (poate în anumite localități, lipsa transportului școlar face ca absențele să explodeze; poate avem cazuri de mame minore; poate avem cazuri de copiii care în gimnaziu încep munca câmpului)?
- În ce cazuri avem rezultate mici la evaluările standard cu subiecte naționale (clasa a II-a, a IV-a, a VI-a), deși notele de la clasă acordare de profesori sunt suspect de bune?
- În ce colective școlare avem frecvent schimbări de profesori în ciclul gimnazial, etc…?
Soluția USR era una simplă: fiecare școală instalează ce soluție de catalog electronic își dorește, dar o copie a tuturor datelor se varsă printr-un sistem standardizat în baza de date unică națională. Atunci da, poți avea cifre, poți vedea și înțelege cine sunt cei 25% din elevi care iau media sub 5 la evaluarea națională.
3. Învățământul remedial
O altă propunere USR, a colegei mele Silvia Dinică, aflată în Parlament este cea care solicită organizarea obligatorie a unor sesiuni de învățământ remedial pentru toți elevii care au rezultate slabe la evaluările naționale intermediare (II-a, IV-a, VI-a). Da, asta înseamnă timp și bani, dar fără intervențiile remediale – sistemul de alertă timpurie gândit în Legea 1/2011 nu are nici o valoare. Mai rău decât atât, aceste evaluări nu au fost niciodată tratate cu reală seriozitate și cu analize largi deși ele nu fac decât să semnalizeze deznodământul nedorit. Pierdem copii. Îi pierdem prin abandon sau îi pierdem în timpul școlarizării. Ca multe alte propuneri USR, proiectele de lege care atacă probleme sistemice sunt respinse, ca mai apoi, o parte din soluții să devină modificări legislative ale guvernului. Nu este cazul acesteia, însă, ținută la sertar.
În concluzie, pentru cei 39.195 de elevi, anii de învățământ gimnazial se termină cu un eșec. Un eșec pentru care acești elevi nu au nicio vină, deoarece sistemul este prost gândit și gestionat, iar politicienii vor să țină în continuare totul în mână, să controleze tot.
La acești 39.195, se adaugă cei 16.000 care nu s-au înscris și cei aproximativ 7.500 care nu s-au prezentat. Un total de aproape 63.000 de elevi pe care acest sistem nu vrea să îi vadă – doar să îi uite. Marii patroni ai acestui sistem au numele scrise cu litere mari – crezând nătâng că va fi vreodată un motiv de laudă – Președintele Iohannis și doamna Ligia Deca.
___
Op-ed: Ștefan Pălărie este senator, membru al partidului USR, membru în Comisia pentru Învățământ a Senatului României. Opinia este a autorului, nu în mod necesar și a redacției
Ramona Florea
Redacția
R.P.
Mihai Peticilă
Diana Ghimiși