Elevii vor da feedback cu privire la activitatea profesorilor la ore, începând de anul școlar viitor, potrivit unui ordin semnat de ministrul educației și care așteaptă publicarea în Monitorul Oficial. Dar au copiii începând de la 11 ani (clasa a V-a) capacitatea să evalueze corect activitatea profesorilor? Este potrivită aplicarea acestui feedback în sistemul educațional românesc? Poate să submineze autoritatea profesorului o astfel de evaluare făcută de elev? Sunt întrebări lansate zilele acestea de numeroși profesori îngrijorați de schimbarea pe care ei înșiși trebuie să o gestioneze. Profesor universitar care trece printr-o astfel de evaluare făcută de studenți de ani de zile, Dragoș Iliescu, expert în psihometrie (ramură a psihologiei care se ocupă cu testarea și măsurarea psihologică), a vorbit pentru Edupedu.ro despre oportunitatea aplicării în școala românească a acestor fișe de feedback al elevilor.
Fișa de feedback semestrial, în care elevii notează activitatea profesorilor pe o scală de la 1 la 5, în funcție de acordul sau dezacordul privind afirmațiile cuprinse în documentul tipizat, a fost publicată de Ministerul Educației. Ea urmează să fie publicată în Monitorul Oficial, ca parte a metodologiei de colectare a feedback-ului asupra activității profesorilor, de la elevi, pentru a se aplica din următorul an școlar.
Rep.: Este potrivită aplicarea în sistemul actual de educație a acestui feedback al elevilor cu privire la activitatea profesorilor?
Dragoș Iliescu: În mod cert este potrivită, ca principiu. Nu pot să îmi imaginez o situație în care un proces de evaluare să facă mai mult rău decât bine, dacă e corect implementat.
Sigur, în acest context se pun mai multe întrebări importante: ce tip de informație se poate obține prin această evaluare? se poate obține această informație și din alte surse? este această informație utilă într-un proces de management – cu alte cuvinte în ce tip de decizie va fi inclusă informația astfel obținută? este actualul proces dezvoltat în așa fel (grila de evaluare, procesul de evaluare) încât să obțină informația de calitate maximă? etc.
Dar de principiu, despre evaluarea profesorilor de către elevi aș spune câteva lucruri principiale.
- Atunci când facem evaluarea profesorilor este necesar să evaluăm componente diferite ale comportamentului lor, de exemplu competențe de predare, competențe de evaluare, competențe de feedback, competențe de mentorat, competențe administrative, competențe manageriale etc.
Anumiți stakeholderi, dintre cei cu care interacționează profesorul, văd anumite astfel de componente ale comportamentului său. Elevii văd o componentă unică, pe care nimeni altcineva nu o vede. Directorul nu vede acele componente pe care le văd elevii și nu cu frecvența și cu seriozitatea cu care le văd elevii. Directorul, pe de altă parte, vede o componentă unică, pe care elevii nu o văd. Inspectorul poate vedea componente unice, părinții iarăși alte componente etc.
Fiecare astfel de componentă din puzzle este importantă. Aș putea cu ușurință să construiesc un argument că, de fapt, evaluarea de către elevi e cea mai importantă piesă din puzzle. Vorbim până la urmă aici despre misiunea principală a profesorului: predarea și interacțiunea directă cu elevii la clasă. Cine poate să evalueze comportamentele asociate cu această misiune? Doar elevii, pentru că doar ei le văd direct și le simt direct pe pielea lor.
Sigur, feedback-ul primit de la elevi este doar o piesă din puzzle. Ca întotdeauna, dacă te bazezi doar pe această piesă din puzzle poți greși, la fel cum poți greși teribil dacă nu o evaluezi deloc și o ignori.
Dar mi-aș dori să nu aud vreodată de la un profesor afirmația conform căreia evaluarea făcută de elevi nu e importantă. O astfel de poziție e ridicolă și bizară și nedemnă de un profesor. Evaluarea făcută de elevi profesorilor lor e importantă și ar trebui realizată.
- 2. Ar trebui să discutăm și despre motivul pentru care se fac aceste evaluări. Adică: în ce tip de decizie sunt incluse informațiile astfel obținute?
De exemplu, sunt evaluări cu miză redusă – cu alte cuvinte, sunt ele baza unui feedback informal și formativ, care să-l ajute pe profesor să tragă singur concluzii și să-și îmbunătățească singur comportamentul? Sau, dimpotrivă, sunt evaluări cu miză mare – cu alte cuvinte, contează în evaluarea formală a profesorilor și pot influența salarizarea, cariera etc.?
Rezistența unor profesori, dacă ar exista, mai degrabă ar veni de la decizia care se va fundamenta pe aceste evaluări și nu de la simplul fapt că sunt evaluați.
Aș menționa aici, ca fapt divers, că în domeniul universitar evaluarea de către studenți este parte integrantă a evaluării anuale pe care o primește profesorul de la directorul de departament. Este o evaluare cu miză, care are impact direct asupra carierei profesorului, a promovării sale etc. – și după știința mea în preuniversitar nu se pune problema asocierii evaluărilor acestora cu mizele înalte.
Așadar, nu știu de ce aceste evaluări ar fi problematice în preuniversitar, în condițiile în care în universități nu sunt asociate cu vreo problemă – dimpotrivă, sunt exact baza responsabilității și transparenței in actul de predare.
Revin la un principiu de managementul performanței (acesta fiind un proces de resurse umane studiat de psihologia muncii și organizațională): dacă vrei ca un angajat să-și schimbe comportamentul, trebuie să introduci acel comportament într-un fel de evaluare. În acest fel vei face clar pentru toți dacă acel comportament apare sau nu – și vei pune un anumit tip de presiune informală pe angajat să manifeste acel comportament, că doar vrea sa ”dea bine”, nu?
De exemplu, dacă vrei să-i determini pe toți să zâmbească mai des, introdu asta în fișa de evaluare și vei vedea că vor zâmbi toți – ca să fie evaluați bine. Dacă vrei ca ora să fie agreabilă, comportamentul profesorului să fie respectuos și incluziv față de elevi, dacă vrei ca profesorul să fie punctual și corect (fair), atunci introdu asta în fișa de evaluare.
Rep: Poate să submineze autoritatea profesorului o astfel de evaluare făcută de elev?
Dragoș Iliescu: Nu văd cum o astfel de evaluare ar putea submina autoritatea profesorului. Am văzut acest argument în media în ultimele zile și cred că el izvorăște și dintr-o înțelegere învechită a relației profesor-elev. Sigur că relația a fost dintotdeauna o relație asimetrică din punctul de vedere al puterii, asta e clar.
Dar haideți să îngroșăm un pic tușele să vedeți cât de bizar e acest argument: profesorul are autoritate prin prisma faptului că elevul îi e subordonat și nu are nici capacitatea și nici căderea să își spună părerea despre interacțiunea lor. Simplul fapt că elevul și-ar spune părerea subminează autoritatea profesorului. Nu-i așa că sună bizar când punem problema așa? Cum poate autoritatea unui partener într-o relație de învățare să fie bazată pe lipsa de voce a celuilalt partener?
Rep: Pot elevii minorii (copiii) să efectueze o astfel de evaluare, să acorde un feedback care să aibă o corectitudine similară celor venite de la studenți sau de la angajații din companiile unde astfel de evaluări pentru dezvoltarea profesională sunt uzuale?
Dragoș Iliescu: Nu există studii solide care să arate că elevii minori nu ar fi capabili de astfel de evaluări. Dimpotrivă, fac evaluări rezonabil de obiective, compatibile din multe puncte de vedere cu ale adulților. Ne bazăm în atât de multe alte componente ale vieții pe evaluările pe care le fac copiii noștri și sunt buni să facă aceste evaluări – și uite, brusc aici nu sunt suficient de buni pentru a face o evaluare.
Literatura de specialitate arată că de fapt corectitudinea evaluării nu este atât de mult o funcție a caracteristicilor personale ale evaluatorului (vârsta în acest caz), cât a procesului și instrumentului de evaluare. Ce este critic așadar este ca procesul de evaluare și instrumentele de evaluare să asigure că acest feedback este cât mai obiectiv cu putință – iar pentru asta va fi nevoie de cel puțin 2 componente: ca fișa de evaluare să fie rafinată și ca evaluatorii (elevii în acest caz) să fie antrenați (formați) pentru a oferi acest tip de evaluare.
Cine este Dragoș Iliescu
Dragoș Iliescu este profesor de Psihologie la Universitatea din București, directorul Școlii Doctorale de Psihologie de la Universitate, este expert OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) la parte din testările internaționale de tip PISA, este președintele Diviziei de Evaluare și Apreciere Psihologică din cadrul IAAP (International Association of Applied Psychology) și a fost președintele Asociației de Psihologie Industrială și Organizațională (APIO).
Informații de background
Fișa de feedback din partea elevilor:
Metodologia de feedback:
Citește și:
Mircea Miclea, despre fișa de feedback prin care elevii notează activitatea profesorilor: E un pas înainte într-o direcție bună. Elevii ar putea evalua și aplicabilitatea și transferabilitatea / Propunerile fostului ministru
DOCUMENT Cum vor colecta profesorii feedback obligatoriu de la elevi din clasa a V-a până la a XII-a, numai după ce se încheie mediile, ce rol au diriginții, ce se întâmplă cu raportul respectiv și cum poate fi folosit de conducerea școlii – metodologia de feedback aprobată de minister
DOCUMENT Fișa de feedback semestrial, în care elevii notează activitatea profesorilor de la 1 la 5, publicată de Ministerul Educației
Redacția
Ioana Nicolescu
C.I.
Costin Ionescu
Proiectulmerito.ro
Lazăr Vlăsceanu
35 comments
Eu propun ca si la examenul ptr carnet auto un elev care poate chiar e prof-conf-lector dr. sau prof de liceu sa exameneze acele analfabete scolite la Campina dupa ce au fost admise pe EURO.
Cineva spune ca universitarii, evaluati deja, nu isi dau cu parerea in aceste comentarii. Ca universitar, va spun ca nu m-au interesat niciodata evaluarile studentilor. Sunt sigur ca studentii buni ma apreciaza, vad asta la ore si la felul in care se implica… si mai sunt sigur ca cei smecheri ma urasc, deci sunt evaluat prost de catre cei picati. Imi aduc aminte ca, intr-un an, universitatea a acordat asa zise premii de “profesor Bologna” celor mai apreciati profesori si o colega de departament a primit acest “premiu”. Acea colega era tanara, slab pregatita, facea greseli (stiintifice) destul de mari la seminarii, dar era prietena cu studentii. La primul seminar ea povestea cu nonsalanta ca nu face materie, ci povesteste cu studentii despre ce cluburi s-au mai deschis. In general, aveam ore in paralel cu ea si le dadea drumul cu 15 minute mai repede. Cam astia sunt profesorii apreciati de studenti.
La noi nimeni nu tine cont de aceste evaluari ca sa te penalizeze cu ceva, iar daca se va pune problema vreodata ca sunt evaluat prea prost si sa imi revizuiesc notele/atitudinea, in secunda viitoare voi pleca din universitate. Dar sunt sigur ca nu se va intampla asta niciodata. Nu voi fi prietenul studentilor in acel sens in care este colega mea. Si nici nu voi cobori standardele pentru a primi evaluari mai bune. Nu voi tolera niciodata vreo tentativa de frauda. Voi ramane in schimb deschis si disponibil oricarui student interesat de studiu si prietenia va veni abia dupa ce studentul devine coleg sau doctorand.
Nu cred ca este vorba de o astfel de evaluare. Mi se pare ca desconsiderati un pic elevii si studentii. Nu mai suntem pe vremea comunismului cind cel mai important lucru era promovarea, pregatirea era pe locul doi pentru ca locurile de munca erau asigurata. Cred ca avum elevii si studentii sunt mai maturi in gindire, detin mai multe informatii si pot evalua mai bine un profesor. Pina la urma pregatirea lor in joc si cred ca ar trebui sa aiba un cuvint de spus.
Tot vorbim de acest feeback al elevului către profesor, dar invers cum este de la profesor -elev profesor părinte. Ne luăm după tari în care disciplină școlară are importanta. In care ceea ce recomandă școala pentru elev este preluat de părinte. Acolo unde, daca școala nu recomanda elevul pentru liceu ci pentru școală profesională acolo merge elevul. La noi elevii nu vor să poarte uniforma , în alte țări e obligatoriu (părinții nu cârtesc că trebuie să le ia uniforme și trebuie să îi trimită în uniformă), în alte țări sunt sancționați părinții care nu au grije că elevul sa vina la școală, în alte țări sunt sancționați dur elevii care au un comportament neadecvat fata de profesor. Daca tot vrem sa ne luăm după alții hai sa facem și asta. Ce vor cu aceasta evaluare? Să își introducă în sistem pilele pe considerent că cei din sistem nu sunt buni și trebuie să plece. Sau să reducă bugetul? Oricum în sistem cine a intrat după 2000 sunt puțini care au calitatea de dascăl. Mai mult se “trag de șireturi cu elevii”. Carte putina și mult chiul. Cei care au propus aceasta evaluare nu au nici o tangenta cu învățământul mai ales cel preuniversitar. As vrea sa facem schimb . Profesorii din preuniversitar sa mergem în universitar și să vedem dacă știm să predam și sa ii punem.pe acei doctori din universitar(mai ales cei de psihologie și pedagogie ) sa vina in scoli , in special la liceele tehnologice ,scoli profesionale sau scoli gimnaziale cu elevi din medii defavorizate sau zone care nu sunt prea elitiste și sa ii vedem cum fac fata la elevi. Teoria e frumoasa pe hârtie problema e realitatea din teren
In clasa a 5a cred ca elevii nu inteleg termenii din acele întrebări. In schimb ar trebui evaluati psihiatric profesorii, macar la 2-3ani.
Imi amintesc ca in gimnaziu am avut o profa de geografie un an, in clasa a 7a. Nu a predat niciodata nimic, dar NIMIC. Toata ora conspectam cate o lectie. La lucrarile de control citea la catedra si toata clasa avea 10, rar 9. Cred ca nici macar nu citea lucrarile. Noi o consideram “cea mai buna”, stiu ca am gasit peste ani prostiile alea numite “oracole/caiete de amintiri”, la intrebarea “care e cea mai buna profesoara” ea era la 90% din colegi. Cam asa judecã elevii in clasa a 7a. Si cea mai “rea” tot cu 90%… era profa de biologie, care era mai zgarcita la note, pentru ea nu exista lectie de zi atunci cand te asculta, plecai cu lectia invatata din clasa. Pe la 20 de ani am realizat ca am lipsuri mari la geografia Europei, in timp ce de la biologie imi aducem aminte foarte multe lucruri.
De acord cu dvs! Dar tot mireanul de elev va putea da feedback profesorului , ca este capabil sau nu, să citească și să înțeleagă nuantele din chestionar.
Poate ideea obligativității numai a 4 clase este mai utila societății în general.
Generația actuală de educabili are majoritar alte interese decat studiul constant,care este greu si chinuitor în comparație cu youtube, google care le oferă pastile, superficiale adesea, de cunoștințe ,atunci când au nevoie.Gimnaziul si nivelul liceal să fie din ce în ce mai greu accesibile educabilului care va trebui să depună eforturi pe masura pentru a se educă. Emit această părere, căci, din moment ce are capacitatea de a oferi feedback din clasa a 5a, apăi trebuie să fie în masura psihologic , adică matur si , bineînțeles responsabil. Iar partea cu responsabilizarea adolescenților si a tinerilor efucabili este deficitară, cred eu.
Curios ca profesorii din preuniversitar nu au macar un articol/interviu pe aceasta tema publicat pe edupedu.ro. In schimb,eminentele atoate necunoscatoare universitare din lipsa totala de experienta in domeniu preuniversitar aproape as spune ca sunt implorati sa-si infoieze cu emfaza aberatiile. L-as intreba pe d-l universitar, un copil cu CES, mai ales cu probleme cognitive, cei cu ADHD cat de credibili poate fi?
Bravo!
As dori ca si profesorilor sa li se ceara feedback in privinta activitatii inspectoratelor scolare sau a ministerului! De ce nu se gandesc cei din minister sa se ocupe de problemele reale care exista: programe scolare incarcate si dificile ( pe care profesorul e obligat sa le parcurga, indiferent ca elevilor sau parintilor le convine sau nu), clase foarte numeroase (30+) in multe scoli, un statut al profesorului, reglementari pentru scoala online (de ex. obligativitatea pornirii camerei de catre elevi, pentru ca totusi profesorul sa fie sigur ce elevul e acolo si el raspunde la intrebari, nu altcineva )… nimic din toate acestea. In schimb, ministerul are o atitudine de dusman al profesorilor, cautand sa-i haituiasca mereu prin deciziile, dispozitiile si ordonantele date!
Exact asa! Aveți dreptate. Ministerul este dusmanul profesorilor.
Articole la comandă.
A inviat PDL.
Aceleași metehne de distrugere a sistemului de educatie.
Nu desființați totusi niste scoli?
Sau urmeaza si lansati fumigene cu feedback ca sa acoperiti mirosul de hazna?
“Autoritatea” profesorilor este un concept definit si perceput DIFERIT de elevi, profesori, minister, ARACIS si ARACIP! Ar trebui stabilit un consens… La fel stau lucrurile si in ceea ce priveste conceptele “scoala de calitate”, “universitatea de calitate”, “educatia de calitate” … Desi fiecare are dreptul sa gandeasca si sa se exprime public, atunci cand vrei si sa faci ceva ESTE NECESAR UN CONSENS asupra ceea ce se va face si cum se va face…. Acesta devine ulterior REFERENTIALUL in functie de care se poate evalua ceea ce s-a facut si cum s-a facut… Altfel pierdem timpul cu vorbaria, textele, imaginile si criticile destructive doar ca sa ne aflam in treaba!!!…
Ar fi fost bun un astfel de sistem de evaluare pe vremea când eram eu în gimnaziu(2006-2010). Poate asa as fi scăpat de chinul de la ora de matematica unde aveam un profesor care se prezenta la ore sub influenta alcoolului manifestând un comportament neadecvat de la insulte pana la bătaie. Încercasem cu o reclamație la directoare dar degeaba, erau mana în mana și nu s-a luat absolut nici o masura. Sau la liceu unde aveam o diriginta care era diriginta doar pentru cei cu bani sau cu limba ascutita
Autoritatea profesorilor este subminată și în prezent. Cum credeți că se comportă un elev la ore când îl aude pe propriul părinte că amenință profesorii că dacă nu dau note mari vor fi reclamați sau așteptați la poarta școlii sau în scara blocului? La una din școlile copiilor mei în timp ce asteptam să termine orele un părinte se adresa unei dne profesoare ” Dacă nu îi pui 10 copilului meu îți rup gâtul”. Nu am crezut că învățământul românesc va ajunge în această situație. Notele în proporție foarte mare sunt puse sub presiune părinților. Dovadă stai rezultatele dezastruoase de la examene. Se fac meditații pe bandă rulantă la materiile de examen iar la celelalte materii notele sunt puse după voia părinților. Cred că ar trebui să existe chestionare și pentru profesori. Eu lucrez la privat și nu am văzut așa ceva.
E clar. Pentru început va trebui sa slăbesc, sa-mi schimb garderoba, sa nu mai fac economie din manichiura, coafor și cosmetica, sa investesc în niște bijuterii și parfumuri și, eventual, sa-mi iau si mașina (chiar bengoasa) ca sa nu mai fac naveta cu rata sau trenul. Ptr a putea capta atenția ar mai trebui sa ma reciclez în domeniul manelelor, influencerilor, sa-mi fac conturi de Facebook și instagram pe care sa-mi afișez viata privata și la final sa pun și ceva clipuri pe contul de youtube.
Nu uitati sa deveniti follower Selly. 🙂 Si tot nimic daca nu ascultati discografia Dani Mocanu si Jador. De ce mergeti la clasa nepregatita in domeniu? Nu mi se pare corect sa nu aveti cultura manelistica. Macar asa, de baza, cat…sa va descurcati in viata. Offfff…..viataaaaa….meaaaaa.
Succes!
Trist dar adevărat.Colege din sistem , foste practicante de la profilul pedagogic, imi spun azi cum urmăreau cu interes ținuta mea vestimentară , manichiura şi alte atribute care țin de …cu totul alt domeniu decât cel pedagogic, în timp ce eu mă dădeam peste cap ca să țin lecții demonstrative din care să poată efectiv învăța.Apoi, mame ale elevilor mei fiind, îşi interogau copiii, zilnic, ” azi în ce era îmbrăcată doamna”, mai puțin le interesa performanța şcolară a propriului copil… Deci…despre ce vorbim, când cerem feed- back părinților ori elevilor??? Într-o societate majoritar alcătuită din frustrați/ frustrate, bârfitori/ bârfitoare campioni/ campioane la Balcaniada bârfei , invidiei , manipulării şi “je m’ enfiche”-ismului ( sporturi naționale , de masă ) slabe şanse de schimbare în bine
fără un cutremur de 10 grade pe Richter …Cum spuneam, trist şi dezolant!!!Dar, cu cu zâmbet şi înverşunare, “Înainte, marş!”
Eventual să vă înarmați și cu cesti de cafea ,țigări poate ceva băuturi fine pentru Maria sa elevul. Și când îl scoateți la lecție sa vă purtați frumos”te rog vrei cumva să ieși la lecție? Acum sau când vrei tu puișor” cam așa va trebui sa vă comportați cu elevii în viitor.
Cam târziu…30 de ani, pentru a evalua corect sistemul. Cred că 25% vor ieși din schemă,nu suportă dreptul la opinie al elevilor. Am nepoți cărora li s-au interzis dreptul la libera exprimare, pe motiv că profesorul dă indicații și elevul ascultă/execută. Școala este un mod dezvoltare a creativității.nu o unitate militara. Mulți nu vor suporta adevărul,deci o să fie o autoexcludere voluntară și chiar ne bucurăm că am ajuns la normalitate .
Disciplina scolara are rostul ei, elevii se pregatesc pentru viata. Excesele.comportamemtale sunt altceva si trebuie facut ceva in privinta lor.
Depinde ce exprimare. Dacă credeți că liberă exprimare este să te iei de profesor că nu ți a dat nota mare când tu nu scoți doua cuvinte, sau consideri școală un loc de a te întâlni cu colegii. Liberă exprimare înseamnă să spui ceva legat de noțiunile predate și să fii cu bun simt. Se pare că și dvs faceți parte din cei cărora “v-a plăcut școală la nebunie”. Adică tacma celor care neaga faptul că la școală trebuie sa se învețe nu sa se barfeasca sau sa ascultăm manele sau alte chestii de astea
Mai aveti multe articole de astea la comanda??
Cunoscatorii, adeptii si practicienii Managementului calitatii – un amplu domeniu incluzand Asigurarea calitatii (simulata in educatie, la noi, de ARACIS si ARACIP!) – stiu ca satisfactia beneficiarilor (in educatie – elevii, studentii, absolventii, angajatorii, finantatorii, etc.) reprezinta CALITATEA (inclusiv a educatiei!)… Abia dupa 15 ani de la aparitia trist celebrei 0G 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei (plina de confuzii, erori conceptuale, prejudecati si lacune), decidentii nostri au acceptat si stabilit ca este necesar si acest feedback al elevilor! Fara acest feedback, prestatorii educatiei nu pot sti daca au facut CEEA CE si CUM trebuie in activitatea lor cu educabilii (elevi, studenti, etc.)… Problema de baza este insa – si la noi – acest REFERENTIAL stabilind CE si CUM trebuie facut intr-o scoala de calitate (intrucat a face ceea ce si cum trebuie reprezinta o alta definitie intuitiva a calitatii!)…. Ceea ce au stabilit ARACIS si ARACIP din birouri (fara participarea si consensus-ul tuturor “partilor interesate” – denumite de unii la noi si “stakeholders”, desi avem echivalent romanesc!) ca referential, este – din pacate – foarte departe nu numai de ceea isi doresc educabilii dar si de cerintele altor parti interesate in educatie (cu exceptia… Ministerului educatiei, evident!)…. In aceste conditii sa nu ne miram daca vom afla ca rezultatele obtinute prin feedback-ul elevilor vor fi diferite, chiar departe, de cele pentru care ARACIS si ARACIP acorda acreditarile si calificativul “grad ridicat de incredere”…. Acest calificativ ar trebui sa fie acordat de beneficiarii educatiei nu de birocratii educatiei fara a tine cont de aceste feedback-uri de la toti beneficiarii…. In plus, toate raspunsurile obtinute ca feedback pot si trebuie sa fie prelucrate statistic pentru a putea fi interpretate si validate corect. Se pare ca este necesara si o pregatire in Analiza statistica a celor care se vor ocupa de aceste feedback-uri, intrucat in toate articolele publicate aici – chiar sub semnaturi prestigioase – nu este mentionat acest detaliu esential…. De ce? Conteaza doar perspectiva si teama profesorilor de-a fi sanctionati, ca urmare a unor eventuale informatii denigratoare transmise prin feedback ???? Asta este o abordare fosta securistica, actualmente specifica unor jurnalisti aflati in cautare de subiecte, de senzational, scandal si … audienta, deci de publicitate…. Ma asteptam sa avem publicate si abordari profesioniste, proactive, pragmatice, ale acestei noi preocupari – de altminteri necesare, utile si oportune – pentru colectarea feedback-urilor de la beneficiari… Este doar un inceput, sper…
Daca sistemul de feedback nu este introdus cum ar trebui e foarte posibil sa apara probleme. Pare a fi creat de unii care nu au habar de managementul resurselor umane.
Pana acum nu am auzit de un training pentru directori si pentru profi sau pentru elevi. Unii trebuie sa invete cum sa dea feedback, ceilalti cum sa-l primeasca.
Asa cum este acum metodologia va crea alte tone de hartii. Acesti dinozauri din minister nu pot crea altceva decat noi hartii :)).
O platforma online de feedback costa. Ma intreb daca dinozaurii asigura si buget pentru asa ceva sau o platforma.
Daca feeback-ul primit nu va fi inclus intr-un plan de dezvoltare degeaba s-a mai dat. Si cine sa discute cu proful planul sau de dezvoltare?
Aaaaa….stati sa ma mai gandesc….hmmm…..paiiiii…..aaaaa…..DA.
– țara arde și baba se piaptănă: foarte multe dintre școlile noastre au wc în curte, unele sunt dărăpănate, mai nici una nu are săpun (ce să mai vorbim de dezinfectanți) pentru copii, programa este extrem de încărcată (și de cele mai multe ori aiurea, cu subiecte de nivel universitar sau absolut inutile cu excepția unor profesii înguste, pe cale de dispariție), directorii de școli și inspectorii sunt numiți politic, nu selectați apolitic, prin concurs, salariile profesorilor sunt mizere (și nu doar în raport cu cele ale securiștilor, jandarmilor și polițienilor…) etc. etc. etc. …
– în Finlanda, feedback-ul este invers, de la profesori către părinți (https://www.researchgate.net/…/312644935_Technology…)
– în Finlanda, învățământul este NON-COMPETITIV (https://www.oecd-ilibrary.org/…/9789264190672-9-en.pdf…)
– foarte probabil, 90% dintre elevi nu știu ce-i aia feedback și, cu atât mai puțin, dropdown și nici habar n-au că există un Statut al Elevilor, darmite să știe ce conține acesta…
– cea mai flagrantă contradicție dintre formularul propus și realitate este furnizată de afirmația 14: păi profesorii nu sunt obligați să țină pasul cu programa?!?
– câți elevi leneși nu vor declara la punctul 16 că fac mare efort acasă la mai toate disciplinele? …
– ca mic exemplu edificator, chiar aseară, o fetiță de 10 ani a declarat repetat și din senin părinților ei -ambii profesori- că este de multe ori mult mai deșteaptă decât ei…
În timp ce competențele profesorului suplinitor nu sunt recunoscute de minister – aceștia trebuie să participe anual la concursul de titularizare! -, elevii trebuie să evalueze acești profesori?!
Dar ce faceți cu titularii? Vă faceți că nu vedeți că 75% din titulari nu ar promova acest concurs?
Poate că precupeții și pogonicii trebuie să evalueze suplinitorii!
Personal nu sunt nici pro-, nici contra feeback-ului. Dar acest feedback forțat nu va fi funcțional dacă nu se va întâmpla o schimbare în sistemul de învățământ preuniversitar și în mentalitatea oamenilor. În prezent în școli aproape nu există (mai bine zis există numai prin munca de voluntariat al diriginților) ‘educația’ propriu zisă prin care elevii ar dobăndi inteligența emoțională și comportamentul social de care ar avea nevoie nu numai la școală, dar și întreaga viață personală și profesională. Deocamdată ei însuși nu înțeleg de ce sunt evaluați în clasa a II-a, a IV-a și a VI-a dacă aceasta nu are nici o consecință asupra rezultatelor școlare. Relația părinți-școală se bazează pe motive emoționale și financiare, iar relația profesori-instituțiile de învățământ pe statistici uneori chiar inutile. Dacă la un anumit moment toți participanții ar sta la o discuție serioasă și adevărul crud ar fi spus de către fiecare dintre ei, ar fi un început bun pentru schimbarea adevărată.
Dealtfel, mi-a plăcut foarte mult asocierea evaluării a profesorilor cu componentele unui puzzle, dar în același timp mi-a venit în minte și imaginile din știri despre fetița de nouă ani pusă la volan de către tatăl ei …
Ei insisi.
Profesorul nu mai are autoritate de mult…Parintele se duce frumos cu jalba sau cu spaga ,,mai sus”- cum spun domnii parinti – si bietul profesor ramane si contestat si denigrat, daca n-a vrut sa dea 10 vreunei progenituri analfabete.
Pagini întregi de interviuri și zeci de psihologi, nu spun esențialul.
In timp ce studenti își aleg facultatea pe care vor sa o urmeze și deci sunt clar interesati sa învețe, nu toți elevii vin la scoala pentru a învăța.
Dintre elevii din ziua de astăzi, mai puțin de jumătate vin din convingere la scoala, ca să învețe. Restul elevilor, vin la scoala numai pentru partea de socializare.
In timpul orelor de curs nu sunt atenți, se joaca pe sub banca pe telefon, scriu biletele, în cel mai “bun” caz, iau notițe sporadic.
Acești elevi, evident ca iau note mici, iar cu cerea ce scriu pe fisa, se răzbuna pe dascăli.
De acord cu dvs! Dar tot mireanul de elev va putea da feedback profesorului , ca este capabil sau nu, să citească și să înțeleagă nuantele din chestionar.
Poate ideea obligativității numai a 4 clase este mai utila societății în general.
Generația actuală de educabili are majoritar alte interese decat studiul constant,care este greu si chinuitor în comparație cu youtube, google care le oferă pastile, superficiale adesea, de cunoștințe ,atunci când au nevoie.Gimnaziul si nivelul liceal să fie din ce în ce mai greu accesibile educabilului care va trebui să depună eforturi pe masura pentru a se educă. Emit această părere, căci, din moment ce are capacitatea de a oferi feedback din clasa a 5a, apăi trebuie să fie în masura psihologic , adică matur si , bineînțeles responsabil. Iar partea cu responsabilizarea adolescenților si a tinerilor efucabili este deficitară, cred eu.
Aveți dreptate, mulți elevi nu vin la scoala sa învețe. Dovada ca, în clasa, dacă ii pui într o situație de învățare nu prea participă.