Este foarte greu să consiliezi un debutant care vede un copil vânăt pe față și față de care școala nu ia atitudine, e greu să consiliezi un debutant care în școală tace și unde elevii nu vin la ore – Mariana Crașovan, mentor într-un program pentru profesorii debutanți

„Debutanții primesc cele mai dificile clase, clasele pe care nu le vrea nimeni, clasele constituite ulterior, lucrează în medii sociale și geografice provocatoare. (…) Am avut acces la date legate de școli și situații pe care greu mi le-am imaginat că ar putea exista, și este o realitate, de cele mai multe ori, departe de imaginea idilică ce uneori o formăm în universități despre profesia didactică”, a declarat Mariana Crașovan, la conferința internațională „Mentoratul în cariera didactică”, ce a fost organizată în cadrul proiectului PROF.

Cadrul didactic a explicat de ce este important mentoratul: „Pentru că în Statele Unite, în primii cinci ani de activitate, părăsesc sistemul între 30-50% din profesori, cu costuri aferente foarte mari. Din păcate, la noi nu sunt astfel de studii, probabil că la noi este mai pregnant fenomenul migrației, al mutației de la o școală la alta și datorită sistemului de certificare în profesie – presupune un definitivat, pentru a te putea titulariza în învățământ, deci noi în termeni de costuri nu facem lucrul acesta deocamdată, dar sperăm că o să reușim să facem toate aceste lucruri”.

• Mariana Crașovan este cadru didactic la Universitatea de Vest din Timișoara și a fost decan al Facultății de Sociologie și Psihologie în perioada 2016-2020. Este coordonator al EduMentorLab din cadrul Clinicii Universitare de Terapii și Consiliere Psihopedagogică și coordonează Programul de mentorat pentru cadrele didactice debutante, potrivit datelor de pe site-ul facultății.

Cadrul didactic a vorbit despre ce înseamnă un profesor pregătit: „Calitatea pregătirii cadrelor didactice este variabila care explică cel mai bine nivelul de performanță academică al elevilor. Deci, avem nevoie de cadre didactice competente, de cadre didactice bine pregătite, avem o responsabilitate, noi pentru noi, împreună, în ceea ce privește calitatea corpului profesoral”.

Ea a mai punctat că în sistemul românesc de învățământ nu se practică predarea „în echipă”: „Deși este cea mai sociabilă dintre profesii, pentru că interacționăm enorm de mult cu alte cadre didactice, este cea mai singulară. Suntem singuri în sala de clasă. Cel puțin, în sistemul educațional romanesc nu prea vedem predare în echipă, comunități de învățare profesională, deși (…) crearea acestor comunități de dezvoltare profesională este factorul unu în dezvoltarea profesorului, mult mai mult decât cursurile de formare profesională” (Intervenția completă a profesoarei, redată mai jos).

Despre proiectul PROF

Proiectul PROF a fost lansat anul acesta de către Ministrul Educației și este finanțat din fonduri europene în valoare de 28 de milioane de euro.

Descrierea proiectului este următoarea: „Asigurarea mentoratului profesional pe durata întregii cariere didactice, în sistemul de învățământ preuniversitar, prin crearea unui sistem național coerent și fiabil de formare profesională și de dezvoltare a competenței didactice, ca formare psihopedagogică, necesare ocupării și exercitării unei funcții didactice precum și obținerii performanței pedagogice în învățământul preuniversitar din România, în activitatea de predare/ formare și în activitatea de management educațional, în contextul procesului global de digitalizare a sistemelor de educație”.

Intervenția completă, Mariana Crașovan:

„Cred în ideea de mentorat și cred că mentoratul este o stare de spirit, dincolo de orice altceva. Înainte de conferință, eu am pregătit o scurtă prezentare care merge pe două mari direcții, care concluzionează de fapt toate ideile discutate, și vă promit că n-o să țină mult. (…) Prezentarea este despre mentorat și debut profesional. Așa cum spuneam, prezentarea mea am organizat-o pe trei mari idei: ce spun studiile, ce ne spune realitatea despre mentoratul pentru cadrele didactice debutante – și aici o să dăm câteva elemente din programul de mentorat pe care îl desfășurăm la Universitatea de Vest din Timișoara, și probabil datele vor fi utile pentru proiect – și câteva întrebări și reflecții. Am văzut și v-aș invita pe fiecare dintre dumneavoastră să vă gândiți la ideea și la debutul profesional. În general, avem o imagine idilică despre debutul profesional, pentru că este legat de tinerețe.

La o analiză mai profundă, o să vedem că debutul profesional este destul de dificil, dar înainte de asta, ce ne arată studiile și de ce sunt importanți profesorii, și mai ales profesorii de calitate. Sunt două mari idei de la care am pornit, și anume aceea că a avea un didactic competent, are consecințe directe în avea un nivel mare de performanță la nivelul elevilor, este afirmația din descoperirile lui Hanushek (1992). Și calitatea pregătirii cadrelor didactice este variabila care explică cel mai bine nivelul de performanță academică al elevilor. Deci, avem nevoie de cadre didactice competente, de cadre didactice bine pregătite, avem o responsabilitate, noi pentru noi, împreună, în ceea ce privește calitatea corpului profesoral. 

Cum e caracterizat debutul profesional, și am auzit astăzi multe elemente. Aș completa cu câteva, așa cum știm cu toții, Veenman spune că experimentăm ”șocul realității” și ”singurătatea locului de muncă”. Deși este cea mai sociabilă dintre profesii, pentru că interacționăm enorm de mult cu alte cadre didactice, este cea mai singulară. Suntem singuri în sala de clasă. Cel puțin, în sistemul educațional romanesc nu prea vedem predare în echipă, comunități de învățare profesională, deși (…) crearea acestor comunități de dezvoltare profesională este factorul unu în dezvoltarea profesorului, mult mai mult decât cursurile de formare profesională.

Deci, impactul cel mai mare o au aceste comunități de învățare. E critic în dezvoltarea încrederii, este o perioadă în care ne modelăm atitudini, credințe, practici, e un pod ritualic în care trecem din lumea novicilor în lumea celor cu experiență și este adeseori cea mai provocatoare și traumatizantă perioadă. Ce înseamnă lucrul acesta, înseamnă că se schimbă accentul de la a fi student și de a învăța ce și cum să predai, la a preda unor elevi concreți, atunci când ajungem profesor la clasă, în interacțiuni zilnice cu elevi concreți, care nu mai sunt elevi la care ne-am gândit, ci sunt Maria, Ionel, din țara aceasta și din lumea aceasta.

Un alt farmec al profesiei este că este singura profesie în care ne întoarcem în același loc de unde am plecat, dar în altă ipostază. Ne întoarcem în rolul de profesor, plecând din rolul de elev, dar culmea plecăm cu bune și cu rele, ne întoarcem tot cu bune și cu rele, pentru că atunci când ne construim ca profesori, studiile arată că suntem suma profesorilor pe care i-am avut, și pe de altă parte intervine sistemul de autoformare și rolul formării inițiale, care este acela de a destructura sistemul de credințe și convingeri, a ne pune pe gânduri vizavi de ceea ce înseamnă rolul nostru ca profesori.

De ce este important mentoratul, pentru că în Statele Unite, în primii cinci ani de activitate, părăsesc sistemul între 30-50% din profesori, cu costuri aferente foarte mari. Din păcate, la noi nu sunt astfel de studii, probabil că la noi este mai pregnant fenomenul migrației, al mutației de la o școală la alta și datorită sistemului de certificare în profesie – presupune un definitivat, pentru a te putea titulariza în învățământ, deci noi în termeni de costuri nu facem lucrul acesta deocamdată, dar sperăm că o să reușim să facem toate aceste lucruri.

De ce depinde inserția profesională: depinde de calitatea formării, și așa cum spuneam, destructurarea sistemului de credințe și convingeri, la care mai avem de lucrat ca universități. Foarte important, depinde de cultura școlii în care ajunge debutantul. Școlile sunt total diferite și avem experiență din program despre care o să vorbesc imediat. Foarte importante, relațiile cu colegii din școală, cine vine, ‘vine muntele la Mahomed sau Mohamed la munte’, și o să avem câteva elemente de genul acesta și, foarte important, crearea unei comunități cu ceilalți debutanți. Nu ești singur, sunt și alții ca tine care au problemele tale și pot fi depășite.

Cu ce se confruntă debutantul pe scurt, ce ne arată studiile și realitatea: primesc cele mai dificile clase, clasele pe care nu le vrea nimeni, clasele constituite ulterior, lucrează în medii sociale și geografice provocatoare. Din experiența noastră, am avut acces la date legate de școli și situații pe care greu mi le-am imaginat că ar putea exista, și este o realitate, de cele mai multe ori, departe de imaginea idilică ce uneori o formăm în universități despre profesia didactică.

Și ce mai apare la debutant este teama, rușinea de a cere ajutor, imaginea profesorului pe care trebuie să încercăm – să vedem cum putem demonta acest mit – adică a te gândi la profesor ca la o persoană care le știe pe toate, ceea ce este fals. Profesorul trebuie să stimuleze învățarea și să fie o persoană care învață. Tocmai din aceste provocări ale debutantului, o să vedem că nu există decât elemente generale ale programelor de mentorat. Probabil că modalitatea cea mai bună de construcție a unui program de mentorat este stabilirea unor repere generale, restul vor fi particularizate pe situații și contexte educaționale, în care se desfășoară, de aici este și dificultatea.

Ce spune realitatea educațională: am încercat la Universitatea de Vest din Timișoara, și pentru că este un proiect de suflet și pentru că m-am gândit la mentorii mei și cred în această idee și am continuat acest demers, am creat de anul trecut EduMentorLab, care este un laborator prin care desfășurăm un program de formare de mentorat pentru cadrele didactice debutante. Acestea sunt obiectivele centrului nostru. Ne-a apucat și depresia în pandemie datorită modului în care am avut generație care n-a văzut sala de clasă decât online, la practică, și ne-a îngrozit un pic, și am considerat că avem o responsabilitate în acest sens.

Ne bucurăm că a venit și inițiativa Ministerului cu programul acesta de mentorat. Ce am făcut noi, am început din timpul formării inițiale, am început intuitiv, n-am știut lucrul acesta, dar ultimele meta-analize pe mentorat arată că programele de mentorat trebuie să înceapă în ultimul an al formării inițiale, ca să creezi comunitate. Am început prin a-i pregăti pentru examenele de titularizare și i-am ținut aproape și am reușit lucrul acesta, desfășurăm mentorat din septembrie, anul acesta.

Ca durată a programului pe care ni l-am propus – un an; și am început cu formarea inițială și vrem să mergem până la minim, până la obținerea definitivatului și lucrul acesta. Și ce activități am desfășurat: mentorat de grup cu debutanți, mentorat individual la solicitarea lor. Avem activități de formare, dată fiind perioada. (…) Una e teoria și alta e realitatea. Au nevoie și de formări punctuale, pentru că asta este situația, avem competențe ce trebuie formate, dezvoltate și asigurăm pregătirea pentru examenul de definitivat. Toate studiile arată clar că nicio universitate din lume nu te pregătește perfect pentru cerințele unei profesii, oricare ar fi ea. Trebuie să existe sistem de formare ulterioară.

Ce am reușit să facem și ce e important de creat, asta este în practică, vorbesc din experiența noastră de trei luni, să creăm un mediu sigur și confortabil pentru ei este esențial. Dacă debutantul nu are acest mediu de confort în care se simte bine, în care simte că are siguranță să împărtășească problemele, n-o face și vedem că avem grupuri diferite și reacțiile sunt diferite. Ce am reușit să construim este încrederea în forțele proprii, au aterizat în școli în care n-au știut mare lucru, în care la 1 septembrie li s-a dat o sală de clasă de la subsol, neamenajată și începe școala, în care „eu nu știu cum să fac”, „nu știu ce să fac”. Am asigurat problematica integrării în școală, ne-am asigurat că încercăm să facem lucrul acesta și pe ce ne-am focalizat noi cel mai mult a fost pe relația cu părinții și managementul comportamental în ceea ce privesc problemele și relaționarea cu elevii, poate și datorită perioadei de pandemie, sunt două probleme importante, iar acum începem să construim pe aspecte de natură didactică. E esențial pentru debutanți să-și poată desfășura activitatea, să încerce să construiască elemente de genul acesta. 

Cine sunt mentorii: suntem trei cadre didactice universitare, facem un pic atipic mentoratul, pentru că asta am reușit să facem. Avem experiență în a lucra foarte mult în paralel și în preuniversitar, și avem norocul să cunoaștem activitatea din preuniversitar. Ce am mai reușit noi să facem și care au fost dificultățile cu care ne-am confruntat, este investiția în normă de timp și desfășurăm fără resurse financiare – colegii noștri au zis că este sinucidere curată (…).

Unde stăm rău, la constanță în participare, pentru că nefiind obligatoriu vine cine dorește. Au existat fluctuații, dar am reușit să ținem un nucleu alături de noi, de 38 de cadre didactice debutante, care au înțeles; am pus și noi condițiile noastre – dacă la trei prezentări nu vin, nu mai beneficiază de program, de expertiza noastră. Este o variabilitate enorm de mare de problematici la nivelul școlii, deci școlile sunt extrem de diferite. Avem debutanți din mediul urban, de la Cucuieții din Deal.

Realitatea din România am început să o cunoaștem așa cum nu am crezut, bănuiam, dar realitatea este dincolo de orice altceva, lipsa expertizei, adică a noastră să acoperim aspecte legate de diferite specializări, mai ales în cazul profesorilor este mult mai greu, unde sunt și mai puțini și dorința de participare este mult mai mică decât la preșcolar și la primar, ceea ce confirmă inclusiv statisticile la nivel național în ceea ce privește participare. Am avut dificultăți în implicarea școlilor, să înțeleagă și să-și asume acest proiect. Și una dintre cele mai mari problematici au fost discutate și anterior este aceea de a da, a solicita și ea accepta feedback-ul. Trebuie să lucrăm mult aici, este și o problemă culturală a noastră, nu prea insistăm foarte mult pe lucrurile acestea.

Întrebările noastre, și cred că sunt întrebări și pentru proiectul dumneavoastră: cine și cum va face formarea mentorilor dacă este necesară formarea mentorilor și cred că este necesară, pentru că în cazul mentoratului nu înseamnă că profesor bun = mentor bun, pentru că nu mai lucrăm cu elevii, lucrăm cu adulții și este cu totul altă abordare. Pe de altă parte, expertiza unui profesor la toate cursurile de formare la care a fost nu este relevantă pentru mentorat. Și aici trebuie stabilit prin proiectul dumneavoastră, cum recunoaștem activitatea mentorilor, reducerile de număr de ore, salarizarea extra și așa mai departe. Ca efort individual, vă spunem că este extrem de greu de făcut, dar cu niște recompense extraordinare.

Pentru bucuria de a împărtăși, dacă aș putea să renunț, aș renunța mâine și aș face numai treabă aceasta de mentorat. Care sunt criteriile de selecție, cum ținem mentorii împreună, comunitățile de practică pentru mentori, că este foarte important și pentru ei să aibă, cum se vorbeau în prezentările anterioare, sentimentul de belonging, apartenența de a fi împreună, dacă vom condiționa mentoratul de definitivat sau nu, și care este rolul școlilor/ ISJ/ CCD/ universităților, dacă va fi cazul în tot acest demers. 

Sunt multe dificultăți care cu care ne putem confrunta, dar cred că este foarte bine să începem acest demers, iar problemele și îmbunătățirea sistemului de mentorat în România cred că se vor face din mers. Dacă stăm să ne gândim la toate problemele care ar apărea, s-ar putea să nu mai implementăm lucrul acesta. În termeni de rezultate, un singur feedback am primit de la un debutant de-al nostru din program și a zis că ‘dacă nu era programul de mentorat, îmi luam lumea în cap și plecam’.

Realitatea din școlile din România, o spunem public, dar nu o spunem în totalitate, este foarte greu să consiliezi un debutant care vede un copil vânăt pe față și în cazul căruia școala nu ia atitudine, e greu să consiliezi un debutant care în școală tace și unde elevii nu vin [la școală]. E foarte greu să nu existe o responsabilitate a comunității și responsabilitatea părinților în ceea ce privește frecvența la școală, sunt probleme foarte mari. Și în România mai avem un sistem, odată ce ai un cadru didactic, numărăm pe degetele de la o mână, nu este nimeni dat afară pentru lipsa de performanță. Cazurile sunt celebre, doar pentru alcoolism, nu mai intrăm în detalii. Deci, ceea ce avem de făcut prin mentorat: acești dascăli îi avem, hai să-i facem mai buni.

Care este avantajul pentru mentori: decât investiție de timp este ideea de a fi în profesie. Profesia didactică este cea mai rutinieră din profesii, facem de multe ori lucrurile repetitive, și de aceea, uman este foarte greu să fii foarte bun în profesia ta și să te menții, pentru că nu ne crește salariul decât dacă îmbătrânim, decât dacă odată la cinci ani avem noroc de gradație, în rest traseul este relativ liniar.

Bucuria împărtășirii, a fi în profesie și asociat cu lucrul acesta, aducerea de satisfacție, atunci când dai-cauți răspunsuri împreună cu debutantul, trebuie să ne mai punem și noi la punct, și recunosc lucrul acesta. L-am făcut și mi-a prins foarte bine îți aduce și o stare de satisfacție și o stare de bine (…)”.

Intervenția, la 02:44:00: